ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6162/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 30 mai 2011 sub nr. 19819/301/2011, ca urmare a disjungerii, reclamanții G.Ș. și T.I.B. au chemat în judecată pe pârâții M.A. și M.D.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilelor teren extravilan arabil, parcela nr. 110 în suprafață de 2.500 mp situat în municipiul Calafat tarlaua 105, teren extravilan arabil parcela nr. 62 în suprafață de 2 ha situat în municipiul Calafat tarlaua 92. În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat cu privire la imobilul format din terenurile sus-menționate că a fost dobândit de către M.A.

și T.P., prin reconstituire în baza Titlului de proprietate nr. 5197 din 6 iulie 2007 emis de Comisia Județeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. În prezent acest teren este detent de părți în felul următor: G.Ș. - cota de 3/8 dobândită prin moștenire de la defuncta M.A.; T.I.B. - cota de XA dobândite prin moștenire de la defunctul T.P. (Certificatul de moștenitor nr. 63 din 30 mai 2001 eliberat de Notar Public C.M. din Galați); M.A. și M.D.S. prin moștenire de la M.T. - cota de 1/8. Cu privire la aceste terenuri, solicită să se dispună ieșirea din indiviziune prin împărțirea parcelelor 110 (T 105) și 62 (T 92) în câte două loturi egale ca suprafață și atribuirea lor către reclamanți, cu stabilirea unei sulte corespunzătoare cotei de 1/8 pe care pârâții o dețin, în sarcina reclamantului G.Ș.

Prin Sentința civilă nr. 9709 din 27 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București s-a admis excepției necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat. Pentru a pronunța această soluție Judecătoria Sectorului 3 București a reținut următoarele: Titlul de proprietate nr. 519 din 6 iulie 2007 a fost eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în temeiul Legii nr. 18/1991 pe numele defuncților M.A. și T.P., în calitate de moștenitori ai defunctului T.I., pentru imobilele în speță. S-a apreciat că ieșirea din indiviziune asupra terenurilor sus-menționate nu este succesorală, deoarece autorii părților au dobândit în nume propriu bunurile în temeiul Legii nr. 18/1991, ceea ce atrage competența teritorială absolută a instanței de la locul situării imobilelor conform art. 13 C. proc.

civ. Prin Sentința civilă nr. 1367 din 6 iulie 2012, Judecătoria Calafat și-a declinat la rândul său competența în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București și, constatându-se ivit conflictul negative de competență, a înaintat dosarul instanței supreme pentru soluționarea regulatorului de competență. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că ieșirea din indiviziune asupra terenurilor sus-menționate este o ieșire din indiviziune succesorală, astfel încât atrage competența teritorială absolută conform art. 14 C. proc. civ., al instanței de la locul ultimului domiciliu al defunctului. Competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Judecătoriei sectorului 3 București în aplicarea dispozițiilor art. 14 pct. 2 C. proc.

civ., potrivit celor ce succed. Pricina de față are ca scop final ieșirea din indiviziune a reclamanților și pârâților cu privire la terenurile ce au fost reconstituite autorilor comuni prin titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 de Comisia județeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Pe titlu figurează ca fiind coproprietari M.A. și T.P., autorii părților din pricina de față, astfel că este vorba de partajarea cu caracter succesoral a terenurilor între moștenitorii celor două persoane amintite mai sus, aceste terenuri nefiind avute în vedere în momentul emiterii certificatelor de moștenitor, întrucât succesiunea defuncților nu a fost dezbătută anterior introducerii acțiunii la Judecătoria Sectorului 3 București.

Din actele dosarului rezultă că M.A. a avut ultimul domiciliu în București, sector 3, T.P. a avut ultimul domiciliu în Galați, iar M.T. a avut ultimul domiciliu în București, sector 3, reclamanții alegând să introducă acțiunea la instanța de la ultimul domiciliu al celor din urmă defuncți. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (2) C. proc. civ., „în materie de moștenire, sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului. 2. cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia". Normele conținute în textul citat sunt norme de competență teritorială absolută, de la care părțile sau instanța nu pot deroga.

De altfel, Înalta Curte observă că părțile nu au avut puncte de vedere discordante cu privire la competența teritorială a instanței mai întâi învestită, excepția de necompetență teritorială fiind ridicată de instanțe din oficiu, în aplicarea dispozițiilor art. 158 și 159 pct. 3 C. proc. civ. Deși cererea de împărțeală privește un imobil, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 13 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta deoarece, cum ambele dispoziții legale stabilesc competențe teritoriale exclusive, în conflictul dintre ele definitorie este natura cererii introductive. Art. 13 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil ori de câte ori acțiunea introductivă are ca obiect cereri referitoare la un imobil, altele decât cele din materia moștenirii.

Dacă interpretând coroborat cele două texte de lege s-ar da o altă interpretare, ar rezulta că ori de câte ori se dezbate o succesiune din care face parte un imobil, trebuie înlăturate normele de competență teritorială exclusivă în materie de moștenire, cuprinse în art. 14 C. proc. civ. Or, nu aceasta a fost intenția legiuitorului, care a înțeles să reglementeze expres competența teritorială a instanțelor în materie de moștenire, fără a face vreo deosebire după cum în masa succesorală sunt cuprinse numai bunuri mobile sau și imobile. Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei pendinte în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM