ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 55/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rol a Judecătoriei Piatra-Neamț la data de 22 decembrie 2008 sub nr. 7561/279/20081 reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.F., N.G., C.C., G.P.M., G.C.M., G.C., R.C., M.M., M.C., A.I., T.N., M.R., C.A., să se dispună partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului unchi C.G.D. Prin sentința nr. 1277 din 7 martie 2011, Judecătoria Piatra Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 14 C. proc. civ. care prevăd că în materie de moștenire instanța competentă este cea de la ultimul domiciliu al defunctului.

Cum în speța, potrivit informațiilor obținute de la Primăria municipiului București, județul Ilfov menționată în certificatul de deces ca ultim domiciliu al defunctului nu mai există, dar a aparținut sectorului 3 al municipiului, rezultă ță instanța competenta teritorial în soluționarea pricinii este Judecătoria sector 3 București. Prin sentința nr. 16788 din 6 noiembrie 2014 pronunțată în Dosar nr. 12170/301/2011, Judecătoria sectorului 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competen|ă și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, atâta timp cât excepția de necompetență nu a fost invocată în termenul prevăzut de art. 159 alin. (2) C. proc.

civ. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, instanța sesizată de reclamant, în speță Judecătoria Piatra Neamț devine exclusiv competentă să soluționeze acțiunea. Înalta Curte, competentă] să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, pentru argumentele ce succed: Referitor la competența; materială și teritorială de ordine publică, dispozițiile art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202/2010, stabilesc că excepția de necompetență poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Legea nr. 202/2010 a și fost publicată în M. Of. din 26 octombrie 2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamantul B.V. la data de 22 decembrie 2008, împrejurare fața de care rezultă că actul normativ au este aplicabil cauzei pendinte, sens în care restricția invocării excepției de necompetență instituită prin dispozițiile art. 1595 alin. (2) C. proc. civ. introdus prin această lege, de asemenea, nu este incidență. Pe de altă parte, deși judecătoria sector 3 București reține că Legea nr. 202/2010 nu conține norme tranzitorii în privința aplicării în timp, potrivit art. 22 alin. (2) din actul normativ arătat, „Dispozițiile art. 20 art. 159 precum și cele ale ari 329-3307 C. proc.

civ., republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi". Contrar celor reținute de către instanțele aflate în conflict, obiectul cauzei nu îl constituie un partaj succesoral, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 14 C. proc. civ. conform cărora în materie de moștenire instanța competentă este cea de la ultimul domiciliu al defunctului. Potrivit cererii de chemare în judecată de la fila 2 din dosarul Judecătoriei Piatra Neamț reclamantul B.V. arată că s-a ajuns la înțelegere de împărțeală voluntară a terenurilor agricole rămase moștenire de la unchiul nostru decedat C.G.D., terenuri situate pe raza com.

Girov și Dochia, fără construcții, conform Titlului de proprietate nr. 32/3693 în suprafață de 14,68 - ha și 1,0 ha pădure în com. Grumăzești, județul Neamț ramase definitive proprietarilor moștenitori prin hotărârea Comisiei Județene Neamț în urma reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 și eă solicită ca ieșirea din indiviziune să se facă prin hotărâre judecătorească. În atare situație rezultă că, în cadrul prezentului litigiu, părțile au solicitat ieșirea din indiviziune în baza unui titlu emis în baza Legii nr. 18/1991, în care acestea figurează ca proprietari, sens în care devin aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ.

potrivit cărora „cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele". Or, așa cum rezultă din actele dosarului, imobilele obiect ai ieșirii din indiviziune se află situate pe raza teritorială a Judecătoriei Piatra Neamț, sens în care competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, fiind aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a:cauzeî în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2015.