ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 480/2014

Analizând cauza civilă de față, constată următoarele: Între părțile cauzei s-au derulat mai multe litigii cu privire la înscrierea dreptului de proprietate în C.F. Certeze, acțiuni având ca obiect dezmembrare/rectificarea înscrierilor de C.F., pornind de la situația juridică generatoare a conflictului dintre părți, urmare a decesului lui C.P., autorul părților, prin prisma masei succesorale în discuție. Litigiul finalizat prin hotărârea atacată în prezenta cauză a debutat la data de 10 decembrie 2008, când reclamanții C.P.V., C.A. și O.M., în contradictoriu cu B.I. și C.G. au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună rectificarea C.F. Certeze în sensul înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului B.I.

asupra parcelei în suprafață de 1.079 mp. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Negrești Oaș, prin sentința civilă nr. 98 din 21 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 1523/266/2008 a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții C.G. și B.I. și, în consecință, a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. Certeze, în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra parcelei în suprafață de 1079 mp în favoarea defunctului B.I. (B.I.) ca vechi proprietar venind din C.F. Certeze, respingând totodată acțiunea reclamanților față de pârâtul B.I., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală, fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între părți s-au purtat mai multe litigii legate de înscrierea dreptului de proprietate în C.F.

Certeze. S-a mai reținut că, în privința înscrierii de carte funciară a cărei rectificare se solicită în prezenta cauză, operațiunea de întabulare, în baza hotărârii judecătorești invocate de pârât (sentința civilă nr. 8845/1995 a Judecătoriei Satu Mare), s-a realizat cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, în speță a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora înscrierea unui drept în cartea funciară se poate efectua numai împotriva aceluia care la data înregistrării cererii era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută. În speță, la data depunerii cererii, titulari ai dreptului de proprietate asupra parcelei cu nr. top. 258 în suprafață de 4.316 mp figurau în cote egale de proprietate de câte 1/2 parte fiecare numiții P.A.

și B. (B.) I., iar ca pârâți fuseseră chemați în judecată doar moștenitorii proprietarului tabular B.I., astfel încât înscrierea dreptului de proprietate în temeiul respectivei hotărâri judecătorești asupra întregii parcele este nevalabilă și contrară principiului relativității înscrierilor de carte funciară. Împotriva acestei sentințe a promovat apel în termenul legal pârâtul C.G., iar prin Decizia civilă nr. 120/Ap din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a respins apelul și a fost obligat apelantul-pârât să plătească intimaților-reclamanți suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri și a încheierilor de ședință din 13 iunie 2012 și 16 februarie 2011, a declarat recurs pârâtul C.G., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Negreșit Oaș, și în consecință schimbarea hotărârii date de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată. În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin cererea înregistrată la instanță la data de 25 ianuarie 2013, numiții C.G., C.V., C.I., B.M., M.C., C.I., L.A., M.F., M.V., B.I., B.G., B.V., M.A., C.F., B.P., B.G., B.V., B.I., B.D., O.M., B.A., C.F., C.L., B.D., B.I.

și B.P., rude în linie dreaptă cu defunctul B.I., proprietar tabular anterior dobândirii proprietății de către recurent, au formulat cerere de intervenție în interesul recurentului, solicitând admiterea cererii în principiu și în fond, admiterea recursului declarat în cauză așa cum a fost formulat, ținând seama și de excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților intimați, privind cererea lor de rectificare C.F., prin lipsa interesului juridic apreciat în lumina lipsei dreptului actual și cert al acestora, privind terenul obiect al litigiului, cu cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia nr. 3553/R din 11 iunie 2013, a cărei revizuire se solicită, a admis recursul formulat de pârâtul C.G., a modificat în tot decizia atacată în sensul că a schimbat în totalitate sentința pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș cu consecința respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamanții C.P.V., C.A.

și O.M., prin mandatar P.M., respingându-se totodată ca fiind rămas fără obiect și recursul recurentului pârât C.G. împotriva încheierii de ședință din 13 iunie 2012 și a încheierii de ședință din 16 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare. A admis în fond cererea de intervenție accesorie în favoarea recurentului pârât C.G. Ca o consecință a admiterii recursului a obligat intimații reclamanți la cheltuieli de judecată în favoarea recurentului pârât C.G. și, deoarece intimații reclamanți nu au căzut în pretenții față de intervenienți, a respins cheltuielile de judecată solicitate de aceștia. Curtea a reținut următoarele: În fapt, B.I. a fost proprietar tabular asupra cotei de ½ din nr. top.

din C.F. Certeze reprezentând teren în suprafață de 4.316 mp, conform înscrierii de sub B 3. Acesta a avut mai mulți copii printre care și C.A. (născută B.), care la rândul său a avut mai mulți copii, printre care pe pârâtul C.G. și pe defunctul C.P., tatăl reclamanților C.P.V., C.A. și O.M. Prin sentința civilă nr. 8445 din 25 octombrie 1995 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în Dosar nr. 9689/1995, rămasă irevocabilă prin neapelare, s-a admis acțiunea civilă formulată de recurentul C.G., s-a constatat că acesta a dobândit dreptul de proprietate ca efect al prescripției achizitive asupra imobilului în suprafață de 2.858 mp (1/2 din suprafața de 4.316 m 2 înscris în C.F. Certeze, ce a fost proprietatea defunctului B.I.) și s-a dispus înscrierea în CF. a dreptului său de proprietate.

În baza acestui titlu, care nu a fost desființat, recurentul C.G. și-a întabulat dreptul său de proprietate în C.F. Certeze, conform încheierii din 1996. În mod greșit însă instanța de fond, și mai apoi instanța de apel au reținut că această sentință nu le este opozabilă reclamanților din prezenta speță, câtă vreme nu au fost chemați în judecată în Dosarul nr. 9689/1995. În acel dosar, recurentul a chemat în judecată pe defuncta C.A. autoarea comună a părților din prezenta cauză, fiica proprietarului tabular B.I., alături de alți pârâți, și care prezentă fiind personal în instanță a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii în sensul solicitat de reclamanți. Tatăl reclamanților C.P. (care era fiul lui C.A., aceasta fiind, la rândul său, fiica lui B.I.

- proprietarul tabular) a decedat în 1992, iar bunica reclamantului, C.A. a decedat în 1999, motiv pentru care după cum corect au arătat recurentul și intervenienții, acestuia nu i s-a deschis moștenirea mamei sale. Este adevărat că reclamanții, în calitate de copii de fiu predecedat vin la succesiunea după bunica lor, în locul tatălui lor. Dar, în ceea ce privește imobilul în litigiu, acesta, la data decesului numitei C.A., nu se mai afla în masa succesorală, deoarece aceasta în calitate de fiică a proprietarului tabular B.I., în timpul vieții a fost parte și mai mult, a fost de acord cu admiterea acțiunii de uzucapiune în favoarea recurentului C.G., (Dosar nr. 9689/1995, sentința civilă nr. 8445/1995 a Judecătoriei Satu Mare).

Prin urmare, a reținut Curtea, nici un succesor al defunctei cum este cazul reclamanților C.P.V., C.A. și O.M. nu mai poate invoca un drept cu privire la imobilul ce a fost transmis de autoarea lor în timpul vieții prin neopunere la admiterea acțiunii la care s-a făcut referire anterior. Atâta timp cât antecesoarea reclamanților a fost parte în procesul de uzucapiune, nu se impunea citarea acestora în acel dosar, iar hotărârea pronunțată, respectiv sentința civilă nr. 8445/1995 a Judecătoriei Satu Mare este opozabilă reclamanților.

Faptul că prin sentința civilă nr. 431/2005 a Judecătoriei Negrești Oaș, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 683/R/2006 a Curții de Apel Oradea s-a dispus dezmembrarea numărului topografic în două numere topografice și reîntabulat pârâtul reclamant dezmembrat nu afectează dreptul de proprietate al recurentului asupra imobilului în suprafață totală de 2.158 mp, care așa cum s-a arătat anterior, a fost dobândit în virtutea unei hotărâri judecătorești opozabile moștenitorilor lui B.I. Sunt nerelevante în prezenta cauză reținerile instanței de fond menținute de instanța de apel referitor la faptul că s-ar fi statuat cu putere de lucru judecat prin sentința nr. 431/2006 că posesia asupra parcelei, nu aparține recurentului pârât, câtă vreme ceea ce intră în puterea lucrului judecat este dispozitivul și nu considerentele unei hotărâri, ori prin dispozitivul acelei hotărâri s-a dispus doar dezmembrarea înscris în C.F.

Certeze fără a se schimba situația proprietarilor de carte funciară, motiv pentru care de altfel reclamanții au înțeles să promoveze prezenta acțiune. Cum posesia și regimul juridic al imobilului sunt în concordanță, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 republicat. Totodată, a găsit neîntemeiate criticile vizând incidența dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 7/1996 privind relativitatea înscrierilor în C.F., în raport cu titularul dreptului tabular ce figurează înscris la data formulării cererii de întabulare de către o altă persoană, deoarece Hotărârea nr. 8445/1995 a Judecătoriei Satu Mare s-a dat în contradictoriu cu succesorii proprietarului tabular, iar înscrierea dreptului recurentului pârât având la bază o hotărâre judecătorească, a suplinit consimțământul proprietarului tabular cerut de lege.

În ceea ce privește hotărârile considerate potrivnice se rețin următoarele: Prin sentința civilă nr. 431 din 29 martie 2005 Judecătoria Negrești Oaș a admis acțiunea civilă formulată de C.P.V., C.A. și O.M., a dispus dezmembrarea terenului înscris în C.F. Certeze în suprafață de 2.158 mp în noi numere în suprafață de 1.079 mp și în suprafață de 1.079 mp; a topo în suprafață de 1.079 mp; a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul Comisariatul pentru societate civilă - Biroul județean Satu Mare și l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată, reținând că hotărârea obținută de pârât în uzucapiune nu le este opozabilă reclamanților. Judecătoria a reținut că potrivit extrasului C.F.

Certeze, căruia în natură îi corespunde terenul intravilan în suprafață de 2.158 mp este proprietatea pârâtului C.G., dobândit cu titlul de uzucapiune conform încheierii din 1996. La data de 31 august 1993 reclamanților li s-a eliberat certificatul de moștenitor din 1993 de către Notariatul de Stat Județean Satu Mare conform căruia de pe urma decesului tatălui lor C.P. le-a rămas casa de locuit cu anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 1.200 mp situate în Certeze, proprietatea extratabulară a defunctului. Prin sentința civilă nr. 859/1997 a Judecătoriei Negrești Oaș, rămasă definitivă prin Decizia nr. 309/Ap/1998 a Tribunalului Satu Mare a fost respinsă acțiunea pârâtului C.G. de contestare a certificatului de moștenitor din 1993. A reținut că, așa cum rezultă din raportul de expertiză, pe terenul în suprafață de 2.158 mp există două case, una la strada H., ce aparține pârâtului C.G.

și alta, la strada Ș., care este trecută în certificatul de moștenitor al reclamanților și în care a locuit antecesorul lor defunctul C.P., care este frate cu pârâtul. Pentru rectificarea acestei situații expertul a realizat dezmembrarea terenului în suprafață de 1.079 mp care este terenul dobândit de reclamanți după defunctul lor tată C.P., în suprafață de 1.079 mp, care este al pârâtului și unde acesta are casa de locuit. A mai reținut că reclamanților nu le este opozabilă sentința civilă nr. 8445 din 25 octombrie 1995 întrucât nu au fost parte în acel litigiu. Prin Decizia nr. 436/Ap din 21 decembrie 2005 Tribunalul Satu Mare a admis apelul declarat de pârâtul C.G., a schimbat în tot sentința apelată și a respins acțiunea.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții C.A., O.M., C.V., care a fost admis prin Decizia civilă nr. 683/R din 10 mai 2006 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, care ca instanță de recurs a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 431 din 29 martie 2005 a Judecătoriei Negrești Oaș. Curtea a reținut că există o suprapunere a drepturilor pretinse de reclamanți și pârât, pe parcela nr. top 258/1 existând două gospodării distincte, sens în care s-a și operat rectificarea colii funciare. A mai reținut că hotărârile judecătorești prin care se stabilesc drepturi reale produc efecte și față de terți, dar aceste efecte nu pot fi opuse unui subiect de drept ce pretinde el însuși un drept real asupra imobilului, respectiv în măsura în care nu a fost parte în procesul în care hotărârea judecătorească a fost pronunțată și în care nu și-a putut formula apărări.

La data de 12 iulie 2013, C.P.V., C.A. și O.M. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea Deciziei civile nr. 3553/2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Au susținut că cele reținute prin această decizie sunt contrare celor reținute prin sentința civilă nr. 431/2005 a Judecătoriei Negrești Oaș care a dispus dezmembrarea terenului înscris în C.F. Certeze, în suprafață de 2.158 mp în două numere topografice, în suprafață de 1.079 mp și în suprafață de 1.079 mp. De asemenea, a dispus rectificarea înscrieri din C.F. Certeze în sensul că se va înscrie dreptul de proprietate al pârâtului C.G. doar asupra terenului identificat în suprafață de 1.079 mp.

S-a reținut, totodată, că sentința civilă nr. 8445/1995 a Judecătoriei Negrești Oaș (de constatare a uzucapiunii) nu le este opozabilă revizuenților, pentru că nu au fost părți în dosar, spre deosebire de decizia a cărui anulare se solicită, unde s-a reținut că dispozitivul acestei hotărâri le este opozabil întrucât sunt succesorii defunctei C.A., care a fost parte în procesul de uzucapiune. Au solicitat anularea Deciziei nr. 3553/2013 a Curții de Apel Oradea deoarece considerentele acesteia contravin considerentelor celorlalte hotărâri judecătorești pronunțate în dosarul de rectificare carte funciară purtat între revizuenți și C.G., trimiterea cauzei spre rejudecare recursului, instanța de recurs urmând să aibă în vedere că hotărârea pronunțată în uzucapiune nu le este opozabilă.

La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2014 Înalta Curte, învestită cu cererea de revizuire astfel formulată, a pus în discuția părților, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3), C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire raportat la dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., chestiune asupra căreia a rămas în pronunțare în ședința publică din 30 ianuarie 2014, Înalta Curte reține următoarele: Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Prin urmare, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Deci, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată și de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția puterii de lucru judecat. Aceasta deoarece, prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. În sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. pentru a exista contrarietate de hotărâri este necesar ca această contrarietate să fie între dispozitivele celor două hotărâri, care dobândesc autoritate de lucru judecat, iar nu între considerentele hotărârilor respective. Așa cum rezultă din expunerea rezumată a litigiilor purtate între părți, nu există contrarietate în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. întrucât prin decizia atacată, admițându-se recursul pârâtului C.G. s-a dispus respingerea acțiunii revizuenților privind rectificarea C.F. Certeze în sensul înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului B.I. asupra parcelei în suprafață de 1.079 mp, iar prin dispozitivul sentinței civile nr. 431/2005 s-a dispus dezmembrarea înscris în C.F.

Certeze în două numere noi, respectiv în suprafață de 1.079 mp și în suprafață de 1.079 mp și rectificarea C.F. Certeze în sensul înscrierii în proprietatea pârâtului a parcelei în suprafață de 1.079 mp. Motivul de revizuire invocat impune ca judecata să aibă loc între aceleași părți, obiect și cauză, condiție care nu se regăsește în speța dedusă judecății, întrucât sub aspectul obiectului nu există identitate. Astfel, în primul litigiu derulat între părți, rectificarea C.F. Certeze a vizat numai parcela cu nr. X, pe când în litigiul finalizat cu decizia atacată prin prezenta cale de retractare, rectificarea C.F. s-a solicitat pentru parcela cu nr. Y. În acest context al analizei, este evident că nu este vorba despre același obiect atât ca obiect material cât și drept subiectiv, întrucât primul litigiu a privit imobilul cu C.F.

Certeze, iar cel de al doilea a privit imobilul C.F. Certeze. Prin urmarea cererea de revizuire apare ca inadmisibilă, nefiind întrunită una din condițiile cumulative ale autorității de lucru judecat, cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Nu în ultimul rând, așa cum s-a arătat, una dintre condițiile de admisibilitate este aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune s-a pronunțat asupra puterii de lucru judecat a primei hotărâri, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece ar însemna să se nesocotească puterea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre, ceea ce ar fi împotriva finalității urmărite de lege.

În litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Oradea, analizând recursul formulat de pârâtul C.P.V., a cercetat puterea de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate prin sentința civilă nr. 431/2005 a Judecătoriei Negrești Oaș, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 683/R/2006 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Astfel, s-a reținut că nu sunt relevante, în cauza finalizată prin decizia recurată, reținerile instanțelor de fond referitoare la faptul că s-ar fi statuat cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 431/2005 că posesia asupra parcelei nu aparține recurentului-pârât, câtă vreme ceea ce intră în puterea lucrului judecat este dispozitivul și nu considerentele unei hotărâri.

Prin dispozitivul sentinței civile nr. 431/2005 s-a dispus doar dezmembrarea parcelei înscris în C.F. Certeze fără a se schimba situația proprietarilor de carte funciară. Totodată, s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996 privind relativitatea înscrierilor în C.F. în raport cu titularul dreptului tabular ce figurează înscris la data formulării cererii de întabulare de către o altă persoană, instanța de recurs apreciind că sunt fondate criticile recurentului-pârât, întrucât Hotărârea nr. 8445/1995 a Judecătoriei Satu Mare s-a dat în contradictoriu cu succesorii proprietarului tabular, iar înscrierea dreptului recurentului-pârât a avut la bază o hotărâre judecătorească, care suplinește consimțământul proprietarului tabular cerut de lege.

Așadar, în cel de-al doilea litigiu a fost analizate efectele puterii de lucru judecat, ca aspect negativ al deciziei invocate, astfel încât părțile în cauză nu o mai pot reitera pe calea revizuirii, pentru că se opune principiul autorității lucrului judecat, care garantează respectarea principiului securității raporturilor juridice, în mod expres consacrat, atât în doctrina și practica judiciară a instanțelor naționale, cât și în jurisprudența europeană, motiv pentru care revizuirea apare ca inadmisibilă și din această perspectivă. În baza art. 316 cu referire la art. 298 și 274 din același cod, îi va obliga pe revizuenți, ca părți căzute în pretenții, la plata sumei de 1.111,46 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți, reprezentând, cheltuieli transport și cazare dovedite (filele 83-89 dosar recurs), reținându-se că cheltuielile reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 3.000 lei, nu au fost probate, nedepunându-se chitanța doveditoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenți C.P., C.A. și O.M. împotriva Deciziei civile nr. 3553/R din 11 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă. Obligă pe revizuenți la plata sumei de 1.111, 46 lei cheltuieli de judecată către intimații C.G., C.G., C.I., C.I., M.F., M.V., L.A., B.I., M.A., C.F., B.P., B.V., B.A., C.L., B.D., B.P. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2014.