ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 337/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: La data de 6 mai 2014, reclamanții F.M.E. și F.A. au chemat în judecată pe pârâții M.N., M.I. și B.N.P. N.A., solicitând completarea certificatului de moștenitor din 5 aprilie 2013 supliment la certificatul de moștenitor din 9 septembrie 2008 eliberat de B.N.P. A.N. emis de pe urma defunctei M.F., cu ultim domiciliu în comuna Tărtășești, jud. Dâmbovița și ieșirea din indiviziune asupra imobilului deținut de moștenitori, situat în str. M.V., Sector 1, București. Învestită cu soluționarea acestei acțiuni civile, Judecătoria Răcari, prin Sentința civilă nr. 423 din 6 mai 2014 a declinat competența de soluționare a cauzei privind ieșirea din indiviziune în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. (3) C. proc. civ. și că instanța competentă material este cea în a cărei circumscripție este situat imobilul. Judecătoria sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 16096 din 2 octombrie 2014, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți, spre soluționare. Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut că nu a fost finalizat partajul bunurilor de pe urma defunctei M.F., starea de coproprietate dintre părți s-a născut prin succesiune și că dispozițiile art. 117 alin. (3) nu se aplică decât în situația când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Astfel, a considerat incidente speței dispozițiile art. 118 C. proc. civ. potrivit cărora în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În ce privește competența instanței, în cererile privitoare la moștenire, dispozițiile art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., prevăd expres că: "(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: - 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; - 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; - 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți." Dispozițiilor art. 117 C. proc.

civ. reglementează competența instanței în ce privește soluționarea cererilor privitoare la imobile, prevăzând că: "(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune." Astfel, din perspectiva acestor dispoziții legale, este de reținut că menționarea cererilor de împărțeală judiciară a unui imobil în cuprinsul art. 117 alin. (3) C. proc. civ. ca atrăgând competența exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află imobilul, are ca finalitate delimitarea sferei de aplicare a art. 117 de art. 118 C. proc. civ. Astfel, actuala reglementare menționează competența instanței de la locul imobilului pentru cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, cu excepția cazurilor când indiviziunea rezultă din succesiune.

Prin urmare, în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, competența aparține în mod exclusiv instanței de la ultimul domiciliu al defunctului și nu instanței în a cărei circumscripție teritorială se află situat bunul imobil ce face obiectul partajului succesoral. Din perspectiva celor expuse, față de obiectul acțiunii ce vizează completarea masei succesorale și ieșirea din indiviziune asupra imobilului rămas de pe urma defunctei M.F., cu ultim domiciliu în comuna Tărtășești, jud. Dâmbovița, în temeiul art. 116, raportat la art. 118 alin. (2) și art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015. Procesat de GGC - AS