ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 828/2019

HOTĂRÂRE

18.04.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 828/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 20.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta B., solicitând instanței: să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului bunic, C., decedat la data de 25.04.2015, în București, și de pe urma defunctei bunici, D., decedată la data de 20.12.2017, în București, sector 1; să constate că masa succesorală se compune din suma de 80.000 RON; să constate că moștenitoarele defuncților bunici sunt: B. - nepoată de fiu predecedat (E., decedat în anul 1994) și A. - nepoată de fiu predecedat (F., decedat în anul 2013), în cote egale de 1/2; din succesiune; să dispună ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale; să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a făcut scurte considerații referitoare la competența instanței, arătând că ultimul domiciliu real al defunctei D. a fost în București, la pârâta B..

Prin Sentința civilă nr. 6450/25.10.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Judecătoria Sectorului 1 București, instanța a admis din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

În considerentele sentinței, instanța a invocat prevederile art. 118 din C. proc. civ. și ale art. 954 alin. (2) din C. civ., arătând că "După cum se poate observa, în cadrul dispozițiilor C. civ. sunt instituite reguli cu caracter procedural, referitoare la modalitatea de dovedire a locului unde a fost ultimul domiciliu al defunctului. Astfel, nu se poate pune în discuție luarea în considerare a domiciliului de fapt, fără a fi înregistrat, în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile, în condițiile în care există norme cu caracter special, referitoare la stabilirea ultimului domiciliu al defunctului, în materie succesorală. Totodată, trebuie avut în vedere că nu există nici un temei, inclusiv de drept, ce ar putea determina înlăturarea aplicabilității dispozițiilor art. 954 din C. civ., în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.."

Prin Sentința civilă nr. 448 din 05.02.2019, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București și, constatându-se intervenit un conflict negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că norma prevăzută de art. 954 din C. civ. nu are natura juridică a unei norme speciale care derogă de la norma generală, ci este o normă care se coroborează și se completează cu norma generală, respectiv cu art. 91 alin. (2) și (3) din C. civ.. Astfel, atunci când mențiunile din certificatul de deces nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane, cu excepția situației în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

În speța de față, ambele părți au susținut că ultimul domiciliu menționat în certificatul de deces nu corespunde realității, în fapt defuncții locuind în București în ultima perioadă a vieții lor, astfel că devine incident art. 91 alin. (2) și (3) din C. civ., fiind decisivă deci recunoașterea acestui aspect de către părți.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul principal al prezentului litigiu îl constituie dezbaterea succesiunii autorilor C. și D..

Potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) din C. proc. civ., cererile în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului.

Textul conține norme legale imperative ce reglementează o competență teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări.

În ceea ce privește noțiunea de "ultimul domiciliu al defunctului", trebuie avut în vedere conținutul art. 954 alin. (2) din C. civ., în care se prevede că:

"(1) Moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia. (2) Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."

Înalta Curte constată că ultimul domiciliu al defuncților a fost în Piatra Neamț, str. x, jud. Neamț, că defunctul C. a decedat în sectorul 5 al mun. București, iar defuncta D. a decedat în sectorul 1 București, conform certificatelor de deces aflate la dosarul Judecătoriei sectorului 1 București.

Așadar, având în vedere textele de lege invocate mai sus, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, ca instanța de la ultimul domiciliu al defuncților.