ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1603/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 28 decembrie 2022 sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat pe calea acțiunii oblice, să se constate că pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare, moștenește masa succesorala rămasă după defunctul C., respectiv terenurile arabile situate în extravilanul comuna Remetea Mică, județul Timiș, în suprafață totală de 2 ha, identificate în titlul de proprietate nr. x din 26.07.1993 în Tarlaua 963, parcela x în suprafață de 4900 mp, și în Tarlaua 971, parcela x în suprafață de 1 ha și 5100 mp.

Pe calea acțiunii directe, reclamanta a solicitat: să se constate că antecesorul său, D., a dobândit cu titlu de cumpărare terenurile arabile situate în extravilanul com. Remetea Mica, jud. Timiș, în suprafață totală de 2 ha, identificate în titlul de proprietate nr. x din 26.07.1993 în Tarlaua 963, parcela x în suprafață de 4900 mp, si în Tarlaua 971, parcela x în suprafață de 1 ha si 5100 mp; să autorizeze reclamanta să efectueze demersurile în vederea parcurgerii procedurii preempțiunii si obținerii avizelor necesare înstrăinarii terenurilor mai sus identificate, situate în extravilan, prevăzute de Legea nr. 17/2014, precum și cele necesare efectuării primei întabulari în cartea funciară pe numele persoanei înscrise în titlul de proprietate antementionat, în locul defunctului C., respectiv pârâta B.; să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare și să dispună înscrierea dreptului reclamantei în cartea funciară.

Prin sentința civilă nr. 29959 din 02 octombrie 2024, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman, reținând, în esență, în motivare, pe de o parte că petitul privind dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defunctului C. este un capăt principal de cerere, ceea ce atrage incidența art. 98 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, în raport de prevederile art. 954 C. civ., având în vedere că din certificatul de deces depus la dosar, rezultă că ultimul domiciliu al defunctului se află în circumscripția Judecătoriei Roman, în Valea Ursului, sat Chiliu, județul Neamț, în aplicarea art. 118 C. proc. civ., competența teritorială în soluționarea cauzei aparține Judecătoriei Roman.

Prin sentința civilă nr. 1817 din 05 iunie 2025, Judecătoria Roman a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara, și constatând intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului spre soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin raportare la obiectul principal al cererii de chemare în judecată care vizează în esență, constatarea dreptul de proprietate (drept real) al reclamantului asupra unori terenuri situate în extravilanul comuna Remetea Mică, județul Timiș, în aplicarea dispozițiilor art. 123 alin. (1), art. 117 alin. (1) coroborat cu art. 30 alin. (3) și cu art. 98 din C. proc. civ., competența teritorială în soluționarea cauzei aparține Judecătoriei Timișoara.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Timișoara și Judecătoria Roman și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, cea de-a doua instanță reținând că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Timișoara ca urmare a faptului că obiect al cererii principale deduse judecății vizează constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra unor terenuri aflate în extravilanul comunei Remetea Mică, județul Timiș și care, în aplicarea prevederilor art. 117 din C. proc. civ., revine spre competentă soluționare instanței în circumscripția căreia se află respectivele imobile, respectiv Judecătoria Timișoara.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanța cu mai multe capete de cerere printre care unul urmărește dezbaterea succesiunii după defunctul C., iar celelalte capete de cerere vizează constatarea că antecesorul reclamantei, D., a dobândit cu titlu de cumpărare terenurile arabile în discuție și să autorizeze reclamanta să efectueze demersurile în vederea parcurgerii procedurii preempțiunii și obținerii avizelor necesare înstrăinarii terenurilor mai sus identificate, situate în extravilan, prevăzute de Legea nr. 17/2014, precum si cele necesare efectuării primei întabulari în cartea funciara pe numele persoanei înscrise în titlul de proprietate antemenționat, în locul defunctului C., respectiv pârâta B., și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare pentru terenurile în discuție ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 07 martie 1999 sub semnătură privată de D., în calitate de cumpărător, și C., în calitate de vânzător.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reiese că numitul D. decedat la 24.12.2011 conform certificatului de moștenitor nr. x din 29.11.2012 eliberat de Notar public E..

Înalta Curte reține că Judecătoria Timișoara, la termenul de judecată din 18 septembrie 2024 a dispus disjungerea capetelor de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare și obligația de a face, și formarea unui dosar distinct, situație în raport de care criteriul reținut de Judecătoria Roman în motivarea soluției de declinare a competenței în raport de locul situării imobilului, reglementat de art. 117 din C. proc. civ., nu este incident cauzei, instanța reținând spre soluționare doar capătul de cerere vizând dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului C. în privința căruia, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale.

În continuare, în determinarea instanței competente teritorial în soluționarea capătului de cerere cu care instanța a dispus soluția de declinare, conform celor mai sus relevate, Înalta Curte reține că potrivit art. 118 pct. 2 C. proc. civ. " (1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, (...)".

În acest sens, potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

Așadar, potrivit normelor de competență exclusivă reglementate de art. 118 C. proc. civ., ceea ce interesează în stabilirea instanței competente teritorial să judece cauza este ultimul domiciliu al defunctului.

Din certificatul de deces seria x nr. x eliberat de Consiliul local al Municipiului Timișoara la 08 octombrie 2009, depus la dosar, reiese că defunctul C. a decedat la 15.08.2004, iar ultimul său domiciliu a fost în Valea Ursului, sat Chiliu, județ Neamț. - fila x verso dosar Judecătoria Timișoara, localitate care se află în circumscripția Judecătoriei Roman, conform Hotărârii Plenului CSM nr. 1217/2023 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor din fiecare județ.

Sunt irelevante în determinarea instanței competente în soluționarea pricinii trimiterile pe care Judecătoria Roman le-a făcut la prevederile art. 123 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 30 alin. (3) și 98 alin. (1) din C. proc. civ. de vreme ce măsura disjungerii capetelor de cerere privitoare la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, respectiv având ca obiect obligație de a face face, dispuse de către instanța inițial investită, conform celor anterior reținute, împiedică punerea în discuție a caracterului accesoriu al acestor capete de cerere în raport de cererea principală, măsura disjungerii reprezentând o măsură administrativă, dispusă de instanță pentru o mai bună administrare a justiției, nesupusă cenzurii.

Pe cale de consecință, în cazul concret dedus judecății, din coroborarea prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. cu dispozițiile imperative ale art. 954 alin. (2) C. civ., Înalta Curte va reține că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Roman, urmând a dispune, în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.