ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 884/2025

Ședința publică din data de 09 aprilie 2025

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la 23 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., S.C. E. și S.C. F. S.R.L. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa dispună constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat de Biroul Notarial Public G. sub nr. x/10 aprilie 2009 si prin care a fost înstrăinat pârâților B. si C. cu titlu de întreținere, imobilul cu nr. x actualmente 276 din Comuna Sacu, sat Sacu înscris în CF nr. x Sacu cu nr. topo x constând în casă, curte și gradină în suprafață de 4316 mp; constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat de BNP G. sub nr. x/10 iunie 2009 și prin care au fost înstrăinate pârâților B. si C. cu titlu de întreținere terenurile înscrise în Titlul de Proprietate nr. x/17 mai 2009 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Caraș Severin și situate pe raza comunei Sacu județul Caraș Severin actualmente neevidențiate în cartea funciara: teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, Pelcea arabil de 7300 mp învecinat la stânga cu H. și la dreapta cu I.; teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, Osastie arabil de 5800 mp învecinat la stânga cu J. și la dreapta cu K.; teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, Ocoale Mici arabil de 2900 mp învecinat la stânga cu L. și la dreapta cu K.; teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, Ocoale Mici arabil de 2900 mp învecinat la stânga cu M. și la dreapta cu N.; teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, Sacani arabil de 5800 mp învecinat la stânga cu H. și la dreapta cu O.; teren cu nr. de identificare tarla 33/A, parcela x, Beleni, fânețe de 1 ha învecinat la stânga cu K. și la dreapta cu P.; teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, sat Bătran, fânețe de 2900 mp învecinat la stânga cu Q. și la dreapta teren agricol; teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, Cioflan, fânețe de 1 ha si 7.400 mp învecinat la stânga cu R. si la dreapta cu S.; teren cu nr. de identificare tarla 40/A, parcela x, Garane, păduri de 1 ha învecinat la stânga cu K. și la dreapta cu T.; terenul înscris în Titlul de Proprietate nr. x cod 53764 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Caraș Severin la 29 martie 2002 neevidențiat in cartea funciară din tarlaua x-1 și alte terenuri cu vegetație forestieră necuprinse în amenajamentul silvic de 2 ha si 1700 mp învecinat la nord-sud cu teren arabil și la est vest cu K. si U.; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP G. sub nr. x/10 aprilie 2009 prin care a fost înstrăinată pârâtului D. casa cu nr. x cu curte în intravilan în suprafață de 2158 mp înscrisă în CF nr. x Sacu cu nr. topo x; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP G. sub nr. x/12.01.2005 și prin care a fost înstrăinat pârâtei S.C. F. S.R.L. din Timișoara terenul cu număr de identificare tarla 3/A corn Sacu neevidențiat în CF, parcela x V. fânețe de 5800 mp; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP G. sub nr. x/13.12.2001 și prin care a fost înstrăinat pârâtului S.C. E. S.R.L., terenul cu număr de identificare tarla x parcela x arabil în sat Izvor în suprafața de 1 ha și 1600 mp înscris în Titlul de Proprietate nr. x; constatarea nulității absolute a testamentului autentificat de notar W. sub nr. x/31 oct 2002 întocmit în numele tatălui meu în favoarea pârâtei B..

Repunerea în situația anterioară de carte funciara prin rectificarea cărților funciare.

Prin sentința civilă nr. 967 din 07 noiembrie 2023, Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2021 a constatat că reclamantul este decăzut din dreptul de a solicita proba cu interogatoriu pârâților, a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale active, excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în calitate de succesor al defunctului X., a respins, ca neîntemeiată, cererea accesorie a reclamantului și a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 1.600 RON cheltuieli de judecată către pârâții C. și B., și 1.600 RON către pârâtul D..

Prin încheierea de ședință nr. 16 din 20 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 213 din 17 septembrie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis excepția netimbrării invocată prin întâmpinare, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul A., în calitate de moștenitor al defunctului X., împotriva sentinței civile nr. 967/07.11.2023 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin și a dispus obligarea apelantului să plătească intimaților B., C. suma de 3500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat, intimatei S.C. F. S.R.L. suma de 1190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat și a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatului D. având ca obiect cheltuieli de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză.

II.1 Motivele de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 213 din 17 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, precum și a încheierii de ședință nr. 16 din 20 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs recurentul-reclamant A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție la 4 noiembrie 2024 fiind repartizată aleatoriu completului filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel Timișoara în vederea pronunțării asupra fondului.

În expunerea criticilor formulate, recurentul-reclamant a arătat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, sesizat cu privire la faptul că testamentul autentic al autorului său, contractul de întreținere dar și cele 3 contracte de vânzare cumpărare, au fost încheiate cu falsificarea semnăturilor, iar prin ordonanța din 03 septembrie 2021 în dosarul nr. x/2023, a fost dispusă clasarea, în temeiul prevederilor art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) reținând intervenirea prescripției penale.

În atare context, recurentul-reclamant afirmă că s-a adresat instanței civile cu cererea de chemare în judecată pendinte în cadrul căreia a solicitat efectuarea unei expertize asupra semnăturii aplicate pe actele deduse judecății, solicitare respinsă de către instanță care a justificat și respingerea acțiuni.

Împotriva soluției de respingere a acțiunii, recurentul-reclamant arată că a exercitat apel, soluționat prin decizia atacată, prin care, în mod nelegal, curtea de apel a constatat neîndeplinită obligația de achitare a taxei judiciare de timbru.

A mai arătat că, deși anterior pronunțării acestei soluții a contestat încheierea de ședință nr. 16 din 20 mai 2024, pronunțată de aceeași instanță, prin care a fost obligat la plata taxei judiciare de timbru aferentă soluționării apelului declarat în dosarul nr. x/2021, instanța a respins cererea de reexaminare, fără să țină cont de susținerea sa cu privire la incidența dispozițiilor art. 29 lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 care prevăd scutirea de la plata taxei de timbru.

În continuare, recurentul reclamant a criticat și faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe fondul cauzei și a sancționat neplata taxei judiciare de timbru, fără să țină seama de împrejurarea că acțiunea civilă pe care a promovat-o în urma emiterii ordonanței din 3 septembrie 2021 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. x/2021, coroborat cu dispozițiile art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013 reprezenta un temei suficient pentru a considera apelul ca fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.

În susținerea caracterului netimbrabil al cererii sale a invocat și Decizia Curții Constituționale nr. 387 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 555 din 27 iulie 2015, dar și minuta întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel din 14-15 noiembrie 2019 Pitești, prin care s-a reținut că "prin noțiunea de cauză penală în accepțiunea art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru se înțelege orice cauză penală formată în urma unei sesizări a organelor penale, de la momentul înregistrării sesizării și a constituirii dosarului penal, independent dacă s-a pus sau nu în mișcare acțiunea penală, cu condiția să nu existe indicii care să permită instanței să concluzioneze în sensul existenței săvârșirii unei infracțiuni".

A concluzionat că sancțiunea anulării apelului este nelegală, întrucât prin ordonanța dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș nu s-a stabilit că fapta imputată nu există, nu este prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, ci doar că a intervenit prescripția astfel că, este evident că prezenta cauză derivă dintr-o cauză penală și este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

II.2 Apărările formulate în cauză

La 5 decembrie 2024, intimatul-pârât D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei recurate, ca legală și temeinică.

A susținut că aspectele invocate prin cererea de recurs cu privire la administrarea probelor reprezintă în opinia sa, critici neîntemeiate, întrucât instanța a respectat normele de procedură, reclamantul fiind cel care nu a depus la dosar interogatoriile pentru pârâți, acte ale antecesorului său pentru compararea semnăturii și nu a îndeplinit obligația de a timbra apelul.

Prin întâmpinarea formulată de intimații-pârâți B. și C. s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată aferente judecății recursului.

Au susținut că soluția instanței de apel este legală și temeinică, dat fiind refuzul recurentului-reclamant de a se conforma dispozițiilor legale ale instanței cu privire la obligația achitării taxei judiciare de timbru.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul formulat de recurentul-reclamant, Înalta Curte reține că aceasta este nefondat pentru următoarele considerente de drept:

Prin intermediul unor considerente comune, recurentul-reclamant supune cenzurii Înaltei Curți, prin exercitarea căii extraordinare de atac a recursului, atât legalitatea încheierii de ședință nr. 16 din 20 mai 2024, pronunțată de Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată, dar și legalitatea deciziei civile nr. 213 din 17 septembrie 2024 pronunțată de aceeași curte de apel prin care a fost anulat, ca netimbrat, apelul exercitat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 967 din 07 noiembrie 2023 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin, prevalându-se de motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Sub un prim aspect, din perspectiva cadrului legal incident cauzei, Înalta Curte reține că potrivit art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:,,(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. (2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă".

Caracterul definitiv al acestei încheieri implică faptul că împotriva ei legea nu permite, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., declararea căii de atac a recursului.

În cauza pendinte, se reține că la termenul de judecată fixat pentru 07 mai 2024, Curtea de Apel Timișoara, învestită cu soluționarea apelului exercitat de reclamantul A., în calitate de moștenitor al defunctului X. împotriva sentinței civile nr. 967 din 07 noiembrie 2023 pronunțate de Tribunalul Caraș Severin, a constatat că sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, atât în primă instanță, cât și în apel, capetele de cerere referitoare la contractele de întreținere nr. x/10.04.2009 și nr. y/10.06.2029 și a pus în vedere apelantului reclamant A. să depună la dosar dovada achitării următoarelor taxe judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării apelului: 3273,66 RON pentru fond și 1636,83 RON pentru apel, pentru capătul de cerere referitor la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.04.2009; 75 RON pentru fond și 37,5 RON pentru apel, pentru capătul de cerere referitor la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.01.2005; 126,8 pentru fond și 63,4 pentru apel, pentru capătul de cerere referitor la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.12.2001; câte 20 RON pentru fiecare fază procesuală, pentru testamentul autentificat sub nr. x/31.10.2002.

Nemulțumit de stabilirea în sarcina sa a obligației de a achita taxe judiciare de timbru în faza procesuală a apelului, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, în condițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, soluționată prin încheierea civilă nr. 16 din 20 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, de curtea de apel care a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, reținând, în esență, că, deși reclamantul a invocat o situație de excepție, reglementată de art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, acesta nu s-a supus exigențelor de probațiune impuse de dispozițiile art. 249 din C. proc. civ. și nu a dovedit că ordonanța de clasare pronunțată și depusă la dosarul cauzei a vizat contractele pendinte repudiate.

Pe calea prezentului recurs, recurentul contestă existența obligației de plată a taxei judiciare de timbru stabilită în apel, decurgând din aprecierea instanței devolutive asupra caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată, chestiuni cu privire la care recurentul consideră că au fost în mod greșit soluționate câtă vreme, raportat la obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Astfel formulate, criticile aduse încheierii de ședință nr. 16 din 20 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021 nu pot face obiect de analiză pentru instanța de control judiciar, întrucât procedura de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru este clar și precis reglementată prin dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, în raport de care posibilitatea părților de a supune cenzurii, în căile de atac de reformare, critici care vizează existența obligației de plată a taxei de timbru este exclusă.

În acest sens, Înalta Curte reține că reexaminarea privește, potrivit textului legal menționat, "modul de stabilire a taxei judiciare de timbru", ca operațiune de ansamblu, ce se constituie din mai multe etape, începând cu încadrarea acțiunii sau a cererii deduse judecății în categoriile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în scopul stabilirii caracterului timbrabil sau netimbrabil al cererii, cu observarea eventualei incidențe a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru, iar în situația în care se stabilește că acțiunea sau cererea este supusă taxei judiciare de timbru, următoarea etapă constă în determinarea cuantumului acestei taxe, procedeu care poate presupune, în cazul acțiunilor evaluabile în bani, un calcul matematic de aplicare a cotelor procentuale prevăzute de lege asupra valorii obiectului cererii.

Prin urmare, dacă partea este nemulțumită de modalitatea de determinare a taxei judiciare de timbru de către instanță, inclusiv de stabilirea caracterului timbrabil al cererii, are posibilitatea de a solicita doar reexaminarea, cale de atac exclusivă reglementată de lege pentru soluționarea acestor incidente privind timbrajul, asemenea critici neputând fi susținute prin intermediul căilor de atac reglementate de C. proc. civ., de vreme ce legea specială pune la îndemâna părții interesate o altă procedură clară, precisă și previzibilă.

Art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 reglementează în mod expres și faptul că încheierea care se pronunță în soluționarea unei cereri de reexaminare este definitivă, astfel că nu mai poate fi atacată cu recurs.

Prin urmare, reexaminarea este singura cale de atac prin intermediul căreia poate fi cenzurată existența și întinderea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, sub aceste aspecte neexistând un drept de opțiune între formularea unei cereri de reexaminare și exercitarea unei alte căi de atac de reformare. Indiferent dacă partea interesată a uzat sau nu de reexaminare, aspectele menționate nu pot forma obiect de critică prin intermediul căilor de atac de reformare, măsura privitoare la taxa judiciară de timbru devenind definitivă prin soluționarea reexaminării sau prin expirarea termenului de exercitare a acestei căi de atac, după caz.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 7/2014, dată în recurs în interesul legii, decizie prin care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul căilor de atac de reformare, apelul sau recursul.

Decizia este pe deplin aplicabilă și în prezent, câtă vreme dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 care le-au înlocuit pe cele ale art. 18 din Legea nr. 146/1997 sunt identice.

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte urmează a constata că susținerile recurentului referitoare la nelegalitatea încheierii de ședință nr. 16 din 20 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021 din perspectiva modului de stabilire de către instanța de apel a taxei de timbru nu pot fi analizate în recurs, chestiunea caracterului timbrabil al acțiunii putând fi supuse controlului doar în procedura reexaminării reglementate de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

Distinct de recursul declarat împotriva încheierii de ședință nr. 16 din 20 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, recurentul- reclamant a contestat incidența în speță a sancțiunii nulității apelului pentru netimbrare, reținută prin decizia civilă nr. 213 din 17 septembrie 2024, pronunțată Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Înalta Curte constată că această critică poate fi circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizat recursul.

Verificând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte constată că, prin decizia atacată, curtea de apel a respins, în mod corect, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal, ca netimbrat pentru următoarele considerente:

La termenul de judecată din 17 septembrie 2024, curtea de apel a pus în discuția părților excepția netimbrării căii de atac, invocată prin întâmpinare de către intimații D. și S.C. F. S.R.L. întrucât apelantul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat.

Conform art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de apel trebuie să fie atașată dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., cerința de la alin. (2) este prevăzută sub sancțiunea nulității, iar lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

De asemenea, dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Din conținutul dispozițiilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că dacă până la primul termen prevăzut de lege sau stabilit de instanță partea nu îndeplinește obligația de plată a taxei, cererea părții se anulează, ca netimbrată.

Înalta Curte reține că la termenul de judecată care a precedat, din 07 mai 2024, instanța de apel a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru datorate în apel de către reclamant, care a fost prezent personal și asistat de avocat, fiind încunoștințat astfel despre obligația legală ce îi revine și sancțiunea ce intervine în caz de neplată.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, în condițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, soluționată prin încheierea de ședință nr. 16 din 20 mai 2024 în sensul respingerii cererii.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că obligația de plată a taxei judiciare de timbru a rămas definitiv stabilită în sarcina apelantului-reclamant, care avea obligația de a o achita cel târziu până la primul termen de judecată stabilit în faza procesuală a apelului.

La ședința de judecată din 17 septembrie 2024, în examinarea legalei învestiri a instanței de apel, Curtea de Apel Timișoara a examinat, cu prioritate, excepția netimbării apelului, invocată de intimații D. și S.C. F. S.R.L. având în vedere că apelantul-pârât nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, aceea de a depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Într-o atare situație, în mod legal, a apreciat instanța de apel că, în cauză, este incidentă sancțiunea nulității și a procedat la anularea apelului, ca netimbrat.

În privința apărării reclamantului în sensul că soluția de anulare, ca netimbrat, a apelului este nelegală întrucât, în opinia sa, pricina derivă dintr-un proces penal și ca atare, este scutită de plata taxei judiciare de timbru, Înalta Curte reține că această împrejurare nu poate fi valorificată în calea de atac a recursului, legiuitorul prevăzând, prin O.U.G. nr. 80/2013, o cale specifică în care aceste aspecte puteau fi învederate, de care recurentul din prezenta cauză a și uzat. Faptul că cererea de reexaminare a fost respinsă, nu îndreptățește partea să reitereze aceste chestiuni prin repunerea lor în discuție sub forma unor critici de nelegalitate, cu nesocotirea principiului legalității căilor de atac.

De asemenea, răspunzând critici recurentului -reclamant din perspectiva neanalizării de către instanța de apel a fondului pricinii deduse judecății, Înalta Curte reamintește faptul că excepția netimbrării reprezintă o excepție de procedură, absolută și peremptorie care împiedică instanța să procedeze la analiza, pe fond, a acțiunii.

Drept urmare, cum obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru aferente solușionării apelului a fost comunicată reclamantului personal la termenul de judecată din 07 mai 2024 iar acesta nu s-a conformat dispoziției instanței, în mod corect curtea de apel a admis excepția netimbrării și a anulat, ca netimbrat, apelul exercitat de reclamantul A..

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile din recurs, neputând fi decelată vreo încălcare a dispozițiilor legale de către instanța de apel, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

Față de soluția ce se va pronunța, Înalta Curte constată că recurentul A. reprezintă "parte căzută în pretenții" conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și, întrucât intimații-pârâți B. și C. au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, pe care le-au și dovedit cu chitanța nr. x din data de 4 decembrie 2024 aflată la fila x verso din dosar, urmează să admită această cerere și să oblige recurentul-reclamant la achitarea către intimații-pârâți B. și C. a cheltuielilor de judecată în valoare de 2200 RON, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință nr. 16 din 20 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, și a deciziei civile nr. 213 din 17 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimații-pârâți B. și C., a sumei de 2.200 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 09 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.