ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2374/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2374/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență de fața, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.01.2017pe rolul Judecătoriei Baia Mare, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză:

a. să se constate că din masa succesorală rămasă după defunctul D., decedat, fac parte, printre altele, imobilele înscrise în titlul de proprietate nr. x din 27.09.2004, aspect care reiese și din certificatul de moștenitor nr. x/2005 din 15.06.2005, și anume:

- suprafața de 1.400 mp teren extravilan arabii, conform punctului 1, poziția 1, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafața de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziția 2, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004;

- suprafața de 5.800 mp teren extravilan arabii, conform punctului 1, poziția 3, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafața de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziția 4, partea A, din T.P. nr. x din 27. 09.2004;

- suprafața de 3.700 mp teren extravilan arabii, conform punctului 1, poziția 5, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafața de 5.800 mp teren extravilan fânețe, conform punctului 5, poziția 1, partea A, din T.P. nr. x/8/27.09.2004;

- suprafața de 1.400 mp teren extravilan fânețe, conform punctului 5, poziția 2, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafața de 1.530 mp teren intravilan fânețe, conform punctului 5, poziția 1, partea B, din T.P. nr. x din 27.09.2004;

b. să se constatate că moștenitorii defunctului D., decedat ia data de 04.11.1995, sunt cei 3 nepoți, și anume: pârâta B., în calitate de nepoată de fiică, cu o cotă de 2/4 din moștenirea acestuia, precum și cei doi nepoți de fiu - pârâta C., cu o cotă de 1/4 din moștenirea defunctului D. și reclamantul A., cu o cotă de 1/4 din moștenirea defunctului D., astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr. x/2005 din 15.06.2005;

c. să se dispună ieșirea din indiviziune în ceea ce privește imobilele identificate la petitul nr. 1, înscrise în titlul de proprietate nr. x din data de 27.09.2004, și anume: suprafața de 1.400 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziția 1, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafața de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziția 2, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafața de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziția 3, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafața de 5.800 mp teren extravilan arabii, conform punctului I, poziția 4, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafața de 3.700 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziția 5, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafața de 5.800 mp teren extravilan fânețe, conform punctului 5, poziția 1, partea A, din T.P. nr. 8 din 27.09.2004; suprafața de 1.400 mp teren extravilan fânețe, conform punctului 5, poziția 2, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafața de 1.530 mp teren intravilan fânețe, conform punctului 5, poziția 1, partea B, din T.P. nr. x din 27.09.2004, prin atribuirea acestora în întregime către reclamantul A., fără piața de sultă către ceilalți moștenitori;

d. să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate a reclamantului A., în cota de 1/l, cu titlu de succesiune și partaj.

La data de 28.02.2017, reclamantul a depus la dosarul cauzei o precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să renunțe la două petite, și anume petitele nr. 1 și nr. 2 din cererea inițială de chemare în judecata, având în vedere că succesiunea după defunctul D. s-a dezbătută pe cale notarială, astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr. x/2005, depus la dosarul cauzei.

În consecință, reclamantul a arătat instanței că petitele aferente cererii de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar vor fi următoarele:

- să se dispună ieșirea din indiviziune în ceea ce privește imobilele înscrise în titlul de proprietate nr. x/8 din 27.09.2004, si anume: suprafața de 1.400 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziția 1, partea A, din T.P. nr. x din 27.09,2004; suprafața de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului I, poziția 2, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafața de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziția 3, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafața de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziția 4, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafața de 3.700 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziția 5, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafața de 5.800 mp teren extravilan fânețe, conform punctului 5, poziția 1, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafața de 1.400 mp teren extravilan fânețe, conform punctului 5, poziția 2, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafața de 1.530 mp teren intravilan fânețe, conform punctului 5, poziția 1, partea B, din T.P. nr. x din 27.09.2004, prin atribuirea acestora în întregime către reclamantul A., fără plată de sultă către ceilalți moștenitori.

- să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantului A., în cota de 1/1, cu titlu de succesiune și partaj.

Prin sentința civilă nr. 9242 din 22.11.2017, Judecătoria Baia Mare a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Reșița.

În motivarea soluției s-au reținut următoarele:

În ceea ce privește competența teritorială în materia moștenirii, art. 118 C. proc. civ. stabilește că sunt de competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliul ai defunctului, cererile privitoare la validarea sau executarea dispozițiilor testamentare, cererile privitoare la moștenire, cele vizând pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva celuilalt, precum și cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia din moștenitori sau împotriva executorului testamentar.

În speță, instanța a reținut că ultimul domiciliu al defunctului a fost în județul Caraș-Severin, potrivit certificatului de deces atașat din dosarul cauzei.

În literatura de specialitate și în practica judiciară s-a statuat, în mod constant, că dispozițiile acestui text se aplică și în situația în care în masa succesorală se află un imobil care nu este situat în circumscripția instanței ultimului domiciliu al defunctului, astfel cum este cazul în speță.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de lângă judecătorii, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 794/2015, jud. Caraș-Severin se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Reșița.

Instanța a mai reținut că această normă de competență este de ordine publică, de la care nu se poate deroga, nefiind vorba despre o pricină privitoare la bunuri.

Prin sentința civilă nr. 495 din 21 martie 2018, Judecătoria Reșița a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Baia Mare. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:

În fapt, reclamantul a formulat prezenta acțiune, înțelegând să solicite instanței să constate că din masa succesorala rămasă după defunctul D., decedat, fac parte, printre altele, imobilele înscrise în titlul de proprietate nr. x din 27.09.2004, aspect care reiese și din certificatul de moștenitor nr. x/2005 din 15.06.2005.

Potrivit dispozițiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Textul de lege menționat anterior reglementează o competență teritorială de ordine privată, care, potrivit art. 130 alin. (1) C. proc. civ. poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii.

Reclamantul a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Reșița prin notele de ședință depuse la data de 28.12.2017.

Cu privire ia soluționarea acestei excepții, instanța reține că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetență materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Astfel, excepția necompetenței materiale de ordine publică dobândește trăsături mixte, de excepție absolută și relativă, nemaiputând fi invocată ulterior.

Ca urmare, instanța a declinat competența de soluționare a cererii de față în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Analizând conflictul de competență cu a cărui soluționare a fost învestită, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

în cauză, în urma precizării de acțiune făcute de reclamant la data de 28.02.2017, In fața Judecătoriei Baia Mare, instanța a fost sesizată cu o cerere principală, prin care se solicită ieșirea din indiviziune în ceea ce privește imobilele înscrise în titlul de proprietate nr. x din 27.09.2004 și o cerere accesorie prin care se solicită înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantului A., în cota de l/î, cu titlu de succesiune și partaj.

Ținând seama de prevederea art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., regulile de competență teritorială aplicabile în cauză sunt cele edictate de lege cu privire Sa cererea principală, având ca obiect ieșirea părților din indiviziune.

Art. 117 din C. proc. civ. reglementează competența instanței în ceea ce privește soluționarea cererilor privitoare la imobile, prevăzând că:

"(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța in a cărei circumscripție este situat imobilul;

(2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.

(3) Dispozițiile alin. (1) si (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."

În ce privește competența instanței în cererile privitoare la moștenire, dispozițiile art. 118 din C. proc. civ. prevăd expres că: "(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare ia validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare Sa moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Stabilirea instanței competente teritorial presupune în cauză a se stabili dacă starea de indiviziune a cărei sistare se solicită rezultă sau nu din succesiune, pentru că în funcție de această constatare sunt incidente în cauză fie dispozițiile art. 118 din C. proc. civ. ("cererile privitoare la moștenire"), fie cele ale art. 117 alin. (3) raportate la art. 117 alin. (1) din C. proc. civ. care se aplică cererilor de împărțeală judiciară când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Prezentul conflict de competență a fost determinat de interpretarea diferită pe care cele două instanțe o dau noțiunii de indiviziune rezultată din succesiune.

În cauză, situația de indiviziune rezultată din succesiune a existat la momentul deschiderii succesiunii defunctului D., decedat, stare de indiviziune succesorală care a fost sistată prin certificatul de moștenitor nr. x din 15.06.2005, prin care s-a constatat că din masa succesorală fac parte, printre altele, imobilele în scrise în titlul de proprietate nr. x din 27.09.2004, precum și care sunt moștenitorii defunctului D.

Așadar, starea de indiviziune a părților asupra imobilele înscrise în titlul de proprietate nr. x din 27.09.2004 nu a rezultat din succesiune, ci tocmai din dezbaterea succesiunii defunctului D., finalizată cu emiterea certificatului de moștenitor nr. x din 15.06.2005.

Prin urmare, în cauză este incidență norma de competență specială prevăzută la art. 117 alin. (3) din C. proc. civ. raportat la art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., coroborată cu art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. și cum Judecătoria Baia Mare este instanța în a cărei circumscripție sunt situate imobilele (aflate pe raza județul Maramureș), aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.

Pentru argumentele expuse, în aplicarea art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.