ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 709/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 709/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 14.02.2018, sub nr. de dosar x/2018, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., partajarea următoarelor bunuri imobile aflate în coproprietatea lor: teren extravilan arabil în suprafață de 12.100 mp, situat în comuna x, sat x, jud. Dâmbovița, tarlaua x, parcela x; teren extravilan pădure în suprafață de 10.000 mp, situat în comuna y, sat y, jud. Argeș, tarlaua x; - teren extravilan forestier înscris în amenajamentul silvic în suprafață de 21.200 mp, situat în comuna x, jud. Argeș, tarlaua x, parcela x; obligarea pârâtei la plata sumei de 543 RON, reprezentând impozite și taxe, paza pădurii; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința nr. 1117/25.09.2018 Judecătoria Răcari a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în ceea ce privește cererea de ieșire din indiviziune, atunci când este rezultată din moștenire, competența de soluționare este determinată de art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar nu de art. 117 alin. (1), întrucât primul text legal reprezintă normă specială (dată fiind sfera de aplicare mai restrânsă - nu vizează orice cerere de partaj, ci doar acelea privitoare la ieșirea din indiviziunea rezultată din succesiune).
În speță, reclamantele au solicitat partajarea unor terenuri aflate în coproprietatea acestora, în calitate de moștenitoare ale defuncților D. și E. Coproprietatea existentă între cei doi frați rezultă din moștenirea lui F. și G., iar în privința terenului forestier din comuna x, jud. Argeș, din reconstituirea directă a dreptului de proprietate în favoarea celor doi, prin titlul de proprietate nr. x/12.10.2005.
Prin Sentința nr. 794/22.09.2004 pronunțată de Judecătoria Răcari s-a dezbătut succesiunea defuncților G. și F., iar părțile din acea cauză au încheiat o tranzacție, prin care au convenit împărțirea bunurilor rămase de pe urma celor doi defuncți, însă în urma împărțelii, a rezultat un drept de coproprietate între E. și D., în privința a două dintre cele trei terenuri a căror partajare se solicită pe calea prezentei acțiuni. Prin urmare, starea de indiviziune dintre cei doi defuncți rezultă tot din moștenire, întrucât prin partajarea bunurilor succesorale, nu a rezultat un drept de proprietate pur și simplu asupra celor două terenuri, ci un drept de coproprietate, în favoarea celor doi defuncți, D. și E.. Din acest punct de vedere, competentă să soluționeze cererea de partaj ar fi instanța de la ultimul domiciliu al oricăruia dintre defuncții F. sau G..
Cu toate acestea, reclamantele au solicitat partajul celor trei suprafețe de teren, nu doar între moștenitorii lui D. (reclamantele), pe de o parte și E., pe de altă parte, ci ieșirea din indiviziune, în urma căreia să rezulte un drept de proprietate pur și simplu.
Or, aceasta presupune și partajul între reclamante, în calitatea lor de moștenitoare ale defunctului D.. O asemenea cerere este de competența exclusivă a Judecătoriei Sectorului 3 București, în circumscripția acesteia având ultimul domiciliul defunctul D., conform certificatului de moștenitor nr. x/29.09.2016, emis de notarul public H.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamantele solicită obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, reprezentând impozite și taxe și paza pădurii, între cauza acestuia și cauza capătului constând în ieșirea din indiviziune există o strânsă legătură, ce justifică soluționarea lor prin aceeași hotărâre, ambele capete de cerere întemeindu-se pe starea de coproprietate existentă între părți.
Prin Sentința nr. 763/01.02.2019 Judecătoria Sector 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți".
Prin urmare, Judecătoria Răcari era competentă să judece cauza, având în vedere că ultimul domiciliu al defuncților G. și F. a fost în localitatea x, județul Dâmbovița. Fiind ea însăși competentă să judece cauza nu putea să invoce excepția de necompetență pe motiv că și Judecătoria Sectorului 3 ar fi fost deopotrivă competentă, pe raza acesteia fiind ultimul domiciliu al numitului D., autorul reclamantelor, în această situație competența fiind alternativă.
Mai mult, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu reiese că s-ar fi solicitat ieșirea din indiviziune și în privința reclamantelor, acestea solicitând doar partajarea în contradictoriu cu numita C., care deține o cotă indiviză de 1/2 din bunuri. Deși Judecătoria Răcari a reținut că se solicită o ieșire din indiviziune între reclamante, din lecturarea cererii nu reiese acest aspect, reclamantele solicitând pronunțarea hotărârii "întrucât pârâta C. nu manifestă niciun fel de diligență față de aceste terenuri ți întrucât subsemnatele nu le putem administra singure."
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1) cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2) cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3) cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."
Alin. (1) al aceluiași articol reține că "Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți".
În speță, reclamantele au solicitat partajarea unor terenuri aflate în coproprietatea acestora, în calitate de moștenitoare ale defuncților D. și E.
Printr-o hotărâre judecătorească anterioară (Sentința nr. 794/22.09.2004 a Judecătoriei Răcari) s-a dezbătut succesiunea defuncților G. și F. (proprietarii anteriori ai bunurilor în litigiu), iar părțile din acea cauză, în care D. și E., autorii părților din prezentul litigiu, au figurat în calitate de reclamanți, au încheiat o tranzacție, prin care au convenit împărțirea bunurilor rămase de pe urma celor doi defuncți.
În urma împărțelii, a rezultat un drept de coproprietate între E. și D. (moștenitori A., B.), în privința a două dintre cele trei terenuri a căror partajare se solicită pe calea prezentei acțiuni.
Prin urmare, starea de indiviziune dintre autorii părților din prezentul litigiu nu rezultă din succesiunea defuncților G. și F., dezbătută anterior, ci din starea de indiviziune existentă între părțile prezentului litigiu urmare a decesului celor doi frați E. și D.
Întrucât unul dintre defuncții din prezenta cauză a avut ultimul domiciliu în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sector 3 București, iar reclamanții au înțeles să-și manifeste voința procesuală în sensul învestirii acestei instanțe, potrivit opțiunii pusă la dispoziția acestora de către art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., competența de soluționare aparține acestei instanțe.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 aprilie 2019.
Procesat de GGC - GV