ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 575/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 5 mai 2010, reclamanții N.C.D. și N.D.P. au solicitat în contradictoriu cu pârâta P.M., ieșirea din indiviziune asupra unor bunuri imobile, respectiv două terenuri, în suprafață de 2 ha și 7996 mp situat în extravilanul, și respectiv de 4304 mp situat în intravilanul satului Strâmbeni, Comuna Suseni, jud. Argeș, precum și asupra unei case de locuit, în suprafață de 28 mp, din aceeași localitate, motivând că autorul lor, S.F., a dobândit cota de 1/1 din respectivele imobile, în temeiul titlului de proprietate din data de 15 septembrie 1994 eliberat de Comisia Județeană Argeș pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, cealaltă cotă de 1/1 fiind dobândită de pârâta P.M.; cota deținută de autorul S.F.

s-a transmis, în cote egale, către cei doi reclamanți, în temeiul certificatului de moștenitor din data de 11 mai 2009, emis de către BNP - M.I. Prin sentința civilă nr. 687/2011 din data de 29 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 953/214/2010, Judecătoria Costești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. În motivare, instanța a reținut că, prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune asupra bunurilor imobile dobândite de la autorul lor, S.F., și enumerate în certificatul de moștenitor din 11 mai 2009, care la rândul său le dobândise împreună cu pârâta, P.M., conform titlului de proprietate din 15 septembrie 1994, eliberat în condițiile Legii nr. 18/1991, titlu emis pe numele autorului comun A.T., la rubrica moștenitori fund menționați descendenții acestuia din urmă.

A mai reținut instanța că autorul comun A.T. a decedat ia data de 29 aprilie 1977, ultimul domiciliu fiind situat pe raza sectorului 3, București, iar reclamanții au acceptat succesiunea de pe urma lui S.F., decedat ia data de 9 februarie 2009, cu ultimul domiciliu situat în București, sectorul 2, în calitate de moștenitori testamentari, așa cum se evidențiază în certificatul de moștenitor din 11 mai 2009, întocmit de B.N.P. - M.I. Judecătoria Costești a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 14 C. proc. civ, iar nu prevederile art. 13 C. proc. civ, Deși reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune asupra unor imobile, cerere care aparent ar atrage incidența dispozițiilor art. 13 C. proc.

civ, în raport de locul situării acestora, operațiunea de partajare nu este posibilă iară a se stabili mai întâi cotele coindivizarilor și implicit, Iară a se analiza cele două succesiuni, provenite de ia cei doi autori comuni. Reținând caracterul de ordine publică al prevederilor art. 14 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București în a cărei rază teritorială a fost situat ultimul domiciliu al autorului comun, A.T. Prin sentința civilă nr. 5478 din 26 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 33345/301/2011, Judecătoria sectorului 3 București a invocat din oficiu necompetența teritorială de a soluționa cauza și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

A motivat instanța de judecată că art. 14 C. proc. civ. se referă la ultimul domiciliu al defunctului, iar nu la locul de deces și potrivit mențiunilor din certificatul de deces, aflat la fila 51 în dosarul Judecătoriei Costești, ultimul domiciliu ai autorului comun A.T., decedat în București, sectorul 3, a fost in București, str. Avrig nr. 2, adresă ce a făcut parte din sectorul 2, începând cu anul 1979, iar anterior, începând cu anul 1968, tot din acest sector, motiv pentru care Judecătoriei sectorului 2 București ii revine competenta de soluționare a litigiului ce are ca obiect o cerere de partaj succesoral. Prin sentința civilă nr. 5372 din data de 2 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 33791/300/2012, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Costești.

Instanța a reținut că la data de 28 septembrie 2010, reclamanții au depus o precizare de acțiune, prin care au solicitat ieșirea din indiviziune asupra terenurilor arătate în cererea introductivă, bunuri ce au aparținut autorilor comuni A.T. și S.F., iar la data de 1 aprilie 2013, în fața Judecătoriei sectorului 2 București, pârâta P.M. a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat anularea testamentului din 28 ianuarie 2009 ai defunctului S.F., pentru lipsă de discernământ și, în consecință, anularea certificatului de moștenitor din 11 mai 2009, iar la termenul de judecată din data de 2 aprilie 2013, instanța a calificat obiectul cererii deduse judecății ca fiind partaj judiciar, ieșire din indiviziune în raport de cotele de proprietate stabilite conform certificatului de moștenitor menționat, și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 2 București.

A motivat instanța că reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune asupra unor imobile, iar din cuprinsul certificatului de moștenitor din 11 mai 2009 eliberat de BNP - M.I. din București și Titlului de proprietate din 15 septembrie 1994 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeș reiese că părțile dețin cote indivize determinate cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilelor, nefiind necesară vreo dezbatere succesorală anterioară soluționării cererii de ieșire din indiviziune, motiv pentru care devin incidente dispozițiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1255 din data de 11 decembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 953/214/2010, Judecătoria Costești a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București și, constând ivit conflictul negativ de competență, a declinat competența a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență, Instanța a apreciat că sunt incidente prevederile art. 14 C. proc. civ., motivat de faptul că ieșirea din indiviziune asupra imobilelor indicate în cererea introductivă de instanță nu se poate face distinct în condițiile în care certificatul de moștenitor vizează doar succesiunea unui singur defunct, respectiv S.F., iar pe de altă parte, la data de 1 aprilie 2013, în fața Judecătoriei sectorului 2 București, pârâta a formulat cerere reconvențională pentru anularea respectivului certificat.

Fața de faptul că ambii defuncți au avut domiciliul în București, sectorul 2, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București. Asupra conflictului negativ de competență,, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Potrivit cererii introductive de instanță, astfel cum a fost precizată la Judecătoria Costești, prin înscrisul aflat la fila 29 în Dosarul nr. 953/214/2010 precum și oral, la Judecătoria sectorului 2 București, conform încheierii din 1 aprilie 2013 pronunțată în Dosar nr. 33791/300/2012, precum și la Judecătoria sectorului 3 București, conform celor consemnate în practicaua sentinței civile nr. 5487 din 26 martie 2012, reclamanții au înțeles să sesizeze instanța de judecată cu o cerere de partajare a unor bunuri imobile pentru a pune capăt stării de indiviziune născute de pe urma defuncților A.T.

și S.F., invocând cotele de proprietate stabilite în conținutul titlului de proprietate din data de 15 septembrie 1994 eliberat de Comisia Județeană Argeș pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, precum și în certificatul de moștenitor din 11 mai 2009 eliberat de B.N.P. - M.I. din București. Înalta Curte mai observă că nu a fost contestată de partea potrivnică cererea principală, introductivă de instanță, în privința cotelor de proprietate, aspect ce rezultă din întâmpinarea depusă în cauză și aflată la fila 27 în Dosarul nr. 953/1/2010 al Judecătoriei Costești. Față de obiectul juridic al acțiunii principale, respectiv partaj judiciar al unor bunuri imobile, Înalta Curte reține ca incidente în cauză prevederile art. 13 alin. (1) C. proc.

civ. potrivit cărora«cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele » ce reglementează o competență absolută, de ordine publică în sensul art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în legătură cu cererile referitoare la imobile, pe care părțile nu o pot înlătura. Între părți nu există un litigiu principal privitor la moștenire care să atragă incidența prevederilor art. 14 pct. 2 C. proc. civ. «În materie de moștenire, sunt de competența instanței cehii din urmă domiciliu al defunctului: (...) 2. cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia».

Formularea cererii reconvenționale de pârâta P.M., prin care se solicită anularea dispozițiilor testamentare, cu consecința anulării certificatului de moștenitor de care se prevalează reclamanții, nu atrage după sine aplicarea, în privința cererii principale, a dispozițiilor art. 14 pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora « În materie de moștenire, sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: L cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare ». Cererea reconvențională este, ca natură juridică, o cerere incidentală, aflată în strânsă legătură cu cererea principală, a cărei soluționare este de competența instanței de judecată care judecă cererea principală, operând prorogarea legală de competență în favoarea acestei din urmă instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 17 C. porc.

civ. potrivit cărora « cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală ». Înalta Curte, pentru toate aceste motive, văzând faptul că imobilele a cărora partajare se solicită se află în comuna Suseni, județul Argeș, constată că îi revine Judecătoriei Costești, competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 februarie 2014.