ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 912/2017

Decizia nr. 912/2017

Asupra

conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată, înregistrată la data de 25 aprilie 2016, pe

rolul Tribunalului Neamț, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe

pârâta B., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună partajarea, în cote egale de ½, a sumei de 554.159,14 lei,ce

reprezintă contravaloarea despăgubirii bănești stabilite

prin Hotărârea nr. 105 din 20 februarie 2008 emisă de Comisia

Județeană Neamț pentru aplicarea Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003.

Prin

sentința civilă nr. 997 din 29 august 2016, pronunțată de

Tribunalul Neamț, secția I civilă, s-a admis excepția

necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în

consecință, s-a declinat competența de soluționare a

acțiunii de partaj judiciar formulată de reclamantul A. în favoarea

Judecătoriei Piatra Neamț.

Prin

sentința nr. 4076 din 8 noiembrie 2016, Judecătoria Piatra Neamț

a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu

și a declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București

competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A.

În motivare,

a reținut că acțiunea care face obiectul cauzei este una de

partaj succesoral, ceea ce atrage aplicabilitatea art. 118 alin. (1) C. proc.

civ., care prevede că „În materie de moștenire, până la

ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a

instanței celui din urmă domiciliu al defunctului”.

Judecătoria

a mai reținut și că defuncții C. și D. au avut ultimul

domiciliul în București sector 2, cum reiese din certificatele de deces

aflate la dosar, față de care s-a apreciat că Judecătoria sectorului

2 București, secția civilă, este competentă să

soluționeze cauza.

Învestită

prin declinare, Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă,

a pronunțat sentința nr. 2835 din 10 martie 2017, prin care a admis

excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența

de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A. în favoarea

Judecătoriei Piatra Neamț. A dispus înaintarea dosarului cauzei

Înaltei Curți de Casație si Justiție, în vederea

soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare,

judecătoria a reținut, din declarațiile reclamantului, că

acesta a înțeles să investească instanțele cu o

acțiunea de partaj judiciar și nu succesoral, cum greșit a

apreciat prima instanță investită.

Obiectul partajului

îl reprezintă suma de 554.159,14 lei,încasați de pârâtă pentru

imobilele ce au aparținut părinților decedați, cu titlu de

compensație în baza Legii nr. 290/2003. Prin urmare, această

sumă nu a făcut niciodată parte din masa succesorală a

defuncților, fiind vorba despre despăgubire încasată de

pârâtă în calitate de persoană îndreptățită.

Judecătoria

a constatat că reclamantul a investit Judecătoria Piatra Neamț

cu o acțiune în partaj judiciar, ceea ce atrage indecența art. 107

raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a

fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art.

94 alin. (1) lit. j) C. proc. civ. „Judecătoriile judecă: (…) j)

cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare”.

Înalta Curte

reține că reclamantul A. a investit instanța cu o cerere de

chemare în judecată, prin care a solicitat partajarea, în cote egale, a

sumei de bani încasată de pârâtă, ce reprezenta contravaloarea

despăgubirii bănești stabilite prin Hotărârea nr. 105 din 20

februarie 2008, emisă de Comisia Județeană Neamț pentru

aplicarea Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003.

Înalta Curte constată

că, după decesul părinților săi, pârâta B. a formulat

o cerere de acordare de despăgubiri bănești, în temeiul Legii nr.

290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații

cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora,

sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord

și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și

a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate

și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

Pârâta a

primit suma de bani pentru care reclamantul solicită partajarea prin Hotărârea

nr. 105 din 20 februarie 2008 emisă de Comisia Județeană

Neamț pentru aplicarea Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003, dată

la care ambii părinți erau decedați.

Așadar,

constată Înalta Curte, această sumă de bani a intrat în

patrimoniul pârâtei, în calitate de persoană îndreptățită,

și nu a făcut niciodată parte din masa succesorală a defuncților,

pentru a se reține incidența în cauză a art. 118 alin. (1) C.

proc. civ.

În consecință,

natura juridică a cererii de chemare în judecată cu care reclamantul

a investit instanța este una de partaj judiciar, cum de altfel a precizat

și avocatul reclamantului la termenul de judecată din data de 1

martie 2017, când Judecătoria sectorului 2 a rămas în pronunțare

asupra excepției necompetenței teritoriale.

Ca urmare,

având în vedere textele de lege invocate mai sus, Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Piatra Neamț, prin raportare la art. 107 C. proc. civ., ca

instanță în circumscripția căreia domiciliază pârâta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 25 mai 2017.