ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 817/2017

Decizia nr. 817/2017

Asupra conflictului negativ de

competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Pitești,

la data de 24 aprilie 2015, reclamanta A. a solicitat

instanței, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., ca prin

hotărârea ce se va pronunț, să dispună partajarea bunurilor

succesorale rămase de pe urma defunctei E., decedată, cu ultimul domiciliu

în Pitești, județul Argeș.

Prin sentința nr. 5567 din 22

iunie 2016, Judecătoria Pitești, secția civilă,

a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de

pârâta B., prin întâmpinare, și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4

București.

În motivare, instanța a

reținut incidența dispozițiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., în raport de obiectul cauzei, precum și faptul că ultimul

domiciliu al defunctei a fost în București, sector 4, astfel cum

rezultă din certificatul de deces. Simplul, fapt că, o perioadă

de o zi, din data de 26 noiembrie 2012, în data de 27 noiembrie 2012, defuncta

a avut reședința în

municipiul

Pitești, nu este de natură a atrage competența acestei

instanțe în ceea ce privește prezenta cerere.

Prin sentința nr. 14035 din 20 decembrie

2016, Judecătoria sectorului 4 București

a admis

excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, de asemenea, aplicabilitatea prevederilor art. 118 alin. (1) C.

proc. civ., în raport de obiectul cauzei, precum și faptul că,

deși în certificatul de deces se menționează că defuncta E.

are domiciliul în București, sector 4, trebuie să se țină

cont și că defuncta E. a avut reședința în Pitești

încă din anul 2009, astfel cum reiese din buletinul de identitate al

acesteia, iar la data decesului avea reședința stabilită în

Pitești, județul Argeș.

Noțiunea de domiciliu constituie o

situație de fapt și poate fi dovedită prin orice mijloc de

probă, pentru a se stabili în mod real localitatea în care persoana

fizică își are locuința statornica.

Pe de altă parte, în contractul de

vânzare-cumpărare autentificat din 23 noiembrie 1999, se precizează

ca reclamanta a achiziționat apartamentul situat în Pitești,

județul Argeș, cu banii proveniți de la bunicii săi, F.

și E., motiv pentru care înțelege să își asume

obligația de întreținere, prin întreținere înțelegându-se

și dreptul de a locui în apartamentul ce face obiectul contractului de

vânzare-cumpărare, iar cu ocazia întocmirii testamentului autentificat din

13 aprilie 2011 la B.N.P., G., s-a consemnat ca defuncta E. are domiciliul în

București și reședința în Municipiul Pitești,

Județul Argeș.

Cu privire la conflictul negativ de

competență, Înalta Curte reține următoarele:

Pentru emiterea regulatorului de

competență este esențial de precizat că, în

speță, se pune în discuție competența teritorială,

reglementată de dispoziții de ordine publică, cu caracter

absolut, astfel că părțile nu o pot modifica prin convenție

și, deci, nu o pot dobândi nici prin judecată.

Potrivit cererii de chemare în

judecată, reclamanta a înțeles să sesizeze instanța cu o

cerere de partajare a unor bunuri succesorale, pentru a pune capăt

stării de indiviziune născute de pe urma defunctei E.

Față de obiectul litigiului, care

privește o moștenire, respectiv partajarea bunurilor succesorale, în

ceea ce privește competența teritorială, urmează să se

aplice regula generală înscrisă în art. 118 alin. (1) C. proc. civ.,

care stabilește competența teritorială absolută în favoarea

instanței celui din urmă domiciliu al defunctei.

Din înscrisurile aflate la dosarul

cauzei, și anume, B.I., contractul de vânzare-cumpărare autentificat din

23 noiembrie 1999 de B.N.P., H., din Craiova și testamentului autentificat

din 13 aprilie 2011 la B.N.P., G. din Pitești (filele 94-96 dosar 1.

Pitești), reiese că defuncta E. a avut ultimul domiciliu, unde a

locuit efectiv și care a reprezentat locuința sa

statornică, în municipiul Pitești, județul

Argeș, localitate care se află în circumscripția

Judecătoriei Pitești.

Chiar dacă în certificatul de

deces este menționat că domiciliul defunctei este în sectorul 4 din

București, elementul în raport de care se stabilește instanța

competentă să soluționeze prezenta cauză este ultimul

domiciliu real al defunctei, unde aceasta a locuit în fapt și care

rezultă din coroborarea înscrisurilor de la dosar, așa cum s-a reținut

în precedent.

În consecință, pentru aceste

considerente, regulatorul de competență urmează a fi

pronunțat în favoarea Judecătoriei Pitești, ca

instanță în a cărei circumscripție teritorială s-a

aflat ultimul domiciliu al defunctei E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de

reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții C., D., I. și B., având

ca obiect „partaj judiciar", în favoarea Judecătoriei Pitești.

Definitiva.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 17 mai 2017.