ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2474/2015

Asupra conflictului negativ

de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la 10 februarie 2014, reclamanții O.M. și O.A.P.

au chemat în judecată pe pârâții C.B.A. și O.A.I., solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune prin formarea de loturi

în raport de cotele părți ce revin fiecărui coproprietar asupra următoarelor imobile:

11,12 ha teren arabil situat pe raza comunei Gârla Mare, județul Mehedinți, conform

titlului de proprietate din 22 martie 2002 eliberat de Comisia Județeană pentru

Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Mehedinți; 29,45 ha teren

arabil situat pe raza comunei Pristol, județul Mehedinți, conform titlului de proprietate

din 14 martie 2003, imobilul teren și construcție situat în Drobeta Turnu Severin,

str. M.A. nr. 61, compus din teren intravilan în suprafață de 186,30 mp, ocupat

de construcție și 147,20 mp neocupat și 50 ha teren arabil situat pe raza comunei

Pristol, județul Mehedinți, conform titlului de proprietate din 14 martie 2003.

S-au evaluat provizoriu

bunurile imobile menționate, în vederea stabilirii timbrajului la suma de 300.000

RON.

Cererea a fost întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 669, 670, 676 și 979 și urm. noul C. proc. civ.

La data de 26 mai 2014,

pârâții au depus cerere reconvențională, solicitând ca în contradictoriu cu reclamanții

și cu Comisia Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor

Mehedinți, Comisia Locală de Fond Funciar Pristol, I.G. și I.M., să se constate

nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate din 14 martie 2003, eliberat

de Comisia Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor

Mehedinți, cu privire la suprafața de 29 ha 4500 mp, situată în extravilanul comunei

Pristol, județul Mehedinți, tarla XX, parcela AA și modificarea acestuia în sensul

de a înlătura mențiunea cu privire la O.G., ca moștenitor al lui O.G.I., de pe urma

căruia a avut loc reconstituirea. S-a solicitat, totodată, constatarea nulității

absolute parțiale a titlului de proprietate din 14 martie 2003, cu privire la suprafața

de 50 ha, situată în extravilanul comunei Pristol, județul Mehedinți, tarlaua YY,

parcela BB și tarlaua ZZ, parcela CC și modificarea acestuia în sensul de a se înlătura

mențiunea cu privire la O.G., ca moștenitor al lui O.G.I., de pe urma căruia a avut

loc reconstituirea.

S-a precizat că pârâta

I.M. are calitate procesuală pasivă doar în ce privește acest capăt de cerere.

La data de 27 iunie 2014,

reclamanții O.M. și O.A.P. au formulat cerere de modificare a acțiunii introductive,

în sensul lărgirii cadrului procesual pasiv referitor la ieșirea din indiviziune

cu privire la terenul arabil în suprafață de 50 ha, situat pe raza comunei Pristol,

județul Mehedinți, conform titlului de proprietate din 14 martie 2003, solicitând

citarea în calitate de pârâtă a numitei I.M., moștenitoare a defunctului M.S., persoană

care a cumpărat cota parte indiviză din suprafața de 50 ha situată pe raza comunei

Pristol, de la numita U.M.V.

La data de 7 iulie 2014,

pârâta I.M. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând, în contradictoriu

cu reclamanții, cu pârâții inițiali și cu pârâtul I.G., ieșirea din indiviziune

asupra terenului cu vegetație forestieră, în suprafață de 2 ha, situat în comuna

Gruia, cuprins în titlul de proprietate din 6 mai 2010, precum și asupra terenului

cu vegetație forestieră în suprafață de 10 ha, situat pe teritoriul comunei Pristol,

cuprins în titlul de proprietate din 6 mai 2010.

Prin sentința civilă

nr. 3261 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin

s-a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, invocată din

oficiu și a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei

sectorului 4 București.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum

a fost precizată, reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune asupra bunurilor

rămase de pe urma defunctei O.C., decedată la 2 ianuarie 2005, care a avut ultimul

domiciliu în București, Ș.G., nr. 122, sector 4, astfel cum rezultă din sentința

civilă nr. 8311 din 26 noiembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 4 București, irevocabilă

și, prin urmare, intrată în puterea lucrului judecat.

S-au avut în vedere dispozițiile

art. 117 și 118 C. proc. civ., reținându-se că, în materie succesorală, până la

ieșirea din indiviziune competența aparține în mod exclusiv instanței de la ultimul

domiciliu al defunctului.

S-a apreciat că, deși

cererile incidentale formulate ar atrage competența altor instanțe, acestea se judecă

de instanța competentă pentru soluționarea cererii principale, în temeiul art. 123

alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria sectorului

4 București, investită ca urmare a declinării, a invocat la termenul de judecată

din 27 ianuarie 2015 excepția necompetenței sale teritoriale.

Prin sentința civilă

nr. 1027 din 27 ianuarie 2015, Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția

de necompetență teritorială a Judecătoriei sectorului 4 București și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți

de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului.

Prin considerentele sentinței

menționate, Judecătoria sectorului 4 București a reținut, în esență, că potrivit

art. 117 noul C. proc. civ. și art. 129 alin. (2) pct. 3 noul C. proc. civ., în

speță se regăsește ipoteza competenței teritoriale exclusive neexistând posibilitatea

pentru părți de a stabili ca litigiul să fie soluționat de către o altă instanță,

instanța judecătorească competentă fiind instanța în a cărei circumscripție este

situat imobilul.

Examinând conflictul negativ

de competență, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 22 octombrie

2015, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) noul C. proc. civ., va stabili

că în speță competența soluționării cauzei în primă instanță revine Judecătoriei

sectorului 4 București pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 118 noul C. proc. civ., cererile privitoare la moștenire, până la ieșirea din

indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al

defunctului.

Textul de lege menționat

reglementează competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție

se află ultimul domiciliu al defunctului, preluând, cu unele modificări, regula

de competență prevăzută de art. 14 C. proc. civ. 1865. Rațiunea acestei norme rezidă

în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 954 alin. (2) noul C. proc. cvi. În raport de

acest loc se efectuează procedura succesorală notarială ori pe cale judecătorească,

ceea ce facilitează administrarea probatoriilor în legătură cu bunurile succesorale.

Cererile de ieșire din

indiviziune cu privire la imobile din masa succesorală, cum este cazul prezentei

acțiuni, se includ în domeniul de aplicare al art. 118 noul C. proc. civ., în condițiile

în care art. 117 noul C. proc. civ. a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile

de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune.

Întrucât art. 117 nu distinge, este lipsit de relevanță dacă s-a dezbătut sau nu

succesiunea.

Art. 118 alin. (1) noul

C. proc. cvi. are în vedere cererile în materie de moștenire formulate „până la

ieșirea din indiviziune”, fiind aplicabil și în situația în care în masa succesorală

se regăsesc și imobile situate în altă circumscripție decât cea în care se află

ultimul domiciliu al defunctului.

Cât privește cererile

incidentale, respectiv cererile reconvenționale, cât și cererile de atragere în

proces a terților, care extind sfera procesului, dar se află într-un raport de conexitate

cu cererea principală, se supun regulii prevăzute de art. 30 alin. (6) și art. 123

noul C. proc. civ. Prin urmare, în cazul acestora operează prorogarea legală a competenței

care, în mod normal ar fi de competența altei instanțe decât cea investită cu soluționarea

cererii principale.

Pentru aceste considerente,

având în vedere că acțiunea vizează partajarea bunurilor rămase la decesul defunctei

O.C., cu ultimul domiciliu în București, Ș.G. nr. 122, sector 4, se va stabili competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIBE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2015.