ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 575/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 5

mai 2010, reclamanții N.C.D. și N.D.P. au solicitat în contradictoriu cu pârâta

P.M., ieșirea din indiviziune asupra unor bunuri imobile,

respectiv două terenuri, în suprafață

de 2 ha și 7996 mp situat în extravilanul, și respectiv de 4304 mp situat în

intravilanul satului Strâmbeni, Comuna Suseni, jud. Argeș, precum și asupra

unei case de locuit, în suprafață de 28 mp, din aceeași localitate, motivând că

autorul lor, S.F., a dobândit cota de 1/1 din respectivele imobile, în temeiul

titlului de proprietate din data de 15 septembrie 1994 eliberat de Comisia

Județeană Argeș pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor,

cealaltă cotă de 1/1 fiind dobândită de pârâta P.M.; cota deținută de autorul S.F.

s-a transmis, în cote egale, către cei doi reclamanți, în temeiul

certificatului de moștenitor din data de 11 mai 2009, emis de către BNP - M.I.

Prin sentința civilă nr. 687/2011 din

data de 29 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 953/214/2010, Judecătoria

Costești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

sectorului 3 București.

În motivare, instanța a reținut că,

prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune

asupra bunurilor imobile dobândite de la autorul lor, S.F., și enumerate în

certificatul de moștenitor din 11 mai 2009, care la rândul său le dobândise

împreună cu pârâta, P.M., conform titlului de proprietate din 15 septembrie 1994,

eliberat în condițiile Legii nr. 18/1991, titlu emis pe numele autorului comun

A.T., la rubrica moștenitori fund menționați descendenții acestuia din urmă.

A mai reținut instanța că autorul

comun A.T. a decedat ia data de 29 aprilie 1977, ultimul domiciliu fiind situat

pe raza sectorului 3, București, iar reclamanții au acceptat succesiunea de pe

urma lui S.F., decedat ia data de 9 februarie 2009, cu ultimul domiciliu situat

în București, sectorul 2, în calitate de moștenitori testamentari, așa cum se

evidențiază în certificatul de moștenitor din 11 mai 2009, întocmit de B.N.P. -

M.I.

Judecătoria Costești a apreciat că în

cauză sunt aplicabile prevederile art. 14 C. proc. civ, iar nu prevederile art.

13 C. proc. civ, Deși reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune asupra

unor imobile, cerere care aparent ar atrage incidența dispozițiilor art. 13 C. proc.

civ, în raport de locul situării acestora, operațiunea de partajare nu este

posibilă iară a se stabili mai întâi cotele coindivizarilor și implicit, Iară a

se analiza cele două succesiuni, provenite de ia cei doi autori comuni.

Reținând caracterul de ordine publică al prevederilor art. 14 C. proc. civ., a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului

3 București în a cărei rază teritorială a fost situat ultimul domiciliu al

autorului comun, A.T.

Prin sentința civilă nr. 5478 din 26

martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 33345/301/2011, Judecătoria sectorului 3

București

a invocat din

oficiu necompetența teritorială de a soluționa cauza și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

A motivat instanța de judecată că art.

14 C. proc. civ. se referă la ultimul domiciliu al defunctului, iar nu la locul

de deces și potrivit mențiunilor din certificatul de deces, aflat la fila 51 în

dosarul Judecătoriei Costești, ultimul domiciliu ai autorului comun A.T.,

decedat în București, sectorul 3, a fost in București, str. Avrig nr. 2, adresă

ce a făcut parte din sectorul 2, începând cu anul 1979, iar anterior, începând

cu anul 1968, tot din acest sector, motiv pentru care

Judecătoriei

sectorului 2 București ii revine competenta de soluționare a litigiului ce are

ca obiect o cerere de partaj succesoral.

Prin sentința civilă nr. 5372 din data

de 2 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 33791/300/2012, Judecătoria

Sectorului 2 București, secția civilă

a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Costești.

Instanța a reținut că la data de 28

septembrie 2010, reclamanții au depus o precizare de acțiune, prin care au

solicitat ieșirea din indiviziune asupra terenurilor arătate în cererea

introductivă, bunuri ce au aparținut autorilor comuni A.T. și S.F., iar la data

de 1 aprilie 2013, în fața Judecătoriei sectorului 2 București, pârâta P.M. a

depus cerere reconvențională, prin care a solicitat anularea testamentului din

28 ianuarie 2009 ai defunctului S.F., pentru lipsă de discernământ și, în

consecință, anularea certificatului de moștenitor din 11 mai 2009, iar la

termenul de judecată din data de 2 aprilie 2013, instanța a calificat obiectul

cererii deduse judecății ca fiind partaj judiciar, ieșire din indiviziune în

raport de cotele de proprietate stabilite conform certificatului de moștenitor

menționat, și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

sector 2 București.

A motivat instanța că reclamanții au

solicitat ieșirea din indiviziune asupra unor imobile, iar din cuprinsul

certificatului de moștenitor din 11 mai 2009 eliberat de BNP - M.I. din

București și Titlului de proprietate din 15 septembrie 1994 eliberat de Comisia

Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeș

reiese că părțile dețin cote indivize determinate cu privire la dreptul de

proprietate asupra imobilelor, nefiind necesară vreo dezbatere succesorală

anterioară soluționării cererii de ieșire din indiviziune, motiv pentru care

devin incidente dispozițiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1255 din data

de 11 decembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 953/214/2010,

Judecătoria Costești a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei sectorului 2 București și, constând ivit conflictul

negativ de competență, a declinat competența a dispus sesizarea Înaltei Curți

de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență,

Instanța a apreciat că sunt incidente

prevederile art. 14 C. proc. civ., motivat de faptul că ieșirea din indiviziune

asupra imobilelor indicate în cererea introductivă de instanță nu se poate face

distinct în condițiile în care certificatul de moștenitor vizează doar

succesiunea unui singur defunct, respectiv S.F., iar pe de altă parte, la data

de 1 aprilie 2013, în fața Judecătoriei sectorului 2 București, pârâta a

formulat cerere

reconvențională pentru anularea

respectivului certificat. Fața de faptul că ambii defuncți au avut domiciliul

în București, sectorul 2, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Asupra conflictului negativ de competență,,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit cererii introductive de

instanță, astfel cum a fost precizată la Judecătoria Costești, prin înscrisul

aflat la fila 29 în Dosarul nr. 953/214/2010 precum și oral, la Judecătoria sectorului

2 București, conform încheierii din 1 aprilie 2013 pronunțată în Dosar nr. 33791/300/2012,

precum și la Judecătoria sectorului 3 București, conform celor consemnate în

practicaua sentinței civile nr. 5487 din 26 martie 2012, reclamanții au înțeles

să sesizeze instanța de judecată cu o cerere de partajare a unor bunuri imobile

pentru a pune capăt stării de indiviziune născute de pe urma defuncților A.T. și

S.F., invocând cotele de proprietate stabilite în conținutul titlului de

proprietate din data de 15 septembrie 1994 eliberat de Comisia Județeană Argeș

pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, precum și în

certificatul de moștenitor din 11 mai 2009 eliberat de B.N.P. - M.I. din

București.

Înalta Curte mai observă că nu a fost

contestată de partea potrivnică cererea principală, introductivă de instanță,

în privința cotelor de proprietate, aspect ce rezultă din întâmpinarea depusă

în cauză și aflată la fila 27 în Dosarul nr. 953/1/2010 al Judecătoriei

Costești.

Față de obiectul juridic al acțiunii

principale, respectiv partaj judiciar al unor bunuri imobile, Înalta Curte

reține ca incidente în cauză prevederile art. 13 alin. (1) C. proc. civ.

potrivit cărora«cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța

în circumscripția căreia se află imobilele » ce reglementează o competență

absolută, de ordine publică în sensul art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.,

în legătură cu cererile referitoare la imobile, pe care părțile nu o pot

înlătura.

Între părți nu există un litigiu

principal privitor la moștenire care să atragă incidența prevederilor art. 14 pct.

2 C. proc. civ. «În materie de moștenire, sunt de competența instanței cehii

din urmă domiciliu al defunctului: (...) 2. cererile privitoare la moștenire,

precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul

împotriva altuia».

Formularea cererii reconvenționale de

pârâta P.M., prin care se solicită anularea dispozițiilor testamentare, cu

consecința anulării certificatului de moștenitor de care se prevalează

reclamanții, nu atrage după sine aplicarea, în privința cererii principale, a

dispozițiilor art. 14 pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora « În materie de

moștenire, sunt de

competența instanței celui din urmă

domiciliu al defunctului: L cererile privitoare la validitatea sau executarea

dispozițiilor testamentare

».

Cererea reconvențională este, ca

natură juridică, o cerere incidentală, aflată în strânsă legătură cu cererea

principală, a cărei soluționare este de competența instanței de judecată care

judecă cererea principală, operând prorogarea legală de competență în favoarea

acestei din urmă instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 17 C. porc. civ.

potrivit cărora « cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței

competente să judece cererea principală ».

Înalta Curte, pentru toate aceste

motive, văzând faptul că imobilele a cărora partajare se solicită se află în

comuna Suseni, județul Argeș, constată că îi revine Judecătoriei Costești,

competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Costești.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

18 februarie 2014.