ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 975/2016

Decizia nr. 975/2016 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 6 iulie 2015 pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele, reclamanta A. , în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G. și H., a solicitat instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să se dispună deschiderea succesiunii de pe urma defunctului I., decedat, cu ultimul domiciliu în sat Uda Paciurea, com. Uda Clocociov, jud. Teleorman, să se constate masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, să se constate calitatea de unic moștenitor față de defunct a reclamantei în calitate de soție supraviețuitoare căreia îi revine întreaga masă succesorală iar în ceea ce privește pe ceilalți pârâți solicită admiterea excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală, constatându-se că aceștia sunt străini de succesiune prin neacceptare și să se dispună ieșirea din indiviziune în cotele și pentru suprafețele de teren precizate în acțiune.

Judecătoria Turnu Măgurele, prin sentința civilă nr. 840 din 19 noiembrie 2015, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la Judecătoria Corabia, în raport de dispozițiile art. 127 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 132 C. proc. civ., pe considerentul că reclamantul a precizat că înțelege să sesizeze o altă instanță, respectiv Judecătoria Corabia, întrucât pârâta D. este judecător la Judecătoria Turnu Măgurele. Judecătoria Corabia, astfel învestită, prin sentința civilă nr. 65 din 25 ianuarie 2016, la rândul său, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele și, constatând ivit conflictul negativ de competență l-a trimis, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., care prevede o competență teritorială exclusivă în caz de partaj succesoral, Judecătoria Turnu Măgurele este instanța ultimului domiciliu al defunctului, chiar dacă în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va stabili în favoarea Judecătoriei Iași, competența de soluționare a cauzei, pentru considerentele care succed. Obiectul sesizării instanței îl constituie dezbaterea succesiunii autorului comun al părților litigante, I., cu ultimul domiciliu, în sat Uda Paciurea, com.

Uda Clocociov, jud. Teleorman. Art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevede că “ Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă (…)”. Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în cazul partajului succesoral, competența teritorială aparține instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, chiar dacă în masa succesorală s-ar afla un bun imobil situat în circumscripția altei instanțe.

Astfel pentru unele categorii de pricini, cum este și partajul succesoral, legea stabilește competența teritorială în favoarea unei anumite instanțe, fără a mai exista posibilitatea pentru părți de a conveni ca litigiul să fie soluționat de o altă instanță, ceea ce înseamnă că instanța determinată de lege are o competență teritorială exclusivă. Însă la art. 127 C. proc. civ.., s-au instituit cazuri de competență teritorială alternativă, respectiv : “ (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.” Reclamanta a introdus inițial cererea de chemare în judecată, la Judecătoria Turnu Măgurele, iar întrucât pârâta D. este judecător la Judecătoria Turnu Măgurele, reclamanta a precizat că înțelege să sesizeze o altă instanță, respectiv Judecătoria Corabia.

În această situație, întrucât art. 127 alin. (2) C. proc. civ., prevede că reclamantul „poate sesiza” una din instanțele indicate din acest text de lege, reclamanta avea posibilitatea de a sesiza fie instanța competentă potrivit legii la care își desfășoară activitatea pârâta, în cazul de față Judecătoria Turnu Măgurele (autorul a avut ultimul domiciliu în sat Uda Paciurea, com. Uda Clocociov, jud. Teleorman), fie o altă instanță de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii. Însă, în prezenta cauză reclamanta, a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Turnu Măgurele, iar după ce a făcut această alegere, reclamanta nu mai poate să revină asupra ei, deoarece instanța pe care a sesizat-o a devenit astfel, competentă să soluționeze pricina.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele competența de soluționarea a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 aprilie 2016.