ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2474/2015

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la 10 februarie 2014, reclamanții O.M. și O.A.P. au chemat în judecată pe pârâții C.B.A. și O.A.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune prin formarea de loturi în raport de cotele părți ce revin fiecărui coproprietar asupra următoarelor imobile: 11,12 ha teren arabil situat pe raza comunei Gârla Mare, județul Mehedinți, conform titlului de proprietate din 22 martie 2002 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Mehedinți; 29,45 ha teren arabil situat pe raza comunei Pristol, județul Mehedinți, conform titlului de proprietate din 14 martie 2003, imobilul teren și construcție situat în Drobeta Turnu Severin, str. M.A.

nr. 61, compus din teren intravilan în suprafață de 186,30 mp, ocupat de construcție și 147,20 mp neocupat și 50 ha teren arabil situat pe raza comunei Pristol, județul Mehedinți, conform titlului de proprietate din 14 martie 2003. S-au evaluat provizoriu bunurile imobile menționate, în vederea stabilirii timbrajului la suma de 300.000 RON. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 669, 670, 676 și 979 și urm. noul C. proc. civ. La data de 26 mai 2014, pârâții au depus cerere reconvențională, solicitând ca în contradictoriu cu reclamanții și cu Comisia Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Mehedinți, Comisia Locală de Fond Funciar Pristol, I.G.

și I.M., să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate din 14 martie 2003, eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Mehedinți, cu privire la suprafața de 29 ha 4500 mp, situată în extravilanul comunei Pristol, județul Mehedinți, tarla XX, parcela AA și modificarea acestuia în sensul de a înlătura mențiunea cu privire la O.G., ca moștenitor al lui O.G.I., de pe urma căruia a avut loc reconstituirea. S-a solicitat, totodată, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate din 14 martie 2003, cu privire la suprafața de 50 ha, situată în extravilanul comunei Pristol, județul Mehedinți, tarlaua YY, parcela BB și tarlaua ZZ, parcela CC și modificarea acestuia în sensul de a se înlătura mențiunea cu privire la O.G., ca moștenitor al lui O.G.I., de pe urma căruia a avut loc reconstituirea.

S-a precizat că pârâta I.M. are calitate procesuală pasivă doar în ce privește acest capăt de cerere. La data de 27 iunie 2014, reclamanții O.M. și O.A.P. au formulat cerere de modificare a acțiunii introductive, în sensul lărgirii cadrului procesual pasiv referitor la ieșirea din indiviziune cu privire la terenul arabil în suprafață de 50 ha, situat pe raza comunei Pristol, județul Mehedinți, conform titlului de proprietate din 14 martie 2003, solicitând citarea în calitate de pârâtă a numitei I.M., moștenitoare a defunctului M.S., persoană care a cumpărat cota parte indiviză din suprafața de 50 ha situată pe raza comunei Pristol, de la numita U.M.V. La data de 7 iulie 2014, pârâta I.M.

a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând, în contradictoriu cu reclamanții, cu pârâții inițiali și cu pârâtul I.G., ieșirea din indiviziune asupra terenului cu vegetație forestieră, în suprafață de 2 ha, situat în comuna Gruia, cuprins în titlul de proprietate din 6 mai 2010, precum și asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 10 ha, situat pe teritoriul comunei Pristol, cuprins în titlul de proprietate din 6 mai 2010. Prin sentința civilă nr. 3261 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin s-a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, invocată din oficiu și a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctei O.C., decedată la 2 ianuarie 2005, care a avut ultimul domiciliu în București, Ș.G., nr. 122, sector 4, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 8311 din 26 noiembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 4 București, irevocabilă și, prin urmare, intrată în puterea lucrului judecat. S-au avut în vedere dispozițiile art. 117 și 118 C. proc. civ., reținându-se că, în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune competența aparține în mod exclusiv instanței de la ultimul domiciliu al defunctului.

S-a apreciat că, deși cererile incidentale formulate ar atrage competența altor instanțe, acestea se judecă de instanța competentă pentru soluționarea cererii principale, în temeiul art. 123 alin. (1) C. proc. civ. Judecătoria sectorului 4 București, investită ca urmare a declinării, a invocat la termenul de judecată din 27 ianuarie 2015 excepția necompetenței sale teritoriale. Prin sentința civilă nr. 1027 din 27 ianuarie 2015, Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei sectorului 4 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului.

Prin considerentele sentinței menționate, Judecătoria sectorului 4 București a reținut, în esență, că potrivit art. 117 noul C. proc. civ. și art. 129 alin. (2) pct. 3 noul C. proc. civ., în speță se regăsește ipoteza competenței teritoriale exclusive neexistând posibilitatea pentru părți de a stabili ca litigiul să fie soluționat de către o altă instanță, instanța judecătorească competentă fiind instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. Examinând conflictul negativ de competență, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 22 octombrie 2015, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) noul C. proc. civ., va stabili că în speță competența soluționării cauzei în primă instanță revine Judecătoriei sectorului 4 București pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 118 noul C. proc.

civ., cererile privitoare la moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului. Textul de lege menționat reglementează competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliu al defunctului, preluând, cu unele modificări, regula de competență prevăzută de art. 14 C. proc. civ. 1865. Rațiunea acestei norme rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 954 alin. (2) noul C. proc. cvi. În raport de acest loc se efectuează procedura succesorală notarială ori pe cale judecătorească, ceea ce facilitează administrarea probatoriilor în legătură cu bunurile succesorale.

Cererile de ieșire din indiviziune cu privire la imobile din masa succesorală, cum este cazul prezentei acțiuni, se includ în domeniul de aplicare al art. 118 noul C. proc. civ., în condițiile în care art. 117 noul C. proc. civ. a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune. Întrucât art. 117 nu distinge, este lipsit de relevanță dacă s-a dezbătut sau nu succesiunea. Art. 118 alin. (1) noul C. proc. cvi. are în vedere cererile în materie de moștenire formulate „până la ieșirea din indiviziune”, fiind aplicabil și în situația în care în masa succesorală se regăsesc și imobile situate în altă circumscripție decât cea în care se află ultimul domiciliu al defunctului.

Cât privește cererile incidentale, respectiv cererile reconvenționale, cât și cererile de atragere în proces a terților, care extind sfera procesului, dar se află într-un raport de conexitate cu cererea principală, se supun regulii prevăzute de art. 30 alin. (6) și art. 123 noul C. proc. civ. Prin urmare, în cazul acestora operează prorogarea legală a competenței care, în mod normal ar fi de competența altei instanțe decât cea investită cu soluționarea cererii principale. Pentru aceste considerente, având în vedere că acțiunea vizează partajarea bunurilor rămase la decesul defunctei O.C., cu ultimul domiciliu în București, Ș.G. nr. 122, sector 4, se va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIBE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2015.