ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 55/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rol a Judecătoriei Piatra-Neamț la data de 22 decembrie

2008 sub nr. 7561/279/20081 reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții S.F., N.G., C.C., G.P.M., G.C.M., G.C., R.C., M.M., M.C., A.I., T.N.,

M.R., C.A., să se dispună partajarea averii succesorale rămase de pe urma

defunctului unchi C.G.D.

Prin sentința nr. 1277 din 7 martie

2011, Judecătoria Piatra Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei sector 3 București, reținând că sunt incidente

dispozițiile art. 14 C. proc. civ. care prevăd că în materie de moștenire

instanța competentă este cea de la ultimul domiciliu al defunctului. Cum în

speța, potrivit informațiilor obținute de la Primăria municipiului București,

județul Ilfov menționată în certificatul de deces ca ultim domiciliu al

defunctului nu mai există, dar a aparținut sectorului 3 al municipiului,

rezultă ță instanța competenta teritorial în soluționarea pricinii este

Judecătoria sector 3 București.

Prin sentința nr. 16788 din 6

noiembrie 2014 pronunțată în Dosar nr. 12170/301/2011, Judecătoria sectorului 3

București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Piatra Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competen|ă și

a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție,

reținând că, atâta timp cât excepția de necompetență nu a fost invocată în

termenul prevăzut de art. 159 alin. (2) C. proc. civ. astfel cum a fost

introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor, instanța sesizată de reclamant, în speță Judecătoria

Piatra Neamț devine exclusiv competentă să soluționeze acțiunea.

Înalta Curte, competentă] să

soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț,

pentru argumentele ce succed:

Referitor la competența; materială și

teritorială de ordine publică, dispozițiile art. 1591 alin. (2) C. proc. civ.,

astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202/2010, stabilesc că excepția de

necompetență poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de

înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor

asupra fondului.

Legea nr. 202/2010 a și fost publicată

în M. Of. din 26 octombrie 2010, iar cererea de chemare în judecată a fost

formulată de către reclamantul B.V. la data de 22 decembrie 2008, împrejurare

fața de care rezultă că actul normativ au este aplicabil cauzei pendinte, sens

în care restricția invocării excepției de necompetență instituită prin

dispozițiile art. 1595 alin. (2) C. proc. civ. introdus prin această lege, de

asemenea, nu este incidență.

Pe de altă parte, deși judecătoria

sector 3 București reține că Legea nr. 202/2010 nu conține norme tranzitorii în

privința aplicării în timp, potrivit art. 22 alin. (2) din actul normativ

arătat, „Dispozițiile art. 20 art. 159 precum și cele ale ari 329-3307 C. proc.

civ., republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele

aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor

privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după

intrarea în vigoare a prezentei legi".

Contrar celor reținute de către

instanțele aflate în conflict, obiectul cauzei nu îl constituie un partaj

succesoral, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 14 C. proc. civ.

conform cărora în materie de moștenire instanța competentă este cea de la

ultimul domiciliu al defunctului.

Potrivit cererii de chemare în

judecată de la fila 2 din dosarul Judecătoriei Piatra Neamț reclamantul B.V.

arată că s-a ajuns la înțelegere de împărțeală voluntară a terenurilor agricole

rămase moștenire de la unchiul nostru decedat C.G.D., terenuri situate pe raza

com. Girov și Dochia, fără construcții, conform Titlului de proprietate nr. 32/3693

în suprafață de 14,68 - ha și 1,0 ha pădure în com. Grumăzești, județul Neamț

ramase definitive proprietarilor moștenitori prin hotărârea Comisiei Județene

Neamț în urma reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991

și eă solicită ca ieșirea din indiviziune să se facă prin hotărâre

judecătorească.

În atare situație rezultă că, în

cadrul prezentului litigiu, părțile au solicitat ieșirea din indiviziune în

baza unui titlu emis în baza Legii nr. 18/1991, în care acestea figurează ca

proprietari, sens în care devin aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (1) C.

proc. civ. potrivit cărora „cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai

la instanța în circumscripția căreia se află imobilele".

Or, așa cum rezultă din actele

dosarului, imobilele obiect ai ieșirii din indiviziune se află situate pe raza

teritorială a Judecătoriei Piatra Neamț, sens în care competența de soluționare

a cauzei aparține acestei instanțe, fiind aplicabile dispozițiile art. 13 alin.

(1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Piatra Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a:cauzeî în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

14 ianuarie 2015.