ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3935/2018

HOTĂRÂRE

13.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3935/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Deta, la data de 11 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. și D.: ca instanța să constate calitatea de moștenitor legal a pârâtului C. - fiul defunctei E.; obligarea pârâților la intabularea terenului extravilan din Ghilad, Timiș, în suprafață de 10 ha situate în tarlaua x/4, parcela x ce se învecinează la nord cu parcela A 3272/4/8, la est cu DE 3274/1, la sud cu parcela A 3272/4/10, la vest cu F 3292/2 și HCn 3291, înscris în Titlul de proprietate nr. x din data de 27 septembrie 1994, potrivit propunerii de intabulare; ieșirea din indiviziune prin formarea a două loturi de câte 5 ha din suprafața de 10 ha situate în tarlaua x/4, parcela x Ghilad ce se învecinează la nord cu parcela A 3272/4/8, la est cu DE 3274/1, la sud cu parcela A 3272/4/10, la vest cu F 3292/2 și HCn 3291, înscris în Titlul de proprietate nr. x din data de 27 septembrie 1994, câte unul pentru fiecare din dobânditori, respectiv C., moștenitorul defunctei E., și D., moștenitorul defunctului F., și intabularea acestora potrivit propunerii din lucrarea topografică anexată cererii; autorizarea reclamanților să realizeze în numele pârâtului C., moștenitorul legal al defunctei E., a procedurii de informare pentru preempțiune printr-o încheiere interlocutorie; pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract privind vânzarea a 5 ha teren extravilan din cele 10 ha situate în tarlaua x/4, parcela x ce se învecinează la nord cu parcela A 3272/4/8, la est cu DE 3274/1, la sud cu parcela A 3272/4/10, la vest cu F 3292/2 și HCn 3291, înscris în Titlul de proprietate nr. x din data de 27 septembrie 1994, deținute de moștenitorul defunctei E.; intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus indicat pe numele reclamanților A., în nume propriu, și B. și A., în calitate de moștenitori ai defunctei G., cu titlu de cumpărare; acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 625 din data de 25 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Deta a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Segarcea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 118 C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială exclusivă, cererile în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al defunctului. În categoria acestor cereri, alin. (1) pct. 2 și 3 al aceluiași articol face referire la cererile privitoare la moștenire precum și la cererile creditorilor defunctului îndreptate împotriva moștenitorilor.

Constatând că cererea de chemare în judecată, așa cum a fost redactată se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 118 alin. (1) pct. 2 și 3 C. proc. civ., instanța a apreciat că, în ceea ce privește prezenta cauză, competența de soluționare aparține instanței de la ultimul domiciliu al defunctei, care, conform celor arătate de reclamanți, a fost în localitatea Calopăr, jud. Dolj, în raza de competență a Judecătoriei Segarcea.

La data de 28 iunie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea sub același număr de dosar.

Judecătoria Segarcea, prin Sentința civilă nr. 505 din data de 19 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea pricinii și a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că, în speță, cererea principală vizează pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru suprafața menționată de 5 ha din totalul de 10 ha cuprins în titlul de proprietate eliberat celor doi autori defuncți ai pârâților chemați în judecată, celelalte capete de cerere privind constatarea calității de moștenitor legal, obligarea la intabulare și ieșirea din indiviziune vizând aspecte necesar a fi rezolvate în scopul verificării calității procesuale pasive, a determinării obiectului litigiului sub aspectul lotizării distincte a terenului de 5 ha și efectuarea operațiunilor de înscriere în cartea funciară, ca și condiții pentru soluționarea capătului principal de cerere.

Pentru această cerere principală, a constatat că normele de stabilire a competenței teritoriale sunt cele prevăzute de art. 107 C. proc. civ., iar, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Or, în cauză, pârâtul C. nu a formulat întâmpinare, pârâtul D., prin întâmpinarea depusă în termen procedural, nu a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Deta, iar excepția nu poate fi invocată din oficiu, nefiind una de ordine publică sau teritorială exclusivă.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și constatând că în cauză competența teritorială se impune a fi stabilită în raport de obiectul cererii principale, iar pentru celelalte capete de cerere sunt aplicabile dispozițiile art. 123 C. proc. civ., niciunul neatrăgând incidența cazului excepțional ce se raportează la art. 120 C. proc. civ. și nejustificându-se prin urmare nici disjungerea, a apreciat că Judecătoria Deta este instanța competentă teritorial pentru toate capetele de cerere.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin demersul judiciar inițiat reclamanții A. și B. au învestit Judecătoria Deta cu soluționarea mai multor capete de cerere, solicitând: să se constate calitatea de moștenitor legal a pârâtului C. - fiul defunctei E.; obligarea pârâților la intabularea terenului extravilan din Ghilad, Timiș, potrivit propunerii de intabulare; ieșirea din indiviziune prin formarea a două loturi de câte 5 ha din suprafața de 10 ha, câte unul pentru fiecare din dobânditori, respectiv C., moștenitorul defunctei E., și D., moștenitorul defunctului F., și intabularea acestora potrivit propunerii din lucrarea topografică anexată cererii; autorizarea reclamanților să realizeze în numele pârâtului C., moștenitorul legal al defunctei E., a procedurii de informare pentru preempțiune printr-o încheiere interlocutorie; pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract privind vânzarea a 5 ha teren extravilan din cele 10 ha; intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus indicat pe numele reclamanților, A., în nume propriu, și B. și A., în calitate de moștenitori ai defunctei G., cu titlu de cumpărare.

Capătul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă solicitarea reclamanților de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, în vreme ce celelalte capete ale cererii sunt în strânsă legătură cu acesta, necesare în configurarea cadrului procesual adecvat, fără a fi toate accesorii în sensul art. 30 alin. (4) C. proc. civ., numai cel privind întabularea dreptului de proprietate depinzând de modul de soluționare a celui principal. Aceste capete de cerere conturează chestiuni prejudiciabile, intrând în competența instanței sesizate cu cererea principală, iar în privința lor nu este atrasă o competență exclusivă, în aplicarea art. 124 alin. (1) C. proc. civ., întrucât între cererile care pot fi subsumate art. 118 alin. (2) C. proc. civ. se află cererea de sistare a indiviziunii succesorale și orice alte cereri prin care moștenitorii valorifică pretenții pe care le-ar avea unul împotriva celuilalt, în legătură cu moștenirea, ipoteze ce nu se regăsesc în speță.

Cum capătul principal al cererii de chemare în judecată privește pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare a unui imobil, care are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, competența de soluționare a prezentei pricinii se stabilește potrivit normelor prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Necompetența teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., putea fi invocată doar de către pârâți prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în condițiile în care această excepție nu a fost invocată de către pârâți, instanța învestită inițial rămâne competentă să soluționeze cauza.

Pârâtul C. nu a formulat întâmpinare, pârâtul D. nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Deta prin întâmpinarea depusă la dosar, aceștia nefiind prezenți la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătorie Deta.