ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 842/2014

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Huedin la data de 17 iulie 2013, reclamanții M.M.C. și M.E. au

solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții P.E., B.I., Z.I., B.K.,

V.P.N.A., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: suplimentarea masei

succesorale rămase după defuncta B.C., decedată la data de 04 octombrie 2004,

cu ultimul domiciliu în loc. Satu Mare, jud. Satu Mare, constatată prin

certificatul de moștenitor din 09 noiembrie 2005 eliberat de BNP P.R., cu

parcela de teren înscrisă în Titlul de Proprietate nr. 24652 eliberat la data

de 16 aprilie 2013 de Comisia Județeană Cluj, identificată prin tarla 32,

parcela 180 având categoria de folosință arabil, în suprafață de 2500 mp și

tarla 34, parcela 23 având categoria de folosință arabil, în suprafață de 3000

mp; să se constate că prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură

privată perfectat la data de 26 aprilie 2013, pârâții s-au obligat să transmită

reclamanților dreptul de proprietate asupra parcelelor de teren înscrise în

Titlul de Proprietate nr. 24652 eliberat la data de 16 aprilie 2013 de Comisia

Județeană Cluj, identificată prin tarla 32, parcela 180 având categoria de

folosință arabil, în suprafață de 2500 mp și tarla 34, parcela 23 având

categoria de folosință arabil, în suprafață de 3000 mp, că au încasat integral

prețul și să îi oblige la perfectarea unui contract autentic de

vânzare-cumpărare cu privire la acest teren, în caz contrar sentința urmând a

ține loc de act autentic.

La termenul de

judecată din data de 21 octombrie 2013 instanța, raportat la dispozițiile art.

131 alin. (1) noul C. proc. civ., procedând la verificarea competenței, a

constatat că este competentă general și material să soluționeze cauza față de

dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. i) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art.

118 alin. (1) pct. 2 și art. 117 alin. (1) noul C. proc. civ. însă, în baza

art. 130 alin. (2) noul C. proc. civ., din oficiu, instanța a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Huedin în soluționarea cauzei,

excepție care a fost pusă în discuția părților la același termen de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 540 din 21 octombrie 2013, Judecătoria Huedin a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând în motivarea

soluției sale următoarele considerente:

Dispozițiile art. 117

noul C. proc. civ. stabilesc ca instanță competentă instanța în a cărei

circumscripție se află imobilul, cererile de împărțeală judiciară a unui

imobil, cu excepția cazurilor când indiviziunea rezultă din succesiune. Rezultă

astfel, raportat la textul legal menționat, că se vor aplica regulile din art.

118 noul C. proc. civ. privind competența teritorială pentru toate cererile

având ca obiect sistarea stării de indiviziune provenită din succesiune. Acest

fapt rezultă din dispozițiile alin. (1) al acestui articol ce stabilește

competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului pentru

cereri "în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune".

Art. 118 noul C.

proc. civ. reglementează competența teritorială exclusivă a instanței în a

cărei circumscripție se află ultimul domiciliu al defunctului pentru cererile

privitoare la moștenire.

În sfera de aplicare

a dispozițiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ. intră, printre

altele și cererea de sistare a indiviziunii succesorale. Așadar, cererile de

ieșire din indiviziune cu privire la imobilele ce provin din masa succesorală

se includ în domeniul de aplicare al art. 118, în condițiile în care art. 117

noul C. proc. civ. a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile de

împărțeală a unui imobil atunci când indiviziunea rezultă din succesiune.

Dispozițiile art. 117

noul C. proc. civ. nu disting în ceea ce privește dezbaterea succesiunii,

respectiv dacă aceasta a fost sau nu dezbătută.

Este adevărat,

reclamanții au învestit instanța și cu o cerere în prestație tabulară, raportat

la antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții, însă bunul cu

privire la care s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare

provine din succesiune, iar cu privire la acest bun s-a solicitat să fie inclus

în masa succesorală a defunctei, prin suplimentarea masei succesorale

constatată prin certificatul de moștenitor din 09 noiembrie 2005 eliberat de

BNP P.R.

În speță, instanța a

apreciat că este atrasă competența relativă de la ultimul domiciliul al

defunctului și nu cea de la locul situării imobilului, având în vedere că prin

certificatul de moștenitor din 09 noiembrie 2005 eliberat de BNP P.R., s-a

dezbătut succesiunea defunctei B.C., iar în speță se solicită suplimentarea

masei succesorale cu un bun - parcela de teren în litigiu pentru care s-a emis

Titlul de Proprietate nr. 24652 eliberat la data de 16 aprilie 2013 de Comisia

Județeană Cluj, în favoarea atât a defunctei, cât și a altor pârâți din prezenta

cauză - iar bunul respectiv, care formează obiectul antecontractului de

vânzare-cumpărare, provine din moștenire.

Cum ultimul

domiciliul al defunctei a fost municipiul Satu Mare, astfel cum rezultă atât

din certificatul de deces seria DR nr. 771569 eliberat de primăria Municipiului

Satu Mare la data de 04 octombrie 2004, cât și din certificatul de moștenitor,

rezultă că instanța care are competența teritorială exclusivă în soluționarea

cauzei este instanța ultimului domiciliu al defunctei, respectiv Judecătoria

Satu Mare.

Astfel învestită,

Judecătoria Satu Mare, prin Sentința civilă nr. 348 din 24 ianuarie 2014, a

constatat necompetența teritorială a acestei instanțe, a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Huedin și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că este învestită cu soluționarea

unei cauze prin care se urmărește constatarea valabilității unei convenții

încheiate cu privire la imobilul situat pe raza Judecătoriei Huedin, respectiv

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic și nicidecum cu o

acțiune de împărțeală judiciară a unui imobil, chiar dacă se solicită și

suplimentarea masei succesorale, capătul principal de cerere fiind acela care

determină competența instanței.

Atâta timp cât

instanța nu este învestită cu o cerere de împărțeală judiciară a unui imobil,

nu prezintă nicio relevanță faptul că imobilul provine sau nu dintr-o

indiviziune, astfel încât în cauză să fie aplicabile alte dispoziții decât cele

prevăzute de art. 117 alin. (1) C. proc. civ. și care atrag competența de

soluționare a cauzelor de către instanța în a cărei circumscripție se află imobilul.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

În prezenta cauză,

instanța a fost învestită cu o acțiune având ca obiect constatarea

valabilității unei convenții încheiate cu privire la un imobil situat pe raza

Judecătoriei Huedin, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de

act autentic, precum și suplimentarea masei succesorale cu acest imobil.

Având în vedere că

reclamanții tind la valorificarea unui drept personal, dreptul de creanță

corelativ obligației de a face, urmare antecontractului încheiat cu pârâții cu

privire la un bun imobil, competența teritorială este relativă.

Prin urmare, ținând seama

de natura și obiectul dreptului exercitat pe calea acțiunii deduse judecății,

aceasta este o acțiune personală imobiliară, așa încât competența ei de

soluționare nu se stabilește potrivit art. 117 C. proc. civ., aplicabil

exclusiv acțiunilor reale imobiliare, ci potrivit dispozițiilor de drept comun

ale art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea se face la instanța

domiciliului pârâtului.

Întrucât aceste norme

sunt de competență teritorială relativă, nesocotirea lor putea fi invocată pe

calea excepției de necompetență numai de către pârâți și numai până la prima zi

de înfățișare, în caz contrar instanța sesizată rămânând competentă să judece

litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție

relativă.

În speță, în fața primei

instanțe sesizate (Judecătoria Huedin) pârâții nu au invocat excepția

necompetenței teritoriale, astfel încât aceasta a rămas competentă să judece

litigiul, ea neavând dreptul să invoce, din oficiu, excepția de necompetență

teritorială relativă, cum greșit s-a procedat în cauză.

Pe de altă parte,

trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate

fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia".

Instanța sesizată de

reclamanți prin acțiunea introductivă este Judecătoria Huedin.

Cum pârâții P.E.,

B.K. și V.P.N.A. au domiciliul în Comuna Sâncraiu, iar potrivit H.G. nr. 337

din 9 iulie 1993 privind stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și

parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Sâncraiu este arondată

Judecătoriei Huedin, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze

cauza.

În plus, acțiunea de

față nu reprezintă o acțiune formulată în materie succesorală, pentru a fi incidente

dispozițiile imperative ale art. 118 C. proc. civ. Aceasta întrucât, acțiunea

reclamanților nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele textului de lege,

nepunând în discuție nici pretenții ale legatarilor față de moștenire, nici ale

moștenitorilor unii față de ceilalți, reclamanții neavând o astfel de calitate

de pe urma defunctei B.C. și nici în legătură cu moștenirea acestei persoane.

În acest ultim caz, moștenirea defunctei B.C. a fost dezbătută, fiind eliberat

certificatul de moștenitor nr. 299 din 9 noiembrie 2005 eliberat de BNP P.R.

Așa fiind, Înalta

Curte va stabili competența teritorială de judecare a cauzei în primă instanță

în favoarea Judecătoriei Huedin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN