ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 480/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 480/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Analizând cauza

civilă de față, constată următoarele:

Între părțile cauzei s-au derulat mai multe

litigii cu privire la înscrierea dreptului de proprietate în C.F. Certeze,

acțiuni având ca obiect dezmembrare/rectificarea înscrierilor de C.F., pornind

de la situația juridică generatoare a conflictului dintre părți, urmare a

decesului lui C.P., autorul părților, prin prisma masei succesorale în

discuție.

Litigiul finalizat

prin hotărârea atacată în prezenta cauză a debutat la data de 10 decembrie 2008,

când reclamanții C.P.V., C.A. și O.M., în contradictoriu cu B.I. și C.G. au

solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună rectificarea C.F.

Certeze în sensul înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului B.I. asupra

parcelei în suprafață de 1.079 mp.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Judecătoria Negrești Oaș, prin sentința civilă nr. 98 din 21

ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 1523/266/2008 a admis acțiunea civilă

formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții C.G. și B.I. și, în

consecință, a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. Certeze, în sensul

înscrierii dreptului de proprietate asupra parcelei în suprafață de 1079 mp în

favoarea defunctului B.I. (B.I.) ca vechi proprietar venind din C.F. Certeze,

respingând totodată acțiunea reclamanților față de pârâtul B.I., ca fiind

îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală, fără cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că între părți s-au purtat mai

multe litigii legate de înscrierea dreptului de proprietate în C.F. Certeze.

S-a mai reținut că,

în privința înscrierii de carte funciară a cărei rectificare se solicită în

prezenta cauză, operațiunea de întabulare, în baza hotărârii judecătorești

invocate de pârât (sentința civilă nr. 8845/1995 a Judecătoriei Satu Mare), s-a

realizat cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, în speță a

dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora înscrierea unui

drept în cartea funciară se poate efectua numai împotriva aceluia care la data

înregistrării cererii era înscris ca titular al dreptului asupra căruia

înscrierea urmează a fi făcută.

În speță, la data

depunerii cererii, titulari ai dreptului de proprietate asupra parcelei cu nr. top.

258 în suprafață de 4.316 mp figurau în cote egale de proprietate de câte 1/2

parte fiecare numiții P.A. și B. (B.) I., iar ca pârâți fuseseră chemați în

judecată doar moștenitorii proprietarului tabular B.I., astfel încât înscrierea

dreptului de proprietate în temeiul respectivei hotărâri judecătorești asupra

întregii parcele este nevalabilă și contrară principiului relativității

înscrierilor de carte funciară.

Împotriva acestei

sentințe a promovat apel în termenul legal pârâtul C.G., iar prin Decizia civilă

nr. 120/Ap din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a respins

apelul și a fost obligat apelantul-pârât să plătească intimaților-reclamanți

suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei

hotărâri și a încheierilor de ședință din 13 iunie 2012 și 16 februarie 2011, a

declarat recurs pârâtul C.G., solicitând admiterea recursului și modificarea

deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței

pronunțate de Judecătoria Negreșit Oaș, și în consecință schimbarea hotărârii

date de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea

intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin cererea

înregistrată la instanță la data de 25 ianuarie 2013, numiții C.G., C.V., C.I.,

B.M., M.C., C.I., L.A., M.F., M.V., B.I., B.G., B.V., M.A., C.F., B.P., B.G., B.V.,

B.I., B.D., O.M., B.A., C.F., C.L., B.D., B.I. și B.P., rude în linie dreaptă

cu defunctul B.I., proprietar tabular anterior dobândirii proprietății de către

recurent, au formulat cerere de intervenție în interesul recurentului,

solicitând admiterea cererii în principiu și în fond, admiterea recursului

declarat în cauză așa cum a fost formulat, ținând seama și de excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților intimați, privind cererea lor de

rectificare C.F., prin lipsa interesului juridic apreciat în lumina lipsei

dreptului actual și cert al acestora, privind terenul obiect al litigiului, cu

cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel

Oradea, secția I civilă, prin Decizia nr. 3553/R din 11 iunie 2013, a cărei

revizuire se solicită, a admis recursul formulat de pârâtul C.G., a modificat

în tot decizia atacată în sensul că a schimbat în totalitate sentința

pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș cu consecința respingerii în întregime a

acțiunii formulate de reclamanții C.P.V., C.A. și O.M., prin mandatar P.M.,

respingându-se totodată ca fiind rămas fără obiect și recursul recurentului

pârât C.G. împotriva încheierii de ședință din 13 iunie 2012 și a încheierii de

ședință din 16 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

A admis în fond

cererea de intervenție accesorie în favoarea recurentului pârât C.G.

Ca o consecință a

admiterii recursului a obligat intimații reclamanți la cheltuieli de judecată

în favoarea recurentului pârât C.G. și, deoarece intimații reclamanți nu au

căzut în pretenții față de intervenienți, a respins cheltuielile de judecată

solicitate de aceștia.

Curtea a reținut

următoarele:

În fapt, B.I. a fost

proprietar tabular asupra cotei de ½ din nr. top. din C.F. Certeze

reprezentând teren în suprafață de 4.316 mp, conform înscrierii de sub B 3.

Acesta a avut mai mulți copii printre care și C.A. (născută B.), care la rândul

său a avut mai mulți copii, printre care pe pârâtul C.G. și pe defunctul C.P.,

tatăl reclamanților C.P.V., C.A. și O.M.

Prin sentința civilă nr.

8445 din 25 octombrie 1995 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în Dosar nr. 9689/1995,

rămasă irevocabilă prin neapelare, s-a admis acțiunea civilă formulată de

recurentul C.G., s-a constatat că acesta a dobândit dreptul de proprietate ca

efect al prescripției achizitive asupra imobilului în suprafață de 2.858 mp

(1/2 din suprafața de 4.316 m

2

înscris în C.F. Certeze, ce a fost

proprietatea defunctului B.I.) și s-a dispus înscrierea în CF. a dreptului său

de proprietate.

În baza acestui

titlu, care nu a fost desființat, recurentul C.G. și-a întabulat dreptul său de

proprietate în C.F. Certeze, conform încheierii din 1996.

În mod greșit însă

instanța de fond, și mai apoi instanța de apel au reținut că această sentință

nu le este opozabilă reclamanților din prezenta speță, câtă vreme nu au fost

chemați în judecată în Dosarul nr. 9689/1995. În acel dosar, recurentul a

chemat în judecată pe defuncta C.A. autoarea comună a părților din prezenta

cauză, fiica proprietarului tabular B.I., alături de alți pârâți, și care

prezentă fiind personal în instanță a arătat că este de acord cu admiterea

acțiunii în sensul solicitat de reclamanți.

Tatăl reclamanților C.P.

(care era fiul lui C.A., aceasta fiind, la rândul său, fiica lui B.I. -

proprietarul tabular) a decedat în 1992, iar bunica reclamantului, C.A. a

decedat în 1999, motiv pentru care după cum corect au arătat recurentul și

intervenienții, acestuia nu i s-a deschis moștenirea mamei sale. Este adevărat

că reclamanții, în calitate de copii de fiu predecedat vin la succesiunea după

bunica lor, în locul tatălui lor. Dar, în ceea ce privește imobilul în litigiu,

acesta, la data decesului numitei C.A., nu se mai afla în masa succesorală,

deoarece aceasta în calitate de fiică a proprietarului tabular B.I., în timpul

vieții a fost parte și mai mult, a fost de acord cu admiterea acțiunii de

uzucapiune în favoarea recurentului C.G., (Dosar nr. 9689/1995, sentința civilă

nr. 8445/1995 a Judecătoriei Satu Mare).

Prin urmare, a

reținut Curtea, nici un succesor al defunctei cum este cazul reclamanților C.P.V.,

C.A. și O.M. nu mai poate invoca un drept cu privire la imobilul ce a fost

transmis de autoarea lor în timpul vieții prin neopunere la admiterea acțiunii

la care s-a făcut referire anterior.

Atâta timp cât

antecesoarea reclamanților a fost parte în procesul de uzucapiune, nu se

impunea citarea acestora în acel dosar, iar hotărârea pronunțată, respectiv

sentința civilă nr. 8445/1995 a Judecătoriei Satu Mare este opozabilă

reclamanților.

Faptul că prin

sentința civilă nr. 431/2005 a Judecătoriei Negrești Oaș, rămasă irevocabilă

prin Decizia civilă nr. 683/R/2006 a Curții de Apel Oradea s-a dispus

dezmembrarea numărului topografic în două numere topografice și reîntabulat

pârâtul reclamant dezmembrat nu afectează dreptul de proprietate al

recurentului asupra imobilului în suprafață totală de 2.158 mp, care așa cum

s-a arătat anterior, a fost dobândit în virtutea unei hotărâri judecătorești

opozabile moștenitorilor lui B.I.

Sunt nerelevante în

prezenta cauză reținerile instanței de fond menținute de instanța de apel

referitor la faptul că s-ar fi statuat cu putere de lucru judecat prin sentința

nr. 431/2006 că posesia asupra parcelei, nu aparține recurentului pârât, câtă

vreme ceea ce intră în puterea lucrului judecat este dispozitivul și nu

considerentele unei hotărâri, ori prin dispozitivul acelei hotărâri s-a dispus

doar dezmembrarea înscris în C.F. Certeze fără a se schimba situația

proprietarilor de carte funciară, motiv pentru care de altfel reclamanții au

înțeles să promoveze prezenta acțiune.

Cum posesia și

regimul juridic al imobilului sunt în concordanță, nu sunt incidente în cauză

dispozițiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 republicat.

Totodată, a găsit

neîntemeiate criticile vizând incidența dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 7/1996

privind relativitatea înscrierilor în C.F., în raport cu titularul dreptului

tabular ce figurează înscris la data formulării cererii de întabulare de către

o altă persoană, deoarece Hotărârea nr. 8445/1995 a Judecătoriei Satu Mare s-a

dat în contradictoriu cu succesorii proprietarului tabular, iar înscrierea

dreptului recurentului pârât având la bază o hotărâre judecătorească, a

suplinit consimțământul proprietarului tabular cerut de lege.

În ceea ce privește

hotărârile considerate potrivnice se rețin următoarele:

Prin sentința civilă nr.

431 din 29 martie 2005 Judecătoria Negrești Oaș a admis acțiunea civilă

formulată de C.P.V., C.A. și O.M., a dispus dezmembrarea terenului înscris în C.F.

Certeze în suprafață de 2.158 mp în noi numere în suprafață de 1.079 mp și în

suprafață de 1.079 mp; a topo în suprafață de 1.079 mp; a respins cererea de

intervenție formulată de intervenientul Comisariatul pentru societate civilă -

Biroul județean Satu Mare și l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de

judecată, reținând că hotărârea obținută de pârât în uzucapiune nu le este

opozabilă reclamanților.

Judecătoria a reținut

că potrivit extrasului C.F. Certeze, căruia în natură îi corespunde terenul

intravilan în suprafață de 2.158 mp este proprietatea pârâtului C.G., dobândit

cu titlul de uzucapiune conform încheierii din 1996.

La data de 31 august 1993

reclamanților li s-a eliberat certificatul de moștenitor din 1993 de către

Notariatul de Stat Județean Satu Mare conform căruia de pe urma decesului

tatălui lor C.P. le-a rămas casa de locuit cu anexe gospodărești și teren

aferent în suprafață de 1.200 mp situate în Certeze, proprietatea extratabulară

a defunctului.

Prin sentința civilă nr.

859/1997 a Judecătoriei Negrești Oaș, rămasă definitivă prin Decizia nr. 309/Ap/1998

a Tribunalului Satu Mare a fost respinsă acțiunea pârâtului C.G. de contestare

a certificatului de moștenitor din 1993.

A reținut că, așa cum

rezultă din raportul de expertiză, pe terenul în suprafață de 2.158 mp există

două case, una la strada H., ce aparține pârâtului C.G. și alta, la strada Ș.,

care este trecută în certificatul de moștenitor al reclamanților și în care a

locuit antecesorul lor defunctul C.P., care este frate cu pârâtul.

Pentru rectificarea

acestei situații expertul a realizat dezmembrarea terenului în suprafață de 1.079

mp care este terenul dobândit de reclamanți după defunctul lor tată C.P., în

suprafață de 1.079 mp, care este al pârâtului și unde acesta are casa de

locuit.

A mai reținut că

reclamanților nu le este opozabilă sentința civilă nr. 8445 din 25 octombrie 1995

întrucât nu au fost parte în acel litigiu.

Prin Decizia nr. 436/Ap

din 21 decembrie 2005 Tribunalul Satu Mare a admis apelul declarat de pârâtul C.G.,

a schimbat în tot sentința apelată și a respins acțiunea.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs reclamanții C.A., O.M., C.V., care a fost admis prin

Decizia civilă nr. 683/R din 10 mai 2006 a Curții de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, care ca instanță de recurs a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 431

din 29 martie 2005 a Judecătoriei Negrești Oaș.

Curtea a reținut că

există o suprapunere a drepturilor pretinse de reclamanți și pârât, pe parcela nr.

top 258/1 existând două gospodării distincte, sens în care s-a și operat

rectificarea colii funciare.

A mai reținut că

hotărârile judecătorești prin care se stabilesc drepturi reale produc efecte și

față de terți, dar aceste efecte nu pot fi opuse unui subiect de drept ce pretinde

el însuși un drept real asupra imobilului, respectiv în măsura în care nu a

fost parte în procesul în care hotărârea judecătorească a fost pronunțată și în

care nu și-a putut formula apărări.

La data de 12 iulie 2013,

C.P.V., C.A. și O.M. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. revizuirea Deciziei civile nr. 3553/2013 pronunțată de Curtea de

Apel Oradea.

Au susținut că cele

reținute prin această decizie sunt contrare celor reținute prin sentința civilă

nr. 431/2005 a Judecătoriei Negrești Oaș care a dispus dezmembrarea terenului

înscris în C.F. Certeze, în suprafață de 2.158 mp în două numere topografice,

în suprafață de 1.079 mp și în suprafață de 1.079 mp. De asemenea, a dispus

rectificarea înscrieri din C.F. Certeze în sensul că se va înscrie dreptul de

proprietate al pârâtului C.G. doar asupra terenului identificat în suprafață de

1.079 mp.

S-a reținut,

totodată, că sentința civilă nr. 8445/1995 a Judecătoriei Negrești Oaș (de

constatare a uzucapiunii) nu le este opozabilă revizuenților, pentru că nu au

fost părți în dosar, spre deosebire de decizia a cărui anulare se solicită,

unde s-a reținut că dispozitivul acestei hotărâri le este opozabil întrucât

sunt succesorii defunctei C.A., care a fost parte în procesul de uzucapiune.

Au solicitat anularea

Deciziei nr. 3553/2013 a Curții de Apel Oradea deoarece considerentele acesteia

contravin considerentelor celorlalte hotărâri judecătorești pronunțate în

dosarul de rectificare carte funciară purtat între revizuenți și C.G.,

trimiterea cauzei spre rejudecare recursului, instanța de recurs urmând să aibă

în vedere că hotărârea pronunțată în uzucapiune nu le este opozabilă.

La termenul de

judecată din data de 30 ianuarie 2014 Înalta Curte, învestită cu cererea de

revizuire astfel formulată, a pus în discuția părților, în temeiul

dispozițiilor art. 326 alin. (3), C. proc. civ., admisibilitatea cererii de

revizuire raportat la dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Examinând

admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct.

7 C. proc. civ., chestiune asupra căreia a rămas în pronunțare în ședința

publică din 30 ianuarie 2014, Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea, fiind o

cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de

strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în

cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Rațiunea

reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găsește

în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului

judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având

același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Prin urmare, instanța

competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și

temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima

hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat

și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Deci, posibilitatea

de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată și de

împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima

hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța

asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu

fi soluționat excepția puterii de lucru judecat.

Aceasta deoarece,

prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi

de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe

cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri

potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.

În sensul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru a exista contrarietate de

hotărâri este necesar ca această contrarietate să fie între dispozitivele celor

două hotărâri, care dobândesc autoritate de lucru judecat, iar nu între

considerentele hotărârilor respective.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumată a litigiilor purtate între părți, nu există contrarietate în

sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. întrucât prin decizia atacată,

admițându-se recursul pârâtului C.G. s-a dispus respingerea acțiunii

revizuenților privind rectificarea C.F. Certeze în sensul înscrierii dreptului

de proprietate al pârâtului B.I. asupra parcelei în suprafață de 1.079 mp, iar

prin dispozitivul sentinței civile nr. 431/2005 s-a dispus dezmembrarea înscris

în C.F. Certeze în două numere noi, respectiv în suprafață de 1.079 mp și în

suprafață de 1.079 mp și rectificarea C.F. Certeze în sensul înscrierii în

proprietatea pârâtului a parcelei în suprafață de 1.079 mp.

Motivul de revizuire

invocat impune ca judecata să aibă loc între aceleași părți, obiect și cauză,

condiție care nu se regăsește în speța dedusă judecății, întrucât sub aspectul

obiectului nu există identitate.

Astfel, în primul

litigiu derulat între părți, rectificarea C.F. Certeze a vizat numai parcela cu

nr. X, pe când în litigiul finalizat cu decizia atacată prin prezenta cale de

retractare, rectificarea C.F. s-a solicitat pentru parcela cu nr. Y.

În acest context al

analizei, este evident că nu este vorba despre același obiect atât ca obiect

material cât și drept subiectiv, întrucât primul litigiu a privit imobilul cu C.F.

Certeze, iar cel de al doilea a privit imobilul C.F. Certeze.

Prin urmarea cererea

de revizuire apare ca inadmisibilă, nefiind întrunită una din condițiile

cumulative ale autorității de lucru judecat, cerute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

Nu în ultimul rând, așa

cum s-a arătat, una dintre condițiile de admisibilitate este aceea ca în cel

de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau,

dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Dacă instanța

sesizată cu cea de-a doua acțiune s-a pronunțat asupra puterii de lucru judecat

a primei hotărâri, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea

revizuirii, deoarece ar însemna să se nesocotească puterea lucrului judecat

rezultând din cea de-a doua hotărâre, ceea ce ar fi împotriva finalității

urmărite de lege.

În litigiul finalizat

prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Oradea, analizând

recursul formulat de pârâtul C.P.V., a cercetat puterea de lucru judecat a

problemelor de drept dezlegate prin sentința civilă nr. 431/2005 a Judecătoriei

Negrești Oaș, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 683/R/2006 a Curții de

Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Astfel, s-a reținut

că nu sunt relevante, în cauza finalizată prin decizia recurată, reținerile

instanțelor de fond referitoare la faptul că s-ar fi statuat cu putere de lucru

judecat prin sentința civilă nr. 431/2005 că posesia asupra parcelei nu

aparține recurentului-pârât, câtă vreme ceea ce intră în puterea lucrului

judecat este dispozitivul și nu considerentele unei hotărâri.

Prin dispozitivul

sentinței civile nr. 431/2005 s-a dispus doar dezmembrarea parcelei înscris în

C.F. Certeze fără a se schimba situația proprietarilor de carte funciară.

Totodată, s-a reținut

că nu sunt incidente dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996 privind relativitatea

înscrierilor în C.F. în raport cu titularul dreptului tabular ce figurează

înscris la data formulării cererii de întabulare de către o altă persoană,

instanța de recurs apreciind că sunt fondate criticile recurentului-pârât,

întrucât Hotărârea nr. 8445/1995 a Judecătoriei Satu Mare s-a dat în

contradictoriu cu succesorii proprietarului tabular, iar înscrierea dreptului

recurentului-pârât a avut la bază o hotărâre judecătorească, care suplinește

consimțământul proprietarului tabular cerut de lege.

Așadar, în cel de-al

doilea litigiu a fost analizate efectele puterii de lucru judecat, ca aspect

negativ al deciziei invocate, astfel încât părțile în cauză nu o mai pot

reitera pe calea revizuirii, pentru că se opune principiul autorității lucrului

judecat, care garantează respectarea principiului securității raporturilor

juridice, în mod expres consacrat, atât în doctrina și practica judiciară a

instanțelor naționale, cât și în jurisprudența europeană, motiv pentru care revizuirea

apare ca inadmisibilă și din această perspectivă.

În baza art. 316 cu

referire la art. 298 și 274 din același cod, îi va obliga pe revizuenți, ca

părți căzute în pretenții, la plata sumei de 1.111,46 lei cheltuieli de

judecată către intimații - reclamanți, reprezentând, cheltuieli transport și

cazare dovedite (filele 83-89 dosar recurs), reținându-se că cheltuielile

reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 3.000 lei, nu au fost probate,

nedepunându-se chitanța doveditoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenți C.P., C.A. și O.M.

împotriva Deciziei civile nr. 3553/R din 11 iunie 2013 pronunțată de Curtea de

Apel Oradea, secția I civilă.

Obligă pe revizuenți

la plata sumei de 1.111, 46 lei cheltuieli de judecată către intimații C.G., C.G.,

C.I., C.I., M.F., M.V., L.A., B.I., M.A., C.F., B.P., B.V., B.A., C.L., B.D., B.P.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2014.