ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2547/2013

Prin Sentința civilă nr. 1313 din 8 noiembrie 2012, Judecătoria Curtea de Argeș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.E. și pe pârâtele C.M., B.G.M. și M.I.V., în favoarea Judecătoriei sector 1, București, reținând în esență că, litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 14 C. proc. civ., întrucât obiectul partajului judiciar privește un bun aflat în indiviziune, rezultat din raporturi de natură succesorală. Prin Sentința civilă nr. 2224 din 7 februarie 2013, Judecătoria sector 1, București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

În baza art. 20 alin. (2) C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulatorul de competență. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut în esență, că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Curtea de Argeș, aplicabile fiind dispozițiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele, textul conținând o normă de competență teritorială exclusivă. Astfel, s-a constatat că prin cerere de chemare în judecată s-a solicitat doar ieșirea din indiviziune, prin delimitarea propriu-zisă a celor două suprafețe de teren, iară a se mai pune problema unei dezbateri succesorale sau a tranșării unor pretenții pe care părțile, în calitate de moștenitori ai defuncților C.V.

și C.I., le-ar mai avea unele împotriva celorlalte, întrucât acestea au fost deja soluționate irevocabil prin Sentința civilă nr. 9112 din 25 octombrie 2002, pronunțată de către Judecătoria sectorului 1, București astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14 pct. 2 C. proc. civ. Analizând conflictul negativ de competență, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Curtea de Argeș este competentă teritorial să soluționeze cererea de partaj judiciar, pentru următoarele considerente: Prin acțiunea introdusă la data de 21 septembrie 2012, reclamanta a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 300 mp, aferent construcției situată în satul Brădet, comuna Brăduleț, județul Argeș, prin formarea de două loturi egale, respectând tranzacția consfințită de Sentința civilă nr. 9112 din 25 octombrie 2002, pronunțată de către Judecătoria sectorului 1 București și atribuirea acestora. Reclamanta a invocat în drept dispozițiile art. 13 alin. (1), art. 673 alin (1) și urm C. proc.

civ., raportat la art. 669 C. proc. civ. Potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele. Competența teritorială prevăzută în art. 13 alin. (1) C. proc. civ. își are justificarea în ideea că la locul unde este situat imobilul se pot administra cu mai multă ușurință probele necesare pentru soluționarea justă a acestor categorii de cauze civile (în special dovezile legate de publicitatea imobiliară). În cauză, nu se pune problema competenței teritoriale exclusive prevăzută de art. 14 C. proc.

civ., aplicabil în materia acțiunilor succesorale, pentru a atrage competența instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, întrucât acest articol vizează pretențiile dintre moștenitori privitoare la succesiune, precum și cele pe care unul dintre moștenitori le-ar avea împotriva altuia, or în speță, prin Sentința civilă nr. 9112 din 25 octombrie 2002, pronunțată de către Judecătoria sectorului 1 București s-a consfințit tranzacția încheiată între părți cu privire la drepturile succesorale asupra imobilului în litigiu, iar prin prezenta acțiune se solicită sistarea stării de indiviziune stabilită pe cote părți în baza hotărârii de expedient. În speță, cererea de ieșire din indiviziune ce are ca obiect un imobil este formulată după finalizarea procedurii succesorale, astfel că, aceasta este de competența instanței în a cărei rază teritorială se află imobilul și nu de competența instanței ultimului domiciliu al defunctului.

Prin urmare, față de împrejurarea că imobilul este situat în județul Argeș, aplicabil fiind art. 13 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluționeze acțiunea formulată de reclamantă este Judecătoria Curtea de Argeș, în circumscripția căreia se află imobilul în litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013. Procesat de GGC - DG