ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4192/2018

HOTĂRÂRE

05.12.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4192/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Constanța, A. a solicitat, în contradictoriu cu B. și C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natură a cotei de 1/2 în ceea ce privește imobilul teren proprietate comună, așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 4251/2015 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. x/2008.

Prin precizările depuse la 17 ianuarie 2018, reclamanta a arătat că masa succesorală a fost stabilită prin sentința Judecătoriei Constanța urmare a dezbaterii succesiunii defunctului D., succesiunea de pe urma autorului comun E. nefiind dezbătută, motiv pentru care a solicitat stabilirea cotelor succesorale.

Judecătoria Constanța, secția civilă, prin Sentința nr. 6951 din 21 iunie 2018 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

S-a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., că, în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Or, în speță, s-a solicitat stabilirea cotelor succesorale ce se cuvin părților în calitate de moștenitori ai defunctului E., care, potrivit certificatului de deces seria x nr. x emis de Consiliul local al sectorului 2 București, a avut ultimul domiciliu în sectorul 2.

Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă, prin Sentința nr. 10442 din 26 octombrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect partaj judiciar în favoarea Judecătoriei Constanța. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului. A suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului.

S-a reținut, în esență, față de prevederile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., că instanța a fost învestită cu o acțiune ce privește mai multe moșteniri deschise succesiv, iar potrivit art. 116 din cod, reclamanta, având dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, a optat pentru Judecătoria Constanța.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din cod, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect acțiunea de ieșire din indiviziune prin atribuirea în natură a cotei de 1/2 teren proprietate comună, masă succesorală stabilită prin Sentința civilă nr. 4251/2015 pronunțată de Judecătoria Constanța, prin stabilirea cotelor succesorale de pe urma defunctului autor comun E..

Se observă că instanțele aflate în conflict au apreciat diferit asupra competenței teritoriale de soluționare a cauzei, în raport de dispozițiile art. 118 C. proc. civ.

Astfel, art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. reglementează competența de soluționare a cererilor privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și a celor privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia, în sensul că sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului.

Or, în speță, potrivit precizărilor reclamantei de la dosarului Judecătoriei Constanța, s-a arătat că succesiunea autorului comun E. nu a fost dezbătută, motiv pentru care a solicitat și stabilirea cotelor succesorale.

Aceasta în condițiile în care prin Sentința civilă nr. 4251/2015 pronunțată de Judecătoria Constanța în dezbaterea succesiunii după D. fuseseră atribuite în proprietate pârâtelor A., B. și C., loturile identificate prin suprafață și vecinătăți.

Astfel, nu poate fi vorba în cauză de moșteniri deschise succesiv, ceea ce ar fi atras incidența alin. (2) al art. 118 C. proc. civ., ci de o singură dezbatere succesorală, respectiv cea după E..

Cum ultimul domiciliu al defunctului E. a fost în București, după cum reiese din certificatul de deces aflat la dosarului Judecătoriei Constanța, în aplicarea art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.