ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2547/2013

Prin Sentința civilă

nr. 1313 din 8 noiembrie 2012, Judecătoria Curtea de Argeș a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta C.E. și pe pârâtele C.M., B.G.M. și M.I.V., în favoarea

Judecătoriei sector 1, București, reținând în esență că, litigiului îi sunt

aplicabile dispozițiile art. 14 C. proc. civ., întrucât obiectul partajului

judiciar privește un bun aflat în indiviziune, rezultat din raporturi de natură

succesorală.

Prin Sentința civilă

nr. 2224 din 7 februarie 2013, Judecătoria sector 1, București a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

În baza art. 20 alin.

(2) C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulatorul de

competență.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut în esență, că instanța competentă să soluționeze cauza este

Judecătoria Curtea de Argeș, aplicabile fiind dispozițiile art. 13 alin. (1) C.

proc. civ., conform căruia cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai

la instanța în circumscripția căreia se află imobilele, textul conținând o

normă de competență teritorială exclusivă.

Astfel, s-a constatat

că prin cerere de chemare în judecată s-a solicitat doar ieșirea din

indiviziune, prin delimitarea propriu-zisă a celor două suprafețe de teren,

iară a se mai pune problema unei dezbateri succesorale sau a tranșării unor

pretenții pe care părțile, în calitate de moștenitori ai defuncților C.V. și

C.I., le-ar mai avea unele împotriva celorlalte, întrucât acestea au fost deja

soluționate irevocabil prin Sentința civilă nr. 9112 din 25 octombrie 2002,

pronunțată de către Judecătoria sectorului 1, București astfel încât nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 14 pct. 2 C. proc. civ.

Analizând conflictul

negativ de competență, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

constată că Judecătoria Curtea de Argeș este competentă teritorial să

soluționeze cererea de partaj judiciar, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea

introdusă la data de 21 septembrie 2012, reclamanta a solicitat ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună ieșirea din indiviziune asupra

terenului în suprafață de 300 mp, aferent construcției situată în satul Brădet,

comuna Brăduleț, județul Argeș, prin formarea de două loturi egale, respectând

tranzacția consfințită de Sentința civilă nr. 9112 din 25 octombrie 2002,

pronunțată de către Judecătoria sectorului 1 București și atribuirea acestora.

Reclamanta a invocat

în drept dispozițiile art. 13 alin. (1), art. 673 alin (1) și urm C. proc.

civ., raportat la art. 669 C. proc. civ.

Potrivit art. 13

alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la

instanța în circumscripția căreia se află imobilele.

Competența

teritorială prevăzută în art. 13 alin. (1) C. proc. civ. își are justificarea

în ideea că la locul unde este situat imobilul se pot administra cu mai multă

ușurință probele necesare pentru soluționarea justă a acestor categorii de

cauze civile (în special dovezile legate de publicitatea imobiliară).

În cauză, nu se pune

problema competenței teritoriale exclusive prevăzută de art. 14 C. proc. civ.,

aplicabil în materia acțiunilor succesorale, pentru a atrage competența

instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, întrucât acest articol

vizează pretențiile dintre moștenitori privitoare la succesiune, precum și cele

pe care unul dintre moștenitori le-ar avea împotriva altuia, or în speță, prin

Sentința civilă nr. 9112 din 25 octombrie 2002, pronunțată de către Judecătoria

sectorului 1 București s-a consfințit tranzacția încheiată între părți cu

privire la drepturile succesorale asupra imobilului în litigiu, iar prin

prezenta acțiune se solicită sistarea stării de indiviziune stabilită pe cote

părți în baza hotărârii de expedient.

În speță, cererea de

ieșire din indiviziune ce are ca obiect un imobil este formulată după

finalizarea procedurii succesorale, astfel că, aceasta este de competența

instanței în a cărei rază teritorială se află imobilul și nu de competența

instanței ultimului domiciliu al defunctului.

Prin urmare, față de

împrejurarea că imobilul este situat în județul Argeș, aplicabil fiind art. 13

alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluționeze acțiunea formulată de

reclamantă este Judecătoria Curtea de Argeș, în circumscripția căreia se află

imobilul în litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG