ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1399/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 15 mai 2014, reclamantele A.S. și A.I.V. l-au chemat în judecată pe pârâtul A.A.Ș. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate deschisă succesiunea defunctei A.L., să stabilească calitatea de moștenitori testamentari, să stabilească cotele ce revin moștenitorilor și masa bunurilor de împărțit, precum și ieșirea din indiviziune a acestora cu privire la bunurile succesorale, prin atribuirea acestora. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că părțile din proces au calitatea de moștenitori testamentari ai defunctei și de pe urma acesteia le-au rămas trei suprafețe de teren categoria de folosință fânețe de 4.500 mp, 11.265 mp și 11.266 mp, situate în comuna Cetățeni, județul Argeș.

Prin sentința civilă nr. 164 din 14 ianuarie 2015, Judecătoria Târgoviște a admis excepția lipsei de obiect a capetelor de cerere privind constatarea deschiderii succesiunii, stabilirea calității de moștenitori, a cotelor ce se cuvin acestora și stabilirea masei succesorale. A respins, ca lipsite de obiect, aceste petite. A admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgoviște, în soluționarea prezentei cauze, excepție invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Câmpulung. Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Târgoviște a reținut, în esență, că a fost dezbătută succesiunea defunctei A.L.

(decedată la 28 ianuarie 1996), s-a stabilit calitatea de moștenitori cu privire la reclamante și pârât, s-au stabilit cotele ce se cuvin acestora (fiind depuse la dosar certificatele de moștenitor din 21 ianuarie 2014, testamentul autentificat din 30 noiembrie 1992, certificatul de legatar din 27 iunie 1996), astfel că, aceste petite au rămas fără obiect. Cât privește competența teritorială, Judecătoria Țârgoviște a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, așa încât, în considerarea acestor prevederi imperative, competența de soluționare a acțiunii revine, în speță, Judecătoriei Câmpulung, deoarece, imobilele din masa succesorală sunt situate în localitatea Cetățeni, județul Argeș, aflată pe raza teritorială a Judecătoriei Câmpulung.

Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr. 966 din 12 mai 2015, la rându-i, a apreciat că nu este competentă a soluționa cauza, așa încât, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgoviște. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență. Pentru a se dezînvesti, Judecătoria Câmpulung a constatat că, în cauză, sub aspectul competenței teritoriale sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., potrivit cărora: ,,În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia (2.) Așa fiind, Judecătoria Câmpulung a reținut că, în cauza dedusă judecății, ultimul domiciliu al defunctei A.L. - astfel cum rezultă din cuprinsul actului de deces (fila 10 dosar Judecătoria Târgoviște) și din certificatul de legatar din 27 iunie 1996 (fila 22 al aceluiași dosar) - este municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, fiind aplicabile prevederile imperative ale art. 118 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., care stabilesc regulile de competență teritorială exclusivă aplicabile în materie de moștenire (competența fiind aceea de la ultimul domiciliu al defunctului). Învestită a se pronunța asupra regulatorului de competență, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Judecătoriei Târgoviște, competența de soluționare a cauzei pentru considerentele ce succed: Cererile privitoare la moștenire (partaj succesoral) intră sub aspectul competenței teritoriale exclusive de soluționare a cauzei în sfera de aplicare a normei de procedură reglementată de dispozițiile art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Articolul mai sus evocat, reglementează competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliu al defunctului, preluând, cu unele modificări, regula de competență prevăzută anterior de C. proc. civ. de la 1865 (art. 14). Rațiunea normei de competență exclusivă rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 954 alin. (2) din Noul C. civ. Or, în raport de acest loc se efectuează în condiții optime procedura succesorală notarială, ori cea pe cale judecătorească, acest loc (al deschiderii succesiunii) fiind cel în care pot fi conservate sau inventariate în mod accesibil bunurile, administrate probatoriile în legătură cu bunurile succesorale.

Pornind de la aceste considerații de ordin practic, sintagma,,ultimul domiciliu al defunctului” corespunde ultimei locuințe efective a acestuia, indiferent dacă aceasta a fost sau nu înscrisă în actul de identitate al defunctului. În speță, deși a apreciat că nu este competentă teritorial a soluționa acțiunea, prima instanță învestită, Judecătoria Târgoviște, s-a pronunțat însă cu privire la lipsa de obiect a capetelor de cerere privind constatarea deschiderii succesiunii, stabilirea calității de moștenitori, a cotelor legale ce se cuvin acestora și stabilirea masei succesorale de împărțit. Apoi, în mod eronat, și-a declinat competența teritorială de soluționare ,,a cererilor privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia” în favoarea Judecătoriei Câmpulung, constatând că sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., care stabilesc că este competentă instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul”. Este de observat că Judecătoria Târgoviște, atunci când s-a dezînvestit, nu a avut în vedere împrejurarea că, în cererile subsumate art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă, în materie de moștenire, aceasta fiind - până la momentul ieșirii din indiviziune - de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului. Or, în speță, aceste prevederi sunt incidente și au aplicabilitate, neputând fi luată în considerare, sub aspectul stabilirii competenței teritoriale, regula prevăzută de art. 117 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit căreia ,,Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul”.

Altfel spus, în materia succesiunii, se aplică - până la ieșirea din indiviziune prevederile imperative ale art. 118 alin. (1) și (2) care stabilesc că toate cererile referitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare (1); la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia (2); la cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar; cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv - regula competenței teritoriale exclusive a ultimului domiciliu al defunctului.

Reglementarea din alin. (2) al art. 118 din cod are rațiunea de a întâri regula competenței teritoriale exclusive a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului și pentru ipoteza în care ,,cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți.” Judecătoria Târgoviște a făcut totodată și o aplicare greșită a prevederilor art. 117 (1) din cod stabilind că, în cazul concret dedus judecății, ar fi aplicabile aceste dispoziții, întrucât a încetat incidența art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și, odată deschisă succesiune, ar deveni aplicabile prevederile art. 117 din cod, întrucât imobilele din masa succesorală sunt în localitatea Cetățeni, jud. Argeș, pe raza teritorială a Judecătoriei Câmpulung.

Soluția greșită de dezinvestire a Judecătoriei Târgoviște a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 118, precum și ale prevederilor alin. (3) al art. 117 din același cod, acestea din urmă stipulând în mod expres că ,,Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune”. Interpretând literal textul procedural la care s-a făcut referire rezultă indubitabil, că regula prevăzută de art. 117 alin. (1) din cod nu se aplică când indiviziunea rezultă din succesiune.

Așa fiind, textul reglementat de dispozițiile art. 117 alin (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. care stabilește ,,competența instanței în a cărei circumscripție este situat imobilul”, se aplică atunci când indiviziunea nu rezultă din succesiune. Pentru ipotezele în care indiviziunea rezultă din succesiune, devin incidente dispozițiile imperative care stabilesc o competență teritorială exclusivă a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, competență prevăzută de art. 118 din același cod. Pe cale de consecință, în cazul concret dedus judecății, din coroborarea prevederilor art. 117 (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. - teza finală - cu dispozițiile imperative ale art. 118 din același cod, Înalta Curte va reține că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Târgoviște, pretențiile izvorâte din succesiune urmând a fi soluționate de instanța de la ,,ultimul domiciliu al defunctului”.

În speță, ultimul domiciliu al defunctei A.L. este în Târgoviște, jud. Dâmbovița (a se vedea certificatul de legatar nr. 259/1996 - fila 22 dosar, certificatul de deces - fila 10 Dosar nr. 4746/315/2014 al Judecătoriei Târgoviște). Față de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Târgoviște, competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei pentru pretențiile izvorâte din succesiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2015.