ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.10.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5572/2010

HOTĂRÂRE
26.10.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5572/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Câmpulung, reclamantul M.C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții

T.G.A. și M.D.I., să dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață

de 3,75 ha ce face obiectul titlului de proprietate din 29 aprilie 2004, emis pe

numele autorului C.G.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că părțile sunt moștenitorii legali ai defunctului C.G., după

urma acestuia fiind emis titlul de proprietate din 29 aprilie 2004 pentru terenul

în suprafață de 3,75 ha, iar în urma punerii efective în posesie fiecare dintre

moștenitori stăpânind câte o suprafață de 9.375 m.p. Ulterior, au intervenit neînțelegeri

între moștenitori, motiv pentru care a solicitat ieșirea din indiviziune.

Prin sentința civilă

nr. 302 din 12 februarie 2009, Judecătoria Câmpulung a admis excepția de necompetență

teritorială invocată de pârâta T.G.A. și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București cu motivarea că, potrivit

art. 14 C. proc. civ., partajul succesoral este de competența instanței ultimului

domiciliu al defunctului, fiind fără relevanță locul unde se află situat imobilul

supus partajării.

Prin sentința civilă

nr. 9692 din 11 decembrie 2009, Judecătoria Sectorului 2 București a declinat, la

rândul său, competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a

înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această

soluție, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că cererea de împărțeală a

bunurilor succesorale, formulată după finalizarea procedurii succesorale, este în

competența instanței în a cărei rază succesorală se află imobilul, în conformitate

cu art. 13 raportat la art. 19 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea

prezentului conflict de competență, Înalta Curte urmează să stabilească competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung pentru următoarele considerente:

Judecătoria Câmpulung

a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect partajarea bunurilor

succesorale rămase de pe urma defunctului C.G., respectiv a terenului în suprafață

de 3,75 ha ce face obiectul titlului de proprietate din 29 aprilie 2004, emis pe

numele moștenitorilor autorului menționat, teren situat în localitatea H., județul

Argeș.

Dezbaterea succesiunii

s-a efectuat pe cale notarială, depunându-se în acest sens la dosar certificatul

de moștenitor din 10 iulie 1981, emis de pe urma defunctului C.G. (Dosar nr. 3264/205/2008

al Judecătoriei Câmpulung), fiind astfel finalizată procedura succesorală.

Prin urmare, acțiunea

cu care a fost învestită Judecătoria Câmpulung vizează partajarea unui bun succesoral,

respectiv a unui teren între reclamant și succesorii în drepturi ai defunctului

C.G., care au rămas în indiviziune asupra bunului ce a făcut obiect al transmisiunii

succesorale.

În consecință, în cauză

nu sunt aplicabile prevederile art. 14 C. proc. civ., cum a hotărât prima instanță

învestită reținând că, în materie de moștenire, competența aparține instanței celui

din urmă domiciliu al defunctului, întrucât procedura succesorală a fost deja încheiată.

Dimpotrivă, sunt incidente

dispozițiile art. 13 C. proc. civ., potrivit cărora cererile privitoare la bunuri

imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele.

Fiind vorba de o dispoziție

imperativă, soluția legală, ce corespunde și cerinței asigurării unei mai rapide

și corecte soluționări a cauzei, în situația în care probele se vor administra de

instanța în raza de activitate a căreia se află imobilul supus împărțelii, este

aceea a stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Câmpulung.

Așa fiind, în temeiul

art. 22 C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Câmpulung.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 26 octombrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4720/2011
în motivare că prin hotărârea nr. 1308/1999 a Consiliului General al Municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii 112/1995, imobilul în litigiu a fost restituit în natură numiților C.N.B.C., D.I.I.A. și G.T.N.. Reclamanta este un
ÎCCJ 2014-02-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 575/2014
Judecătoriei sectorului 2 București, pârâta P.M. a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat anularea testamentului din 28 ianuarie 2009 ai defunctului S.F., pentru lipsă de discernământ și, în consecință, anularea certificatului
ÎCCJ 2006-06-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6050/2010
tor pentru imobilul din litigiu. Prin Decizia civilă nr. 723 din 03 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant C.N. împotriva sentinței civile nr. 1534 din 2
ÎCCJ 2011-06-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4861/2011
nitor emis de pe urma celor două defuncte și să se constate că are calitate de moștenitor alături de ceilalți succesori înscriși în certificatele de moștenitor. Ulterior, reclamanta și-a modificat din nou cererea de chemare în judecată la d
ÎCCJ 2012-10-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6162/2012
rea parcelelor 110 (T 105) și 62 (T 92) în câte două loturi egale ca suprafață și atribuirea lor către reclamanți, cu stabilirea unei sulte corespunzătoare cotei de 1/8 pe care pârâții o dețin, în sarcina reclamantului G.Ș. Prin Sentința ci
Sursă