ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2621/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 15.03.1999, sub nr. x/1999, reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. au chemat în judecată 53 de pârâți, printre care pârâta C., în calitate de titulară a titlului de proprietate nr. x/1998 și promitem vânzător, și pârâtul D., cu domiciliu necunoscut, în calitate de proprietar tabular (pârâții de rândul 33 și 34), solicitând instanței: să identifice cu datele de carte funciară menționate în acțiune terenurile din titlurile de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, depuse la dosar; să oblige pârâții să încheie contracte autentice de vânzare-cumpărare cu reclamantele pentru terenurile cuprinse în titlurile de proprietate, identificate cu date de carte funciară, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract autentic, să dispună partajul și intabularea în cartea funciară.

Prin sentința civilă nr. 267 din 29.06.1999, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis acțiunea așa cum a fost formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apei/« data de 17.11.2015, apelanta E., în calitate de moștenitoare a pârâtului de rând 34, D., solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce-l privește pe acest pârât și terenul proprietatea acestuia.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă sub nr. unic de Dosar nr. x/1999.

Prin Decizia civilă nr. 741/A din 24.03.2016, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis apelul declarat de apelanta E., în calitate de moștenitoare a pârâtului D., împotriva sentinței civile nr. 267 din 29.06.1999 a Tribunalului Cluj, secția civilă, pe care a anulat-o parțial, în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâților C. și D. decedat, având ca moștenitoare pe apelanta E., având ca obiect constatarea dreptului de proprietate dobândit prin titlul de proprietate nr. x/1998 asupra parcelei nr. 84 din tarlaua x, ce face parte din CF nr. x Gilău, parcela cu nr. top x (top. comasat x, top. nou x), obligare la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare și intabulare, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe; a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a decide astfel, curtea de apei a reținut următoarele:

Așa cum rezultă din extrasul de carte funciară de din dosarul primei instanțe, pârâtul de rândul 34, D., a fost proprietarul tabular al parcelei cu nr. top vechi x, nr. top comasat x și nr. top nou x Arător la Labul Domnesc, în suprafață de 800 stjp (800 stjp x 3,6 = 2.880 mp).

În favoarea pârâtei C., pârâtă de rândul 33, a fost emis titlul de proprietate nr. x din 17.11.1998 privind parcela x din tarlaua x, în suprafață de 2.800 mp.

Pârâta a încheiat cu reclamanta S.C. A. S.R.L. un antecontract de vânzare-cumpărare, la data de 15.01.1999, prin care a promis înstrăinarea acestui teren pentru prețul de 67.200.000 RON.

Conform raportului de expertiză întocmit de ing. expert F., parcela din titlul de proprietate este identică cu cea din cartea funciară, suprafața parcelei fiind în realitate mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară, impunându-se o corectare a acesteia de la 2.880 mp la 2.800 mp.

Reclamanta și-a și înscris dreptul de proprietate în CF x Gilău.

Din considerentele Deciziei civile nr. 227/A din 12.04.2005, rezultă că masa succesorală rămasă după D., decedat, se compune dintr-un alt teren decât cel obiect al litigiului, din CF x Gilău, și cota de 1/3 parte din construcțiile edificate pe acesta, moștenitorii acestuia fiind D. jr. și G., în calitate de fiu, respectiv nepoată de fiu predecedat, în cote egale. S-a mai constatat că masa succesorală rămasă după defunctul D. jr., decedat, se compune din 5/6 parte din construcțiile edificate pe terenul din CF x Gilău, cota de 33/112 parte din teren, precum și parcela nr. x din tarlaua x din titlul de proprietate nr. x/1998 și cota de 1/3 parte din restul terenurilor extravilane evidențiate în același titlu. S-a dispus constatarea nulității titlului de proprietate amintit în ceea ce privește parcela nr. x în suprafață de 2.900 mp, comisia județeană fiind obligată să emită un alt titlu pe numele defunctului cu privire ia acest teren. S-a constatat că unica moștenitoare a defunctului D. jr. este soția sa, H., reclamantă în acel dosar, dosar în care a fost parte și S.C. A. S.R.L.

Apelanta este moștenitoarea legală a defunctei H., decedată, așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. x din 6.05.2015 eliberat de Biroul Individual Notarial I.

Așadar, prin transmisiuni succesive, două legale și una testamentară, apelanta este moștenitoarea proprietarului tabular D.

În fața primei instanțe, acesta a fost citat ca fiind cu domiciliu necunoscut, prin afișare la ușa instanței, pentru primul termen de judecată din data de 20.04.1999, ulterior dispunându-se numirea unui curator în persoana lui J., prin dispoziția nr. 26 din 17.05.1999 a Primarului comunei Gilău.

În condițiile în care pârâtul a fost decedat anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, procedura de citare cu acesta nu a fost îndeplinită, fund necesară introducerea în cauză a moștenitoarei, care este apelanta.

Din acest motiv, hotărârea pronunțată este nulă, apelul urmând a fi admis în baza art. 297 C. proc. civ. și sentința anulată parțial, în aceste limite, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe numai în ceea ce privește terenul cu nr. top nou x Arător la Labul Domnesc, în suprafață de 800 stjp, despre care se susține că este parcela x din tarlaua x din titlul de proprietate nr. x din 17.11.1998 emis în favoarea pârâtei C., obiect al antecontractului încheiat de aceasta cu reclamanta S.C. A. S.R.L.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va verifica susținerile apelantei, respectiv dacă terenul din titlul de proprietate emis în favoarea pârâtei C. se identifică cu cel din CF x Gilău sau nu.

Apelul nu este tardiv, pentru că antecesorul apelantei nu a fost regulat citat și nu i s-a comunicat hotărârea obiect al apelului, iar calitatea procesuală a apelantei rezultă din considerentele deja expuse, excepțiile invocate de intimata C. prin întâmpinare fiind nefondate.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, sub nr. x/1999*;

Prin sentința civilă nr. 261 din 22.06.2017, Tribunalului Cluj, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. K. S.R.L., succesoare în drepturi și obligații a reclamantei S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele C. și E., având ca obiect să se constate că terenul din T.P. x/1998 se regăsește în CV nr. x Gilău, nr. top x, obligarea pârâtei C. la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare cu privire la terenul arătat și înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului cu nr. top x.

A obligat pe reclamanta S.C. K. S.R.L. să achite în contul B.L.E., pe seama expertului L., suma de 1.414 RON onorariu.

A respins cererea părților de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, rejudecând cauza în limitele stabilite prin decizia de apel, tribunalul a constatat următoarele:

întrucât motivul desființării i-a constituit desfășurarea procedurii în lipsa legalei citări a moștenitoarei pârâtului D., tribunalul a apreciat că probatoriul administrat în primul ciclu procesual nu poate fi opus pârâtei E. și, prin urmare, a dispus administrarea în cauză a unei noi expertize în specialitatea topografie, menită să identifice cu date de carte funciară terenul din Titlul de proprietate nr. x/1998 înscris în parcela x din tarlaua x, ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare dintre reclamantă și C.

Prin expertiza întocmită în cauză de expert L., s-a constatat că imobilul înscris în TP x/1998 din tarlaua x, parcela x nu face parte din parcela cu nr. top x, înscris în CF nr. x Gilău, ci se identifică în CF nr. x Gilău, cu nr. top x, nr. de comasație x și nr. nou x, proprietatea tabulară a numitului M.

Probatoriul administrat în cauză relevând că imobilul în litigiu este înscris în altă carte funciară decât cea menționată în acțiune, unde este înscris ca proprietar tabular o persoană neimprocesuală în litigiul de față, tribunalul a apreciat neîntemeiată acțiunea reclamantei în considerarea faptului că nu pot fi făcute constatările referitoare la terenul din Titlul de proprietate nr. x/1998, parcela x, tarlaua x, prin raportare la datele de carte funciară indicate de către reclamantă și nici nu se poate dispune obligarea beneficiarei titlului de proprietate la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare și înscrierea în cartea funciară în forma solicitată, întrucât toate aceste operațiuni au loc în contradictoriu inclusiv cu proprietarul tabular, care, în speță, este altul decât cel indicat de reclamantă.

Având în vedere că reclamanta nu a achitat întreg onorariul datorat expertului L., rămânând o diferență de 1.414 RON, în temeiul art. 23 din O.G. nr. 2/2000, instanța a dispus obligarea reclamantei să achite în contul Biroului local de expertize, pe seama expertului L., suma de 1.414 RON onorariu.

A fost respinsă cererea părților de acordare a cheltuielilor de judecată, în considerarea faptului că reclamanta, fiind căzută în pretenții, nu este îndreptățită la recuperarea acestor cheltuieli de judecată, potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., iar în privința pârâtelor pentru că nu s-a făcut dovada achitării cheltuielilor de judecată, chitanțele depuse în copie simplă de către pârâta E. neavând valoare probatorie, fiind necesară depunerea chitanței originale de plată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. K. S.R.L., precizând că motivele de apel le va depune în termenul legal.

Pârâta E. a formulat cerere de aderare la apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată aferente stadiului procesual al fondului cauzei.

Prin Decizia civilă nr. 9/A din 30.01.2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis, în parte, apelul reclamantei S.C. K. S.R.L. (continuatoare a S.C. A. SRL) împotriva sentinței civile nr. 261 din 22.06.2017 a Tribunalului Cluj, secția civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A admis, în parte, acțiunea reclamantei împotriva pârâtei C. și, în consecință, a obligat pe pârâtă să consimtă ia autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 15.01.1999, având ca obiect terenul în suprafață de 2.800 mp, parcela x, tarlaua x T.P. nr. x din 07.07.1998 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor din Cluj.

A obligat pe pârâta C. să plătească reclamantei cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță, în sumă de 1.014 RON.

A respins, ca nefondată, cererea de aderare la apel formulată de pârâta E.

A obligat pe apelanta S.C. K. S.R.L. să plătească intimatei E. cheltuieli de judecată parțiale în apel, în sumă de 3.000 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

În primul rând, s-a constatat că cererea de apel a reclamantei nu a fost motivată în termenul prevăzut de lege, adică până la prima zi de înfățișare conform dispozițiilor art. 287 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum s-a reținut în ședința publică din 23.01.2018, sancțiunea prevăzută de aceiași text de lege în această situație fiind aceea a decăderii, reclamanta nemaiavând, deci, posibilitatea să formuleze ulterior acestui moment motive de apel.

Raportat, însă, la prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel este obligată să se pronunțe în fond asupra cererii de apel nemotivate, pe baza celor invocate la prima instanță.

Din considerentele sentinței civile nr. 261/2017 a Tribunalului Cluj, rezultă că s-a apreciat că în lipsa împrocesuării proprietarului tabular al terenului în litigiu, astfel cum acesta a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, necontestat de către niciuna dintre părți, nu se poate admite niciunul dintre cele trei capete de cerere formulate prin cererea de chemare în judecată, neputându-se, deci, dispune nici obligarea beneficiarei titlului de proprietate la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare, toate operațiunile solicitate prin cererea de chemare în judecată putând fi dispuse numai în contradictoriu cu proprietarul tabular.

Dacă m ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect identificarea terenului din titlul de proprietate cu date de carte funciară și cel având ca obiect partajul și intabularea în cartea funciară, raționamentul este corect, în mod cert aceste operațiuni neputând fi dispuse decât în contradictoriu cu proprietarul tabular al terenului, în ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâtei C. la încheierea contractului în forma autentică, acesta nu mai apare a fi pertinent.

Soluționarea acestui petit se face numai în contradictoriu cu pârâta C., în calitate de promitent-vânzător conform contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 15.01.1999, proprietarul tabular al terenului neputând justifica calitate procesuală pasivă în ceea ce privește aceste pretenții și, în consecință, nefiind în măsură să formuleze vreo poziție procesuală referitor la acesta.

Din încheierea de ședință din 15.06.2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1999 al Tribunalului Cluj, rezultă că pârâta C. a solicitat respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată fără a-și motiva această poziție procesuală, din verificările actelor dosarului nerezultând motive care să justifice poziția procesuală a pârâtei în ceea ce privește petitul având ca obiect încheierea în formă autentică a antecontractului.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 970 alin. (2), art. 1073 și art. 1077 C. civ., Curtea a apreciat că, în mod greșit, a respins instanța de fond acest capăt de cerere, impunându-se, în consecință, admiterea, în parte, a apelului și schimbarea sentinței atacate, în sensul că s-a admis, în parte, acțiunea reclamantei împotriva pârâtei C., fiind obligată pârâta să consimtă la autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 15.01.1999, având ca obiect terenul în suprafață de 2.800 mp, parcela x, tarlaua x, T.P. nr. x din 07.07.1998 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Cluj; celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

În susținerea cererii formulate, pârâta a arătat că nu era necesar să se depună originalul chitanței care să ateste plata onorariului avocațial, fiind suficientă depunerea unei copii certificate de pe această chitanță.

Cu toate acestea, pârâta nu a depus nici în fața instanței de apel copie certificată pentru conformitate cu originalul de pe cele două chitanțe depuse în dosarul instanței de fond, astfel cum prevede în mod expres art. 112 alin. (2) C. proc. civ., ci numai o copie simplă de pe contractul de asistență juridică încheiat între pârâta E. și domnul avocat N.

Nu s-a făcut, deci, nici în fața instanței de apel dovada cheltuielilor de judecată pretinse de către pârâtă în fața instanței de fond, în condițiile prevăzute de lege, acceptate de către pârâtă, astfel cum rezultă din cererea de apel; în consecință, aceste cheltuieli de judecată nu pot fi considerate ca fiind dovedite,

Referitor la susținerea că instanța de fond era obligată să pună în discuția părților necesitatea remedierii aspectelor sesizate în ceea ce privește cheltuielile de judecată, aceasta s-a apreciat a fi pertinentă, dar lipsa de rol activ a instanței în acest sens este suplinită prin demersurile din apel, partea având posibilitatea să suplinească probațiunea administrată în fața primei instanțe față de principiul efectului devolutiv al acestei căi de atac.

Cu toate acestea, în condițiile în care pârâta nu a înțeles să completeze probațiunea referitoare la petitul având ca obiect cheltuieli de judecată, prin depunerea originalului celor două chitanțe depuse în copie în dosarul primei instanțe sau a unor copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe acestea, nu se poate aprecia că pârâta și-a dovedit pretențiile în condițiile prevăzute de lege, astfel cum s-a arătat mai sus.

În ceea ce privește contractul de asistență juridică depus în dosarul de apel, s-a constatat că acesta nu este în măsură să facă dovada onorariului avocațial achitat de către pârâtă, ci numai a onorariului avocațial stabilit între avocat și clientul său.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta E., invocând, în drept, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

Fără a dezvolta separat aceste motive, recurenta-pârâtă a arătat următoarele:

Instanța de fond, în mod corect, a dispus asupra respingerii acțiunii, cu deplina respectare a problemelor de drept dezlegate prin hotărârea de casare, Decizia civilă nr. 741/A/2016 a Curții de Apel Cluj, în acord cu prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Tot în concordanță cu chestiunile impuse de către Curtea de Apel, Tribunalul Cluj a dispus administrarea unei noi expertize în specialitatea topografie, în vederea lămuririi identității terenului din titlul de proprietate nr. x/1998 asupra parcelei nr. x din tarlaua x, aparținând pârâtei C., cu terenul ce se regăsește în CF nr. x Gilău, parcela cu nr. top x (comasat x nr. top nou x).

Prin expertiza efectuată în etapa rejudecării s-a concluzionat că terenul aflat în titlul pârâtei C., tarla x, parcela nr. x, nu se identifică cu nr. top x vechi din CV x, ci cu im teren identificat în altă CF, și anume CF x Gilău.

Expertul arată că terenul înscris în CF x, nr. top x se identifică cu terenul care a aparținut antecesorului recurentei, pârâtul inițial D. - parcela nr. x, parcela x(mai exact, parcela nr. x, astfel cum s-a îndreptat eroarea materială prin sentința civilă nr. 641 din 13.10.2016 depusă la dosarul cauzei).

Recurenta susține că aceste aspecte rezultă, de altfel, și din situația oficială ce i-a fost comunicată de Comisia locală de fond funciar a Comunei Gilău, de unde rezultă faptul că la poziția 47, nr. crt. anexa 1 - 540, D., a înscris în CAP suprafața agricolă de 1,99 ha.

În consecință, la data de 12 decembrie 2007 s-a emis Titlul de proprietate nr. x/2007 în favoarea numitului D., depus la dosarul cauzei, acest teren identificându-se cu terenul care are nr. cadastral comasat x, nr. cadastral nou x, nr. top vechi x - CF x proiect, care a constituit proprietatea tabulară a defunctului antecesor D. Acesta a tăcut obiectul legilor fondului funciar, mai exact parcela x din acest titlu de proprietate se suprapune parțial cu nr. top vechi menționat.

Având în vedere că parcela x are o poziție distinctă față de parcela x, fiind situată mal înspre vest cu aproximativ 65 m, prin urmare, neputând exista vreo suprapunere cu datele de carte funciara în ceea ce privește terenul aparținând intimatei O., în mod eronat la fondul cauzei s-a făcut această corelare între parcela x din Titlu de Proprietate nr. x/1998.

În aceste condiții, în mod legal Tribunalul Cluj a respins acțiunea, atât petitul principal privind identitatea terenurilor, dar și petitele subsecvente, privind obligarea pârâtei C. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenul din petitul principal, precum și intabularea dreptului de proprietate.

Atâta timp cât expertiza și înscrisurile aflate La dosarul cauzei au identificat că terenul care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu antecesoarele reclamantei S.C. K. S.R.L. (societățile absorbite S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L.) nu aparține promitentei vânzătoare, pârâta C., este evident că nu se putea admite nici unul dintre petite, fiind imposibilă validarea unui antecontract de vânzare-cumpărare în condițiile în care este lipsă tocmai obiectul acestui antecontract.

Prin aceeași expertiză s-a concluzionat, în schimb, că terenul care face obiectul acestui contract a aparținut antecesorului recurentei.

Prin urmare, în aceste condiții, instanța de apei a procedat la obligarea pârâtei C. să consimtă la autentificarea unui antecontract cu privire la un teren care nu îi aparține, ci care aparține recurentei.

Instanța de apel trebuia să respecte cadrul fixat de hotărârea de casare prealabilă, în temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât aceasta nu putea să se pronunțe decât pe baza celor invocate la prima instanță, în temeiul art. 292 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, instanța reține că "cererea de apel nu a fost motivată în termenul prevăzut de lege, adică la prima zi de înfățișare conform art. 287 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea prevăzută de același text de lege în această situație fiind aceea a decăderii, reclamanta nemaiavând posibilitatea să formuleze ulterior acestui moment motive de apel. Raportat, însă, la prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel este obligată să se pronunțe în fond asupra cererii de apel nemotivate, pe baza celor invocate la prima instanță."

Prin încheierea din 23.01.2018, instanța de apel respinge cererea apelantei S.C. K. S.R.L. de efectuare a unui nou raport de expertiză pentru stabilirea unei alte stări de fapt și a identificării terenurilor, reținându-se caracterul inadmisibil având în vedere nemotivarea apelului, efectul devolutiv fiind limitat la ceea ce s-a solicitat la fondul cauzei.

În aceste condiții, este contradictorie reținerea instanței, care deși achiesează că pârâta C. nu are calitatea de proprietar tabular, o obligă să încheie un antecontract cu privire la un teren al cărui proprietar nu este ea, ci pârâtul inițial D., antecesorul recurentei. Rezultă că instanța de apel nu a putut să perceapă rațiunea instanței de casare și nu a înțeles că trebuie să existe identitate între beneficiara titlului de proprietate și proprietarul tabular pentru a putea proceda la validare.

Contradictorialitatea rezultă și din faptul că se menține respingerea celorlalte două petite, și anume de stabilire a identității între terenuri și a intabulării petitului de validare, admițând numai petitul vizând validarea antecontractului, deși, în speță, promitenta vânzătoare nu are calitate de proprietar, fiind obligată la ceva ce nu are, încălcându-se prevederile art. 1073, 1077 C. civ.

Or, în temeiul acestor texte, pentru a se putea proceda ia o atare validare, este necesar a fi îndeplinite aceleași condiții ca pentru încheierea contractului în formă notarială.

În speță, nu este îndeplinită condiția esențială, și anume aceea ca promitentul vânzător să fie proprietarul bunului ce face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.

Mai mult, bunul care face obiectul promisiunii de vânzare nu se află In circuitul civil la momentul validării. Actualmente, terenul a fost expropriat și se află în proprietatea Statului Român, conform singurei expertize topografice valide, depuse la fondul cauzei în etapa rejudecării, apelanta-intimată beneficiind de despăgubirile generate de această procedură administrativă.

Aceste condiții sunt absolut obligatorii câtă vreme validarea nu operează retroactiv, declarativ prin efectul hotărârii judecătorești, ci constitutiv de drepturi.

Or, în condițiile în care instanța nu a fost învestită cu vreo rectificare de carte funciară, decizia recurată este contradictorie și nelegală, instanța de apei neagreând măcar asupra admiterii petitului de intabulare.

Este astfel, cert că în condițiile în care inițial instanța de casare stabilește necesitatea rejudecării tocmai în vederea identificării corecte a calității de proprietar tabular în vederea corectei aplicări a legii cu privire la toate petitele, actuala instanța de apel încalcă limitele casării, contrazicând decizia anterioară a instanței. Instanța a încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ., a nerespectat îndrumările date de instanța de casare cu privire la problema de drept dezlegată (art. 129 alin. (6) din același cod).

Instanța de apel este în eroare cu privire la obiectul cauzei, astfel cum acesta a fost limitat de instanța de casare. Considerentul din decizia recurată, potrivit căruia "Dacă în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect identificarea terenului din titlul de proprietate cu date de carte funciară și cel având ca obiect partajul și intabularea în cartea funciară, raționamentul este corect", dovedește eroarea instanței, aceasta nefiind învestită cu soluționarea nici unui partaj.

În aceste condiții, este vădit caracterul nelegal al hotărârii recurate, prin care se validează un antecontract fără ca vânzătorul promitent să fie proprietarul acestuia, cu privire la un teren care nu se mai află în circuitul civil ca urmare a exproprierii.

Intimata-reclamantă S.C. K. S.R.L. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte constată că recursul este fondat în raport de motivul de ordine publică invocat, din oficiu, la termenul de dezbateri din 14.06.2018, referitor la nemotivarea hotărârii recurate sub aspectul soluției de obligare a pârâtei C. să consimtă la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.

Astfel, prin recursul exercitat în cauză, recurenta-pârâtă E. critică soluția instanței de apel privind schimbarea în parte a sentinței de fond, în sensul admiterii capătului de cerere din acțiune având ca obiect obligarea pârâtei C. - promitenta vânzătoare din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15.01.1999 cu S.C. A. S.R.L., antecesoarea reclamantei S.C. K. S.R.L. - la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, sub motiv că promitenta vânzătoare C. nu este proprietara terenului cu privire la care a fost obligată să consimtă la încheierea actului în formă autentică, susținând că proprietar tabular al acestui teren este autorul său, pârâtul inițial D.

Sub aspectul soluției criticate în recurs, hotărârea instanței de apel este nemotivată, ceea ce face aplicabil motivul de nelegalitate prevăzut de li art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care este de ordine publică, putând fi invocat și din oficiu de instanța de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Fundamentul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. rezidă în nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

În accepțiunea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume ia o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordantă cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Numai o astfel de motivare constituie pentru părți o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.

De aceea, nu numai lipsa oricărui argument al instanței care să susțină soluția din dispozitiv echivalează cu nemotivarea hotărârii în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dar și motivarea superficială ori contradictorie au aceeași semnificație, atrăgând deopotrivă incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În speță, este de observat că în considerentele hotărârii recurate nu se regăsește o analiză efectivă cu privire la pretenția de obligare a pârâtei C. la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, care să susțină soluția din dispozitiv de schimbare în parte a sentinței de fond, în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei C. să consimtă la autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 15.01.1999. Sub acest aspect, instanța de apel s-a rezumat să rețină că pârâta C. are calitatea de promitent vânzător în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15.01.1999 și că din verificarea actelor dosarului nu rezultă motive care să justifice poziția procesuală a pârâtei de opoziție la admiterea capătului de cerere având ca obiect obligarea sa la încheierea în formă autentică a contractului, astfel că având în vedere dispozițiile art. 970 alin. (2), art. 1073 și 1077 C. civ., în mod greșit, a respins instanța de fond acest capăt de cerere, impunându-se ca sentința apelată să fie schimbată în parte, în sensul admiterii acestui capăt de cerere.

Concluzia instanței de apel privind greșita respingere, de către instanța de fond, a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei C. la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare este, însă, pur formată și nu răspunde exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu se bazează pe o analiză efectivă a tuturor condițiilor pe care Ie implică pronunțarea unei hotărâri în temeiul art. 1073 și 1077 C. civ., nefiind suficientă trimiterea generică la aceste dispoziții legale, cu indicarea calității pârâtei C. de promitent vânzător în antecontract, fără examinarea concretă a calității de proprietar a promitentului vânzător, cu respectarea exigențelor regimului de carte funciară, raportat la apărările formulate de părți pe acest aspect și la probele administrate în cauză. In acest sens, conform deciziei de casare din primul ciclu procesual al cauzei, care a trasat limitele rejudecării (Decizia civilă nr. 741/A din 24.03.2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă), trebuiau verificate și apărările pârâtei E., care a susținut în tot cursul procesului calitatea de proprietar tabular a autorului său, D., asupra terenului obiect al antecontractului încheiat de pârâta C.

Or, nici un considerent din decizia recurată nu relevă o atare analiză, obligatorie pentru soluționarea capătului de cerere în discuție, nefiind lămurit, prin raportare la probele administrate în cauză și la apărările formulate de pârâta E., dacă promitenta vânzătoare C. este sau nu proprietar al terenului cu privire la care s-a solicitat prin acțiune, de către antecesoarele reclamantei S.C. K. S.R.L., obligarea acestei pârâte să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de contract autentic.

Rezultă că instanța de apel nu a făcut o judecată propriu-zisă, care să răspundă, în fapt și în drept, tuturor apărărilor părților cu privire la petitul din acțiune vizând obligarea pârâtei C. la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, în executarea antecontractului din 15.01.1999. Simpla invocare a dispozițiilor art. 1073 și 1077 C. civ., care consacră principiul executării în natură a obligațiilor, raportat la calitatea pârâtei C. de promitentă vânzătoare în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15.01.1999, fără o analiză care să releve dacă promitentă vânzătoare este sau nu proprietara terenului cu privire la care s-a solicitat prin acțiune să fie obligată la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, raportat la probele administrate în cauză și la apărările formulate pe acest aspect de pârâta E., nu corespunde scopului motivării hotărârii judecătorești desprins din dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii pronunțate, fiind astfel întrunite cerințele art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Cum o astfel de hotărâre face practic imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității soluției pronunțate, nemotivarea hotărârii echivalând în fapt cu o necercetare a fondului pricinii, ceea ce impune soluția casării cu trimitere, criticile din recurs vizând încălcarea dispozițiilor art. 1073 și 1077 C. civ., în ce privește soluționarea petitului având ca obiect obligarea pârâtei C. la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, nu pot fi analizate, urmând a fi avute în vedere de instanța de trimitere.

În concluzie, reținând că prin nemotivarea deciziei recurate sub aspectul soluției privind petitul din acțiune având ca obiect obligarea pârâtei C. la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, instanța de apei nu a Intrat în cercetarea fondului acestei pretenții, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (5) cu referire la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pe temeiul cărora va admite recursul pârâtei E. și va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, se va verifica legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe în ceea ce privește soluția dată petitului având ca obiect obligarea pârâtei C. la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, sens în care instanța de trimitere va lămuri, prin raportare la probele administrate în cauză, dacă promitenta vânzătoare, pârâta C., este sau nu proprietar al terenului cu privire la care s-a solicitat prin acțiune să fie obligată la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, urmând, totodată, să aibă în vedere, sub formă de apărări, și criticile formulate pe acest aspect în prezentul recurs, de către recurenta-pârâtă E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta E. împotriva Deciziei nr. 9/A din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2018.