ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 337/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 337/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
de competență de față, constată următoarele:
La data de 6 mai 2014, reclamanții F.M.E. și
F.A. au chemat în judecată pe pârâții M.N., M.I. și B.N.P. N.A., solicitând
completarea certificatului de moștenitor din 5 aprilie 2013 supliment la
certificatul de moștenitor din 9 septembrie 2008 eliberat de B.N.P. A.N. emis de
pe urma defunctei M.F., cu ultim domiciliu în comuna Tărtășești, jud. Dâmbovița
și ieșirea din indiviziune asupra imobilului deținut de moștenitori, situat în
str. M.V., Sector 1, București.
Învestită cu
soluționarea acestei acțiuni civile, Judecătoria Răcari, prin Sentința civilă
nr. 423 din 6 mai 2014 a declinat competența de soluționare a cauzei privind
ieșirea din indiviziune în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. (3) C.
proc. civ. și că instanța competentă material este cea în a cărei
circumscripție este situat imobilul.
Judecătoria
sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 16096 din 2 octombrie 2014, a
admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari și constatând ivit
conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți, spre
soluționare.
Pentru a se pronunța
astfel, această instanță a reținut că nu a fost finalizat partajul bunurilor de
pe urma defunctei M.F., starea de coproprietate dintre părți s-a născut prin
succesiune și că dispozițiile art. 117 alin. (3) nu se aplică decât în situația
când indiviziunea nu rezultă din succesiune. Astfel, a considerat incidente
speței dispozițiile art. 118 C. proc. civ. potrivit cărora în materie de
moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a
instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la
moștenire.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în
baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta
Curte reține următoarele:
În ce privește
competența instanței, în cererile privitoare la moștenire, dispozițiile art.
118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevăd expres că: "(1)
În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența
exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: - 1. cererile privitoare
la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; - 2. cererile
privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la
pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; - 3.
cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre
moștenitori sau împotriva executorului testamentar.
(2) Cererile
formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv
sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia
dintre defuncți."
Dispozițiilor art.
117 C. proc. civ. reglementează competența instanței în ce privește
soluționarea cererilor privitoare la imobile, prevăzând că: "(1) Cererile
privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a
cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în
circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța
domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre
aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în
circumscripțiile cărora se află imobilul. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se
aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în
grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate
imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil,
când indiviziunea nu rezultă din succesiune."
Astfel, din
perspectiva acestor dispoziții legale, este de reținut că menționarea cererilor
de împărțeală judiciară a unui imobil în cuprinsul art. 117 alin. (3) C. proc.
civ. ca atrăgând competența exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se
află imobilul, are ca finalitate delimitarea sferei de aplicare a art. 117 de
art. 118 C. proc. civ.
Astfel, actuala reglementare
menționează competența instanței de la locul imobilului pentru cererile de
împărțeală judiciară a unui imobil, cu excepția cazurilor când indiviziunea
rezultă din succesiune.
Prin urmare, în
materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, competența aparține în
mod exclusiv instanței de la ultimul domiciliu al defunctului și nu instanței
în a cărei circumscripție teritorială se află situat bunul imobil ce face
obiectul partajului succesoral.
Din perspectiva celor
expuse, față de obiectul acțiunii ce vizează completarea masei succesorale și
ieșirea din indiviziune asupra imobilului rămas de pe urma defunctei M.F., cu
ultim domiciliu în comuna Tărtășești, jud. Dâmbovița, în temeiul art. 116,
raportat la art. 118 alin. (2) și art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
Procesat de GGC - AS