ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 407/2018

Prin cererea formulată la data de 19.12.2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., obligarea acestora să îi lase în deplina proprietate și pașnică folosința suprafața de teren de 346 mp, situată în Drobeta Turnu Severin, str. x, identificată pe schița aferentă ridicării topografice din 15.02.2005 prin punctele: 1, 2, 3, 4, 5, 25, 24, 23, 16, 18, 1 compusă din suprafața de teren de 322,89 mp, cu formă dreptunghiulară, cu dimensiuni și vecinătăți: N-str. x-17,21 m lungime, V-Piața Eliade-18.08 m lungime, S-construcție proprietate B.-17,21 m lungime, E-rest proprietate reclamant A.-17,70 m lungime și o suprafață de teren de 41,11 mp, dreptunghiulară, situata perpendicular față de prima suprafață, cu vecinătăți și dimensiuni: N-teren revendicat în suprafața de 322,21 mp proprietate reclamanți de 4,04 m lungime, V-construcție proprietate B. de 10.05 m lungime, S-construcție proprietate B. latura cu dimensiunile de 4,14 m lungime, E-rest proprietate reclamant A.; obligarea pârâților să demoleze toate construcțiile existente pe terenul revendicat în suprafața de 346 mp, pentru care nu există autorizație de construire, iar în cazul în care vor refuza, solicită să fie autorizați să facă aceste lucrări pe cheltuiala lor; obligarea pârâților să demoleze gardul edificat pe latura de E a terenului revendicat, identificat pe schița - ridicarea topografică din 15.02.2005 prin punctele 3-4-5, iar în cazul în care vor refuza, să se dispună autorizarea lor pentru a efectua aceste lucrări pe cheltuiala pârâților; obligarea pârâților la plata sumei de 15.000 RON reprezentând lipsa de folosință pentru terenul revendicat de 346 mp pe perioada 2010-2013; obligarea pârâților la plata sumei de 15.000 RON reprezentând lipsa de folosință pentru terenul revendicat de 346 mp aferentă perioadei 2008-2010; obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 RON reprezentând lipsa de folosință pentru terenul revendicat de 346 mp pe perioada 2002-2008; obligarea pârâților la plata unei sume de 17.000 RON reprezentând lipsa de folosință, la nivelul chiriilor practicate în zona, pentru terenul de 246 mp de sub imobilul construcție proprietatea pârâților pentru perioada 2002-2013; stabilirea unei chirii pe care pârâții să fie obligați să o plătească pe viitor, lunar, la nivelul chiriilor practicate în zonă și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8 din 22.02.2016 Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii în revendicare, lipsei de interes pentru petitul privind demolarea gardului, invocate de pârâți; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru petitele privind lipsa de folosință pentru perioada 19.12.2002-19.12.2010; a admis în parte acțiunea, așa cum a fost precizată; a admis petitul privind revendicarea; a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 350 m.p. situat în Drobeta Turnu Severin, str. x cu următoarele vecinătăți: N-str. x, E-A., S-B. E., V-B. E. și Piața Eliade; a respins petitele privind demolare gard și construcții, ca nefondate; a respins petitele privind lipsa de folosință a terenului, ca prescrise pentru perioada 19.12.2002-12.2010; a respins petitele privind lipsa de folosință a terenului pentru perioada 19.12.2010-19.12.2013, ca nefondate; a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 3.390 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (1.590 RON taxă de timbru, 800 RON onorariu de expert și 1.000 RON onorariu de avocat); în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008 a obligat pârâții la plata către stat a sumei de 1.590 RON, ajutor public judiciar sub forma taxei de timbru de care a beneficiat reclamantul pentru petitul privind revendicarea; în temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 a dispus ca suma de 2.735 RON, ajutor public judiciar sub forma taxei de timbru pentru celelalte petite, de care a beneficiat reclamantul, să rămână în sarcina statului.

Prin Decizia civilă nr. 4458 din 3.11.2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respins apelul formulat de pârâții B. și C., s-a admis apelul formulat de reclamantul A., a fost schimbată în parte sentința în sensul că, s-a admis cererea privind demolarea construcțiilor, fiind obligați pârâții la demolarea construcțiilor individualizate în raportul de expertiză întocmit de D., C2 în suprafață de 41 mp, C3 în suprafață de 82 mp, C4 în suprafață de 18 mp și gardul de pe latura de est a terenului revendicat având grosimea de 30 cm și lungimea de 27,74 m, iar în caz de refuz, a fost autorizat reclamantul să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților; s-a admis cererea privind contravaloarea lipsei de folosință, fiind obligați pârâții la plata către reclamant a contravalorii în RON a sumei de 20286 euro, calculată la cursul BNR de la data plății efective, reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de 350 mp în perioada 19.12.2010-19.12.2013; au fost obligați pârâții la plata contravalorii în RON a sumei de 14.025 euro, calculată la cursul BNR de la data plății efective, reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de 257 mp în perioada 19.12.2010-19.12.2013, precum și a sumei de 4.603 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță; au fost obligați pârâții la plata către stat a sumei de 2803 RON, ajutor public judiciar de care a beneficiat în primă instanță reclamantul, aferent capetelor de cerere admise, dispunându-se ca suma de 1.522 RON, ajutor public judiciar de care a beneficiat în primă instanță reclamantul să rămână în sarcina statului; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței cu privire la soluționarea excepțiilor și a capătului de cerere privind revendicarea, s-a dispus ca suma de 800 RON, ajutor public judiciar de care au beneficiat în apel apelanții pârâți să rămână în sarcina statului; s-a admis în parte cererea privind cheltuielile de judecată efectuate în apel; au fost obligați intimații B. la plata către apelantul A. a sumei de 4.794 RON, cu titlu de onorariu de avocat și taxe de timbru aferente capetelor de cerere admise.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții B. și C.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 20 ianuarie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport s-a apreciat că recursul nu este admisibil.

La data de 15 februarie 2017 recurenții au formulat cerere de sesizare a Curții constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 18 din Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește expresia "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", art. 1 din O.U.G. nr. 95/2016, articolul unic din O.U.G. nr. 62/2015.

La data de 16 martie 2017 Înalta Curte a constatat admisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 18 din Legea nr. 2/2013, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 și O.U.G. nr. 62/2015.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 16 februarie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Prin Decizia nr. 316 din data de 16 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții B. și C. împotriva Deciziei civile nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

În motivarea deciziei s-au reținut, în esență, următoarele.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

18 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. "

În cauză, prezenta acțiune, având ca obiect revendicare și contravaloare lipsă de folosință, constituie o cerere evaluabilă în bani.

Potrivit art. 104 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., valoarea obiectului litigiului are valență atât sub aspectul determinării competenței, cât și sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în aceste cauze.

În secțiunea a doua a Titlului III din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost reglementată competența materială a instanțelor judecătorești în funcție de valoarea obiectului cererii introductive de instanță,

Astfel, ca regulă generală, potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ.:

"(1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății. (3) În caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți".

Totodată, dispozițiile art. 104 din aceeași secțiune prevăd că "În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale. În cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispozițiile art. 98".

Potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, iar pentru imobile se aplică corespunzător dispozițiile art. 104 C. proc. civ.

În speță, petitul principal al cererii de chemare în judecată este cel de revendicare a terenului în suprafață de 346 mp, situat în Drobeta Turnu Severin, str. x.

Valoarea acestui teren a fost stabilită de instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile legale susmenționate.

Astfel, în sentința nr. 8 din 22.02.2016 a Tribunalului Mehedinți, s-a reținut că, "întrucât valoarea terenului a fost contestată de părți, instanța a dispus atașarea Dosarului nr. x/225/2011, dosar în care s-a efectuat o expertiză de evaluare a terenului din care rezultă că a fost evaluat la 230 euro/mp, respectiv 975,614 RON/mp, rezultând o valoare totală a terenului de 337.562 RON.

Întrucât reclamantul a contestat această valoare, instanța a dispus efectuarea unei expertize de evaluare, prin care terenul în suprafață de 346 mp a fost evaluat de expert la suma de 255.002 RON .

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților (recurenți în prezentul dosar) la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului a cărui revendicare se solicită, stabilită la suma totală de 34.311 euro, reprezentând 154.224 RON, la cursul de schimb leu/euro al BNR de 4,49 RON.

Așa fiind, se constată că terenul în suprafață de 346 mp, situat în Drobeta Turnu Severin, str. x, a cărui revendicare se solicită prin capătul principal al cererii de chemare în judecată, este de 255.002 RON.

Având în vedere dispozițiile art. 98 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, pentru stabilirea valorii obiectului litigiului, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, astfel cum în mod greșit susțin recurenții, se constată că valoarea obiectului prezentei cauze este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de dispozițiile 18 din Legea nr. 2/2013, actualizate prin O.U.G. nr. 95/2016, astfel că hotărârea curții de apel nu este supusă recursului.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire revizuenții B. și C., prin care au solicitat admiterea cererii de revizuire.

În motivarea cererii s-au arătat următoarele.

Potrivit dispozițiilor art. 509 pct. 11 Noul C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă " după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții".

Au formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 4458 din 03.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/101/2015, recurs ce a fost respins ca inadmisibil prin Decizia civilă nr. 316 din 16.02.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Motivele care au condus la soluția de inadmisibilitate au fost dispozițiile 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

A invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 18 din Lege nr. 2/2013, modificat succesiv prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016 care, în Dosarul nr. x/101/2015/a1, la termenul din data de 16.03.2017, a fost admisă și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale.

Pe rolul Curții Constituționale s-a format Dosarul nr. x/D/2017 înregistrat la data de 27.03.2017, în acest moment aflându-se în faza de raport.

În data de 20.07.2017 a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 prin care s-a dispus: "Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de E. în Dosarul nr. x/197/2014 și de F. și G. în Dosarul nr. x/197/2013 ale Curții de Apei Brașov, secția civilă și constată că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională".

Hotărârea din prezenta cauză (pronunțată de Curtea de Apel Craiova) a fost pusă în executare, urmând ca revizuentului B. să-i fie demolate construcțiile și vândute bunurile la licitație publică în Dosarul de executare nr. x/E/2016.

Chiar dacă nu există o decizie a Curții Constituționale pronunțată în prezenta cauză există o hotărâre a Curții Constituționale prin care dispozițiile criticate de către revizuentul B. au fost declarate ca neconstituționale, soluția în Dosarul nr. x/D/2017 (aflat în faza de raport) neputând fi alta.

Dispozițiile art. 509 pct. 11 Noul C. proc. civ. trebuie aplicate în spiritul lor, în sensul ca în mod indubitabil Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele și în prezenta cauză.

Înalta Curte, cu majoritate, a constatat prematură cererea de revizuire pentru considerentele expuse mai jos.

Prezenta cerere de revizuire este admisibilă prin raportare atât la art. 509 alin. (1), cât și la art. 493 alin. (5) penultima teză C. proc. civ.

Astfel, art. 509 alin. (1) C. proc. civ. prevede posibilitatea revizuirii unei hotărâri pronunțate asupra fondului. Ținând cont că excepția de neconstituționalitate poate viza și probleme de procedură care pot duce la respingerea recursului în temeiul unei excepții, sintagma "fondului" trebuie interpretată în acest context în sens larg, adică hotărâri pronunțate asupra fondului dreptului. În speță "fondul" este reprezentat de problema admisibilității căii de atac a recursului.

În caz contrar, atâta timp cât nu ar putea produce nici un efect în litigiul în care a fost invocată, nu s-ar mai justifica interesul formulării unei astfel de excepții, cu consecințe asupra admisibilității acesteia.

În ceea ce privește dispozițiile art. 493 alin. (5) penultima teză C. proc. civ., potrivit cărora decizia pronunțată în condițiile acestui alineat nu este supusă niciunei căi de atac, interpretarea acestora nu poate fi în sensul inadmisibilității revizuirii formulate în temeiul art. 509 pct. 11 C. proc. civ. pentru următoarele considerente.

În primul rând, nu există o justificare rezonabilă pentru a se discrimina între părțile care invocă aceeași excepție de neconstituționalitate în soluționarea unui recurs aflat pe rolul unei instanțe inferioare, respectiv în soluționarea unui recurs aflat pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție care intră în procedura filtrului.

În al doilea rând, rațiunea pentru care a fost abrogat art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedea obligativitatea suspendării cauzei în perioada soluționării excepției de neconstituționalitate a fost dată de introducerea cazului de revizuire motivat de pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției invocate în acea cauză (art. 322 pct. 10 C. proc. civ. de la 1865), ambele modificări legislative fiind adoptate prin Legea nr. 177 din 28 septembrie 2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a C. proc. civ. și a C. proc. pen. al României.

Or, atâta timp cât instanța de recurs a considerat că nu are posibilitatea suspendării litigiului în cadrul procedurii filtrului pentru a da posibilitatea soluționării excepției de neconstituționalitate până la luarea unei decizii asupra admisibilității recursului, consecința nu poate fi decât aceea că partea are dreptul să formuleze cerere de revizuire în temeiul art. 509 pct. 11 C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția prematurității cererii de revizuire sunt de reținut următoarele.

În speță, excepția de neconstituționalitate a prevederilor 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 legat de sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" a fost invocată în recurs în procedura filtrului, la data de 15 februarie 2017, în legătură cu soluționarea excepției inadmisibilității recursului pentru motivul că valoarea obiectului litigiului este inferioară sumei de 1.000.000 RON.

Instanța de recurs a constatat admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției.

Curtea Constituțională nu a soluționat excepția până la data judecării prezentei cereri de revizuire.

Prin Decizia nr. 645 din 17 octombrie 2017 a fost respinsă, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerente acestei decizii s-au reținut în cadrul paragrafelor 21 și 22 următoarele.

"21. În prezenta cauză, având în vedere, pe de o parte, faptul că data sesizării Curții Constituționale este anterioară pronunțării deciziei amintite, precum și, pe de altă parte, prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Ținând cont că, raportat la excepția de neconstituționalitate invocată în recurs, Curtea Constituțională nu s-a pronunțat până în prezent printr-o decizie de respingere a excepției ca devenită inadmisibilă, care să stea la baza motivului de revizuire, conform celor menționate anterior cererea de revizuire este prematură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Respinge, ca prematură, cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și C. împotriva Deciziei nr. 316 din data de 16 februarie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/101/2015.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2018.