ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2243/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 13.08.2019 sub nr. x/2019, reclamantele A. și B. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul C., să se dispună obligarea acestuia 1) la plata despăgubirilor reprezentând cota de 1/2 din echivalentul bănesc al lipsei de folosința pe care acesta a exercitat-o singur și fără acordul reclamantelor, asupra imobilului situat în București, Bd. x (fost Bd. x) nr. 13, sector 1 compus din 3 camere și dependințe - bun succesoral, pentru perioada de la 24-12-2016 la data de 21-08-2018; 2) la plata daunelor moratorii și a daunelor interese de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a despăgubirilor; 3) la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 7720/29.11.2019 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

Pentru a dispune această soluție Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că cererea formulată de reclamante nu este o cerere în materie de moștenire, nefiind incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că de pe urma defunctei D., decedată la data de 23.12.2016 a fost emis Certificatul de moștenitor nr. x din 30.06.2017 de Biroul Individual Notarial E. prin care s-au stabilit atât moștenitorii cât și cotele părți deținute de fiecare din aceștia, iar apartamentul nr. x situat în București, Bld Mareșal Averescu, nr. 13, sector 1 a fost vândut de comun - acord de părțile din prezentul dosar, cotele de proprietate, fiind determinate și necontestate.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Moreni prin sentința civilă nr. 715 din data de 30 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Judecătoria Moreni a reținut, în esență, că, părțile nu au ieșit din indiviziune (prin partaj amiabil sau judiciar), cu privire la întreaga masă succesorală, astfel că cererea ce formează obiectul prezentului dosar, pretenții pe care moștenitorii le au unul împotriva altuia, este de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. deși părțile au vândut de comun acord apartamentul nr. x situat în București, Bld. Mareșal Averescu, nr. 13, acesta nu este unicul bun ce compune masa succesorală indicată în certificatul de moștenitor nr. x/30.06.2017.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.:

"În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menționat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv faptul că în materie de moștenire este competentă instanța de la ultimul domiciliul al defunctului "până la ieșirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moștenirii, adică după desăvârșirea împărțelii între moștenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competență teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moștenire".

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând cota de 1/2 din echivalentul bănesc al lipsei de folosința pe care acesta a exercitat-o singur și fără acordul reclamantelor, asupra imobilului situat în București, Bd. x (fost Bd. x) nr. 13, sector 1 compus din 3 camere și dependințe - bun succesoral, pentru perioada de la 24-12-2016 la data de 21-08-2018.

Cum, în cauză, masa succesorală indicată în certificatul de moștenitor nr. x/30.06.2017 de pe urma defuntei D. nu este formată numai din imobilul situat în București, Bd. x (fost Bd. x) nr. 13, în legătură cu care se afirmă pretențiile reclamantelor și nu s-a făcut dovada că părțile ar fi ieșit din indiviziune (prin partaj amiabil sau judiciar), cu privire la întreaga masă succesorală, rezultă că între moștenitori subzistă starea de indiviziune, pretențiile reclamantelor făcând astfel parte din categoria "cereri în materie de moștenire", anume pretenții pe care moștenitorii le au unul împotriva altuia, în legătură cu moștenirea.

Ca atare, criteriul de determinare a competenței teritoriale este dat de ultimul domiciliu al defunctului [art. 118 alin. (1) C. proc. civ..], cu ultimul domiciliu în București, în raport de acesta urmând a se stabili competența instanței.

Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.