ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 316/2017

Decizia nr. 316/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 19 decembrie 2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, sub nr. x/225/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., obligarea acestora să îi lase în deplina proprietate și pașnică folosința suprafața de teren de 346 mp, situată în Drobeta-Turnu Severin, strada D., identificată pe schița aferentă ridicării topografice din 15 februarie 2005 prin punctele: 1,2,3,4,5,25,24,23,16,18,1, compusă din suprafața de teren de 322,89 mp, cu formă dreptunghiulară, cu dimensiuni și vecinătăți: N - str. D. - 17,21 m lungime, V - Piața E. - 18.08 m lungime, S - construcție proprietate B. - 17,21 m lungime, E - rest proprietate reclamant A. - 17,70 m lungime și o suprafață de teren de 41,11 mp, dreptunghiulară, situata perpendicular față de prima suprafață, cu vecinătăți și dimensiuni: N - teren revendicat în suprafața de 322,21 mp proprietate reclamanți de 4,04 m lungime, V - construcție proprietate B. de 10.05 m lungime, S - construcție proprietate B. latura cu dimensiunile de 4,14 m lungime, E - rest proprietate reclamant A.; obligarea pârâților să demoleze toate construcțiile existente pe terenul revendicat în suprafața de 346 mp, pentru care nu există autorizație de construire, iar în cazul în care vor refuza, solicită să fie autorizați să facă aceste lucrări pe cheltuiala lor; obligarea pârâților să demoleze gardul edificat pe latura de E a terenului revendicat, identificat pe schița - ridicarea topografică din 15 februarie 2005 prin punctele 3-4-5, iar în cazul în care vor refuza, să se dispună autorizarea lor pentru a efectua aceste lucrări pe cheltuiala pârâților; obligarea pârâților la plata sumei de 15.000 lei reprezentând lipsa de folosință pentru terenul revendicat de 346 mp pe perioada 2010 - 2013; obligarea pârâților la plata sumei de 15.000 lei reprezentând lipsa de folosință pentru terenul revendicat de 346 mp aferentă perioadei 2008 - 2010; obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 lei reprezentând lipsa de folosință pentru terenul revendicat de 346 mp pe perioada 2002 - 2008; obligarea pârâților la plata unei sume de 17.000 lei reprezentând lipsa de folosință, la nivelul chiriilor practicate în zona, pentru terenul de 246 mp de sub imobilul construcție proprietatea pârâților pentru perioada 2002 - 2013; stabilirea unei chirii pe care pârâții să fie obligați să o plătească pe viitor, lunar, la nivelul chiriilor practicate în zonă și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 598 din 11 februarie 2015, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâții B. și C. și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Mehedinți.

La termenul de judecată din 24 aprilie 2015, această instanță, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului și prin Decizia civilă nr. 26 din 24 aprilie 2015 a admis excepția, a constatat conflict negativ de competență și a trimis cauza în vederea soluționării conflictului la Curtea de Apel Craiova.

Prin Sentința civilă nr. 43 din 19 mai 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a stabilit competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mehedinți, în raport de dispozițiile art. 94 lit. j) C. proc. civ., reținând în motivarea acestei soluții că acțiunea ce formează obiectul litigiului este evaluabilă în bani, având o valoare de peste 200.000 lei.

Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 8 din 22 februarie 2016 a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii în revendicare, lipsei de interes pentru petitul privind demolarea gardului, invocate de pârâți; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru petitele privind lipsa de folosință pentru perioada 19 decembrie 2002 - 19 decembrie 2010; a admis în parte acțiunea, așa cum a fost precizată; a admis petitul privind revendicarea; a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 350 mp situat în Drobeta-Turnu Severin, str. D., cu următoarele vecinătăți: N - str. D., E - A., S - B., V - B. și Piața E.; a respins petitele privind demolare gard și construcții, ca nefondate; a respins petitele privind lipsa de folosință a terenului, ca prescrise pentru perioada 19 decembrie 2002 - decembrie 2010; a respins petitele privind lipsa de folosință a terenului pentru perioada 19 decembrie 2010 - 19 decembrie 2013, ca nefondate; a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 3390 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (1590 lei taxă de timbru, 800 lei onorariu de expert și 1000 lei onorariu de avocat); în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008 a obligat pârâții la plata către stat a sumei de 1590 lei, ajutor public judiciar sub forma taxei de timbru de care a beneficiat reclamantul pentru petitul privind revendicarea; în temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 a dispus ca suma de 2735 lei, ajutor public judiciar sub forma taxei de timbru pentru celelalte petite, de care a beneficiat reclamantul, să rămână în sarcina statului.

Prin Decizia civilă nr. 4458 din 3 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respins apelul formulat de pârâții B. și C., s-a admis apelul formulat de reclamantul A., a fost schimbată n parte sentința în sensul că, s-a admis cererea privind demolarea construcțiilor, fiind obligați pârâții la demolarea construcțiilor individualizate în raportul de expertiză întocmit de expert F., C2 în suprafață de 41 mp, C3 în suprafață de 82 mp, C4 în suprafață de 18 mp și gardul de pe latura de est a terenului revendicat având grosimea de 30 cm și lungimea de 27,74 m, iar în caz de refuz, a fost autorizat reclamantul să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților; s-a admis cererea privind contravaloarea lipsei de folosință, fiind obligați pârâții la plata către reclamant a contravalorii în lei a sumei de 20286 euro, calculată la cursul B.N.R. de la data plății efective, reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de 350 mp în perioada 19 decembrie 2010 - 19 decembrie 2013; au fost obligați pârâții la plata contravalorii în lei a sumei de 14025 euro, calculată la cursul B.N.R. de la data plății efective, reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de 257 mp în perioada 19 decembrie 2010 - 19 decembrie 2013, precum și a sumei de 4603 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță; au fost obligați pârâții la plata către stat a sumei de 2803 lei, ajutor public judiciar de care a beneficiat în primă instanță reclamantul, aferent capetelor de cerere admise, dispunându-se ca suma de 1522 lei, ajutor public judiciar de care a beneficiat în primă instanță reclamantul să rămână în sarcina statului; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței cu privire la soluționarea excepțiilor și a capătului de cerere privind revendicarea, s-a dispus ca suma de 800 lei, ajutor public judiciar de care au beneficiat în apel apelanții pârâți să rămână în sarcina statului; s-a admis în parte cererea privind cheltuielile de judecată efectuate în apel; au fost obligați intimații B. și C. la plata către apelantul A. a sumei de 4794 lei, cu titlu de onorariu de avocat și taxe de timbru aferente capetelor de cerere admise.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții B. și C.

Prin motivele de recurs, recurenții au formulat următoarele susțineri:

Decizia instanței de apel este greșită, întrucât terenul aferent construcțiilor nu se poate restitui în natură și nu poate forma obiectul celor două dispoziții invocate de reclamant și reținute de instanțele de fond.

Instanța de apel a încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001 întrucât nu a verificat dacă suprafața revendicată poate viza terenul aferent construcțiilor și a încălcat aceleași dispoziții dispunând desființarea construcțiilor edificate anterior anului 1990.

Este greșită și soluția de obligare la plata unor prestații periodice pentru terenul situat sub construcții, în raport de dispozițiile Legii nr. 112/1995, care prevăd dreptul chiriașului cumpărător de a primi în folosință terenul aferent locuinței cumpărate și de cele ale Legii nr. 10/2001, potrivit cărora, în procedura prevăzută de acest act normativ, nu se restituie terenul aferent acestor locuințe.

Recurenții critică și soluția privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001, de Decizia nr. 33/2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și de principiul electa una via.

Recurenții solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă curte de apel, în interesul bunei administrări a justiției.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 20 ianuarie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport s-a apreciat că recursul nu este admisibil.

La aceeași dată, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La data de 6 februarie 2017, respectiv 13 februarie 2017, a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al intimatului A. și al recurenților B. și C., în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere depus la dosar, recurenții apreciază că recursul este admisibil, întrucât valoarea obiectului litigiului, calculat prin adiționarea valorii tuturor capetelor de cerere depășește 1.000.000 lei, în timp ce intimatul susține că recursul este inadmisibil, față de valoarea obiectului litigiului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 16 februarie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege,

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prevede: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

În cauză, prezenta acțiune, având ca obiect revendicare și contravaloare lipsă de folosință, constituie o cerere evaluabilă în bani.

Potrivit art. 104 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, valoarea obiectului litigiului are valență atât sub aspectul determinării competenței, cât și sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în aceste cauze.

În Secțiunea a doua a Titlului III din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a fost reglementată competența materială a instanțelor judecătorești în funcție de valoarea obiectului cererii introductive de instanță,

Astfel, ca regulă generală, potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ.: "(1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății. (3) În caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți".

Totodată, dispozițiile art. 104 din aceeași secțiune prevăd că "În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale. În cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispozițiile art. 98".

Potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, iar pentru imobile se aplică corespunzător dispozițiile art. 104 C. proc. civ.

În speță, petitul principal al cererii de chemare în judecată este cel de revendicare a terenului în suprafață de 346 mp, situat în Drobeta-Turnu Severin, strada D.

Valoarea acestui teren a fost stabilită de instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile legale sus-menționate.

Astfel, în Sentința nr. 8 din 22 februarie 2016 a Tribunalului Mehedinți, s-a reținut că, "întrucât valoarea terenului a fost contestată de părți, instanța a dispus atașarea Dosarului nr. x/225/2011, dosar în care s-a efectuat o expertiză de evaluare a terenului din care rezultă că a fost evaluat la 230 euro/mp, respectiv 975,614 lei/mp, rezultând o valoare totală a terenului de 337.562 lei.

Întrucât reclamantul a contestat această valoare, instanța a dispus efectuarea unei expertize de evaluare, prin care terenul în suprafață de 346 mp a fost evaluat de expert la suma de 255.002 lei.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților (recurenți în prezentul dosar) la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului a cărui revendicare se solicită, stabilită la suma totală de 34.311 euro, reprezentând 154.224 lei, la cursul de schimb leu/euro al B.N.R. de 4,49 lei.

Așa fiind, se constată că terenul în suprafață de 346 mp, situat în Drobeta-Turnu Severin, strada D., a cărui revendicare se solicită prin capătul principal al cererii de chemare în judecată, este de 255.002 lei.

Având în vedere dispozițiile art. 98 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, pentru stabilirea valorii obiectului litigiului, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, astfel cum în mod greșit susțin recurenții, se constată că valoarea obiectului prezentei cauze este sub pragul de 1.000.000 lei prevăzut de dispozițiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013, actualizate prin O.U.G. nr. 95/2016, astfel că hotărârea curții de apel nu este supusă recursului.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții B. și C. împotriva Deciziei civile nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții B. și C. împotriva Deciziei civile nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2017.

Procesat de GGC - CT