ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2211/2016

HOTĂRÂRE

15.11.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2211/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr. 2211/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria sub nr. x/740/2013 la data de 14.06.2013, reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții F. și G., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 14 ha teren extravilan, conform titlului de proprietate nr. 0610744 din 10.02.2011.

Prin cererea modificatoare formulată ulterior s-au solicitat, printre altele, următoarele:

- deschiderea succesiunii după defunctul H., decedat la data de 21.04.1952;

- să se constate deschisă succesiunea după defuncta I., decedată la data de 03.02.1995;

- deschiderea succesiunii după defunctul J., decedat la data de 08.04.1984;

- să se constate deschisă succesiunea după defunctul K., decedat la data de 15.08.2009;

- deschiderea succesiunii după defuncta L., decedată la data de 03.01.2010;

- deschiderea succesiunii după defunctul M., decedat la data de 10.11.2010;

- să se constate deschisă succesiunea după defunctul N., decedat la data de 09.02.2004.

Prin sentința nr. 4230 din 18 decembrie 2014, Judecătoria Alexandria a admis excepția necornpetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a avut în vedere prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia. Totodată, potrivit art. 118 alin. (2) C. proc. civ., cererile care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți.

S-a reținut că în prezenta cauza există o cerere privitoarea la moștenirea rămasă de pe urma defuncților H., I., J., K., L., M. și N., al căror ultim domiciliu nu se află într-o localitate din circumscripția teritorială a Judecătoriei Alexandria, ci în localități care se regăsesc în circumscripțiile teritoriale ale Judecătoriei Pitești și Judecătoriei Turnu Măgurele.

Având în vedere caracterul exclusiv al competenței teritoriale în materie de moștenire, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea uneia dintre instanțele competente teritorial exclusiv, anume în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele.

Prin sentința nr. 716 din 16 octombrie 2015, Judecătoria Turnu Măgurele a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Instanța a reținut că prin acțiunea inițială s-a solicitat ieșirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului H., cu ultimul domiciliu în Pitești, așa cum rezultă din certificatul de deces al acestuia, astfel că a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei judecătorii. Cu privire la cererea modificatoare, instanța a avut în vedere prevederile art. 123 C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiționale și incidentale rămân a fi judecate de instanța competentă pentru cererea principală, în speță Judecătoria Pitești.

Prin sentința nr. 6276 din 9 septembrie 2016, Judecătoria Pitești a admis excepția neeompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele.

De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin acțiunea inițială, s-a solicitat partajarea unor terenuri rămase de pe urma defunctului H., decedat la data de 21.04.1952. Din susținerile părților, coroborate cu declarația martorei N., rezultă că defunctul H. a avut numai în acte domiciliul în Pitești, acesta locuind efectiv în ultimii ani de viata la fiica sa, în Turnu Măgurele, unde a și decedat.

Ca urmare, instanța a concluzionat că ultimul domiciliu al defunctului H. a fost în Turnu Măgurele, astfel că, potrivit prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Turnu Măgurele ca instanță de la ultimul domiciliu al defunctului.

S-a menționat că și în urma completării cererii de chemare în judecată, Judecătoria Turnu Măgurele avea competența teritorială de soluționare a cauzei, având în vedere ultimul domiciliu al defuncților H., I. și L.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții F. și G., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 14 ha teren extravilan, rămasă de pe urma defunctului H.

Potrivit art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. „În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului; cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia”.

Art. 87 C. civ. prevede că „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este în locul unde își are principala așezare”.

Înalta Curte constată că ultimul domiciliu al defunctului H. a fost în Turnu Măgurele, astfel cum rezultă din actele dosarului.

Referitor la cererea adițională prin care a fost modificată cererea de chemare în judecată, solicitându-se dezbaterea unor moșteniri deschise succesiv, vizând pe defuncții H., I., J., K., L., M. și N., Înalta Curte constată ca o parte dintre aceștia. (H., I., L., M.) au avut ultimul domiciliu în localități care fac parte din circumscripția teritorială a Judecătoriei Turnu Măgurele.

Or, potrivit prevederilor art. 118 alin. (2) C. proc. civ., cererile care privesc mat multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți.

De asemenea, conform prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză competența de soluționare revine Judecătoriei Turnu Măgurele.