ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 938/2016

Decizia nr. 938/2016 Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 iulie 2015 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin D. și Municipiul București prin primar general a se constata moștenirea vacantă de pe urma defunctei E., decedată la data de 12 septembrie 2012, cu ultimul domiciliu în municipiul Piatra Neamț, județ Neamț și că unicii moștenitori ai masei succesorale sunt acești pârâți cu care înteleg să se judece. De asemenea, au mai cerut să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp, situat în București, sector 1, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani și prin joncțiunea posesiilor autorilor, precum și dreptul de proprietate prin accesiune imobiliară artificială asupra construcției situate pe teren.

Prin sentința nr. 9907 din 25 mai 2015, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț. La adoptarea soluției, s-a reținut că cererea principală/capătul principal are ca obiect constatarea vacanței moștenirii rămase de pe urma defunctei E. decedată, cu ultimul domiciliu în municipiul Piatra Neamț, județ Neamț și, pe cale de consecință, faptul că pârâții sunt unicii moștenitori ai acesteia. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (3) C. proc. civ., cererea principală poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere accesorii, iar conform alin. (4), cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.

În condițiile în care reclamanții au formulat capătul 1 de cerere (capătul principal de cerere), indicând și cadrul procesual pasiv al acțiunii introductive, s-a constatat că, deopotrivă, atât cadrul procesual pasiv și implicit cercetarea și soluționarea capetelor 2 și 3 de cerere depind de soluția ce va fi pronunțată asupra capătului 1 (principal de cerere), operând prorogarea legală de competență instituită de art. 123 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, cum cererea principală este de competența exclusivă a instanței de la ultimul domiciliu al defunctei E., care este în municipiul Piatra Neamț, județ Neamț (art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.), revine acestei instanțe competența de a judeca capetele 2 și 3 de cerere.

Pricina a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 13 iulie 2016, iar la termenul de judecată din 09 februarie 2016, instanța a disjuns capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii și capătul de cerere referitor la constatarea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară, formându-se Dosarul nr. x/279/2016. În cadrul acestui dosar, prin sentința nr. 559 din 9 februarie 2016, instanța a admis excepția de necompetență teritorială, invocată, din oficiu și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat dosarul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Întrucât capetele 2 și 3 din cererea introductivă au ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp situat în București, sector 1, s-a constatat incidența dispozițiilor art. 125 raportat la art. 117 C. proc. civ., care stipulează că Înalta,,Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul”,competența teritorială în acest caz aparținând Judecătoriei sectorului 1 București. Acțiunea formulată de reclamanți cuprinde mai multe capete de cerere, care nu au caracter accesoriu unele față de celelalte, primul petit având ca obiect constatarea vacanței succesorale, iar capetele 2 și 3 de cerere vizând uzucapiunea și accesiunea imobiliară, normele de competență teritorială de ordine publică fiind diferite pentru fiecare dintre acestea.

Chiar dacă, în speță, soluționarea capetelor 2 și 3 de cerere depind de modul de rezolvare a petitului având ca obiect constatarea vacanței succesorale sub aspectul stabilirii cadrului procesual pasiv, aceasta nu determină calificarea lor drept cereri accesorii, fiind în realitate capete de cerere principale formulate în aceeași cerere introductivă de instanță cărora nu li se aplică regulile privind prorogarea de competență.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în ceea ce privește capetele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii și, respectiv, prin accesiune imobiliară artificială, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării celor două cereri revine Judecătoriei sectorului 1 București, pentru considerentele ce succed: Acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu Statul Român prin D. și Municipiul București prin primar general cuprinde mai multe capete de cerere care nu au caracter accesoriu unele față de celelalte, în sensul art. 30 alin. (4) C. proc. civ. pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 123 C. proc.

civ., astfel încât să opereze prorogarea de competență. Din acest considerent, s-a și disjuns soluționarea celor din urmă având ca obiect uzucapiune și accesiune imobiliară artificială. C. proc. civ. reglementează norme de competență teritorială de ordine publică diferite pentru primul capăt de cerere (art. 118 C. proc. civ.) și pentru ultimele două capete de cerere (art. 117 C. proc. civ.). Astfel, a rămas în discuție soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe numai în ceea ce privește cererile privitoare la dobândirea dreptului de proprietate imobiliară, guvernate de regulile de competență cuprinse în art. 117 C. proc. civ.

Aceste petite, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp situat în București, sector 1, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani și prin joncțiunea posesiilor autorilor, respectiv, prin accesiune imobiliară artificială asupra construcției situate pe acest teren pot fi calificate drept acțiuni reale privitoare la bunuri imobile, intrând în domeniul de aplicare al art. 117 C. proc. civ.

Alin. (1) al art. 117 care stipulează că ,,Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul” se referă generic la orice cereri prin care se valorifică un drept real imobiliar, drept de proprietate sau dezmembrămintele acestuia, iar alineatul 3 din aceeași normă adaugă explicit cereri prin care se valorifică un drept real cu privire la un imobil, însă enumerarea nu este limitativă, relevantă fiind natura dreptului valorificat prin cerere, și anume aceea de drept real.

Practica judiciară și doctrina sunt unanime în acest sens, fiind cuprinse în sfera de aplicare a dispozițiilor enunțate mai sus cereri, precum: cererea în revendicarea imobilului, acțiunile confesorii și negatorii, cererea în constatarea existenței ori a inexistenței unui drept real, cererile posesorii, cele referitoare la grănițuire și îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, cereri în materie de ipotecă, gaj, drept de preferință, drept de retenție, cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, în condițiile legii. De altfel, criteriul pentru determinarea competenței teritoriale a cererilor de față rezultă și din prevederile art. 125 C. proc. civ., potrivit cărora,,În cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului”.

Având în vedere că dispozițiile consacrate de art. 117 C. proc. civ., incidente în speță, reglementează un caz de competență teritorială exclusivă de la care nu sunt permise derogări, această regulă ținând și de buna administrare a justiției sub aspect probatoriu, urmează ca Înalta Curte să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul supus uzucapiunii și accesiunii imobiliare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2016.