ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #120635)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #120635) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991. Ieșire din indiviziune. Competența teritorială.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Competența teritorială.

Index alfabetic :

ieșire din indiviziune

-          conflict negativ de competență

-          imobil

C.proc.civ. din 1865, art. 13 alin. (1)

Acțiunea, prin care s-a solicitat ieșirea din indiviziune asupra unor terenuri agricole deținute în baza titlului emis în urma reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află situate imobilele, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) C.proc.civ.

Secția I civilă, decizia nr. 55 din 14 ianuarie 2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț la data de 22 decembrie 2008, reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.F., N.G., C.C., G.P.M., G.C.M., G.C., R.C., M.M., M.C., A.I., T.N., M.R., C.A., să se dispună partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului unchi C.G.D.

Prin sentința nr. 1277 din 7 martie 2011, Judecătoria Piatra-Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 14 C.proc.civ., care prevăd că în materie de moștenire instanța competentă este cea de la ultimul domiciliu al defunctului.

Cum în speță, potrivit informațiilor obținute de la Primăria municipiului București, str. P., județul Ilfov menționată în certificatul de deces ca ultim domiciliu al defunctului nu mai există, dar a aparținut sectorului 3 al municipiului, rezultă că instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii este Judecătoria Sector 3 București.

Prin sentința nr. 16788 din 06 noiembrie 2014, Judecătoria Sector 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că, atâta timp cât excepția de necompetență nu a fost invocată în termenul prevăzut de art. 159

1

alin. (2) C.proc.civ. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, instanța sesizată de reclamant, în speță Judecătoria Piatra-Neamț devine exclusiv competentă să soluționeze acțiunea.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C.proc.civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, pentru argumentele ce succed:

Referitor la competența materială și teritorială de ordine publică, dispozițiile art. 159

1

alin. (2) C.proc.civ., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202/2010, stabilesc că excepția de necompetență poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Legea nr. 202/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 714 din 26 octombrie 2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamant la data de 22 decembrie 2008, împrejurare față de care rezultă că actul normativ nu este aplicabil cauzei pendinte, sens în care restricția invocării excepției de necompetență instituită prin dispozițiile art. 159

1

alin. (2) C.proc.civ. introdus prin această lege, de asemenea, nu este incidentă.

Pe de altă parte, deși Judecătoria Sector 3 București a reținut că Legea nr. 202/2010 nu conține norme tranzitorii în privința aplicării în timp, potrivit art. XXII alin. (2) din actul normativ arătat, „dispozițiile art. 20, .... art. 159

1

, ... precum și cele ale art. 329-330

7

C.proc.civ., republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi".

Contrar celor reținute de către instanțele aflate în conflict, obiectul cauzei nu îl constituie un partaj succesoral, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 14 C.proc.civ. conform cărora în materie de moștenire instanța competentă este cea de la ultimul domiciliu al defunctului.

Potrivit cererii de chemare în judecată din dosarul Judecătoriei Piatra Neamț, reclamantul B.V. a arătat că s-a ajuns la înțelegere de împărțeală voluntară a terenurilor agricole rămase moștenire de la defunctul C.G.D., terenuri fără construcții, conform titlului de proprietate nr. x2/3693 în suprafață de 14,68 ha și 1,0 ha pădure, ramase definitive proprietarilor moștenitori prin hotărârea Comisiei Județene Neamț în urma reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 și că solicită ca ieșirea din indiviziune să se facă prin hotărâre judecătorească.

În atare situație rezultă că, în cadrul prezentului litigiu, părțile au solicitat ieșirea din indiviziune în baza unui titlu emis în baza Legii nr. 18/1991, în care acestea figurează ca proprietari, sens în care devin aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora „cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele".

Or, așa cum rezultă din actele dosarului, imobilele obiect al ieșirii din indiviziune se află situate pe raza teritorială a Judecătoriei Piatra Neamț, sens în care competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, fiind aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (1) C.proc.civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 55/2015
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rol a Judecătoriei Piatra-Neamț la data de 22 decembrie 2008 sub nr. 7561/279/20081 reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.F., N.G., C.C., G.P.M
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #132470)
repuși în termenul de acceptare a moștenirii. În drept, s-au invocat prevederile art. 6 C.civ., 728 C.civ. și art. 979 C.proc.civ. Prin sentința civilă nr. 3212 din 15.10.2015, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț a fost admisă excepția n
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82544)
iul Legii 18/1991, Legii 169/1997 și 1/2000. Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 3697 din 14 aprilie 2004, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 14 Cod procedură civilă în sensul că ultimul domiciliu al defunctului P.M. a fos
ÎCCJ 2015-01-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 337/2015
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: La data de 6 mai 2014, reclamanții F.M.E. și F.A. au chemat în judecată pe pârâții M.N., M.I. și B.N.P. N.A., solicitând completarea certificatului de moștenitor din 5 aprilie
ÎCCJ 2012-10-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6162/2012
că ieșirea din indiviziune asupra terenurilor sus-menționate este o ieșire din indiviziune succesorală, astfel încât atrage competența teritorială absolută conform art. 14 C. proc. civ., al instanței de la locul ultimului domiciliu al defun
Sursă