ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1399/2015

Asupra conflictului de

competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 15 mai 2014, reclamantele A.S. și

A.I.V. l-au chemat în judecată pe pârâtul A.A.Ș. solicitând instanței, ca prin

hotărârea ce o va pronunța, să constate deschisă succesiunea defunctei A.L., să

stabilească calitatea de moștenitori testamentari, să stabilească cotele ce

revin moștenitorilor și masa bunurilor de împărțit, precum și ieșirea din

indiviziune a acestora cu privire la bunurile succesorale, prin atribuirea

acestora.

În

motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că părțile din proces au calitatea

de moștenitori testamentari ai defunctei și de pe urma acesteia le-au rămas

trei suprafețe de teren categoria de folosință fânețe de 4.500 mp, 11.265 mp și

11.266 mp, situate în comuna Cetățeni, județul Argeș.

Prin

sentința civilă nr. 164 din 14 ianuarie 2015, Judecătoria Târgoviște a admis

excepția lipsei de obiect a capetelor de cerere privind constatarea deschiderii

succesiunii, stabilirea calității de moștenitori, a cotelor ce se cuvin

acestora și stabilirea masei succesorale.

A

respins, ca lipsite de obiect, aceste petite.

A admis

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgoviște, în soluționarea

prezentei cauze, excepție invocată din oficiu.

A

declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Pentru a

se pronunța astfel, Judecătoria Târgoviște a reținut, în esență, că a fost

dezbătută succesiunea defunctei A.L. (decedată la 28 ianuarie 1996), s-a

stabilit calitatea de moștenitori cu privire la reclamante și pârât, s-au

stabilit cotele ce se cuvin acestora (fiind depuse la dosar certificatele de

moștenitor din 21 ianuarie 2014, testamentul autentificat din 30 noiembrie 1992,

certificatul de legatar din 27 iunie 1996), astfel că, aceste petite au rămas

fără obiect.

Cât privește

competența teritorială, Judecătoria Țârgoviște a reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la

instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, așa încât, în

considerarea acestor prevederi imperative, competența de soluționare a acțiunii

revine, în speță, Judecătoriei Câmpulung, deoarece, imobilele din masa

succesorală sunt situate în localitatea Cetățeni, județul Argeș, aflată pe raza

teritorială a Judecătoriei Câmpulung.

Judecătoria

Câmpulung, prin sentința civilă nr. 966 din 12 mai 2015, la rându-i, a apreciat

că nu este competentă a soluționa cauza, așa încât, a admis excepția de

necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Judecătoriei Târgoviște. A constatat ivit conflictul negativ de

competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a

pronunța regulatorul de competență.

Pentru a

se dezînvesti, Judecătoria Câmpulung a constatat că, în cauză, sub aspectul

competenței teritoriale sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora: ,,În materie de

moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a

instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la

moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe

care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia (2.)

Așa

fiind, Judecătoria Câmpulung a reținut că, în cauza dedusă judecății, ultimul

domiciliu al defunctei A.L. - astfel cum rezultă din cuprinsul actului de deces

(fila 10 dosar Judecătoria Târgoviște) și din certificatul de legatar din 27

iunie 1996 (fila 22 al aceluiași dosar) - este municipiul Târgoviște, județul

Dâmbovița, fiind aplicabile prevederile imperative ale art. 118 alin. (1) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stabilesc regulile de competență

teritorială exclusivă aplicabile în materie de moștenire (competența fiind

aceea de la ultimul domiciliu al defunctului).

Învestită a se

pronunța asupra regulatorului de competență, în temeiul art. 133 pct. 2

raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Judecătoriei Târgoviște,

competența de soluționare a cauzei pentru considerentele ce succed:

Cererile privitoare

la moștenire (partaj succesoral) intră sub aspectul competenței teritoriale

exclusive de soluționare a cauzei în sfera de aplicare a normei de procedură

reglementată de dispozițiile art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ.

Articolul mai sus

evocat, reglementează competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei

circumscripție se află ultimul domiciliu al defunctului, preluând, cu unele

modificări, regula de competență prevăzută anterior de C. proc. civ. de la 1865

(art. 14).

Rațiunea normei de

competență exclusivă rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului

coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 954

alin. (2) din Noul C. civ.

Or, în raport de

acest loc se efectuează în condiții optime procedura succesorală notarială, ori

cea pe cale judecătorească, acest loc (al deschiderii succesiunii) fiind cel în

care pot fi conservate sau inventariate în mod accesibil bunurile, administrate

probatoriile în legătură cu bunurile succesorale.

Pornind de la aceste

considerații de ordin practic, sintagma,,ultimul domiciliu al defunctului”

corespunde ultimei locuințe efective a acestuia, indiferent dacă aceasta a fost

sau nu înscrisă în actul de identitate al defunctului.

În speță, deși a

apreciat că nu este competentă teritorial a soluționa acțiunea, prima instanță

învestită, Judecătoria Târgoviște, s-a pronunțat însă cu privire la lipsa de

obiect a capetelor de cerere privind constatarea deschiderii succesiunii,

stabilirea calității de moștenitori, a cotelor legale ce se cuvin acestora și

stabilirea masei succesorale de împărțit.

Apoi, în mod eronat,

și-a declinat competența teritorială de soluționare ,,a cererilor privitoare la

moștenire și la sarcinile acesteia, precum și la pretențiile pe care

moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia” în favoarea Judecătoriei

Câmpulung, constatând că sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. (1) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stabilesc că este competentă

instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul”.

Este de observat că

Judecătoria Târgoviște, atunci când s-a dezînvestit, nu a avut în vedere

împrejurarea că, în cererile subsumate art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă, în materie de

moștenire, aceasta fiind - până la momentul ieșirii din indiviziune - de

competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului.

Or, în speță, aceste

prevederi sunt incidente și au aplicabilitate, neputând fi luată în

considerare, sub aspectul stabilirii competenței teritoriale, regula prevăzută

de art. 117 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

potrivit căreia ,,Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se

introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul”.

Altfel spus, în

materia succesiunii, se aplică - până la ieșirea din indiviziune prevederile

imperative ale art. 118 alin. (1) și (2) care stabilesc că toate cererile

referitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare (1); la

moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe

care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia (2); la cererile legatarilor

sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau

împotriva executorului testamentar; cererile formulate potrivit alin. (1) care

privesc mai multe moșteniri deschise succesiv - regula competenței teritoriale

exclusive a ultimului domiciliu al defunctului.

Reglementarea din alin.

(2) al art. 118 din cod are rațiunea de a întâri regula competenței teritoriale

exclusive a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului și pentru ipoteza

în care ,,cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe

moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului

domiciliu al oricăruia dintre defuncți.”

Judecătoria

Târgoviște a făcut totodată și o aplicare greșită a prevederilor art. 117 (1) din

cod stabilind că, în cazul concret dedus judecății, ar fi aplicabile aceste

dispoziții, întrucât a încetat incidența art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ. și, odată deschisă succesiune, ar deveni aplicabile prevederile art.

117 din cod, întrucât imobilele din masa succesorală sunt în localitatea

Cetățeni, jud. Argeș, pe raza teritorială a Judecătoriei Câmpulung.

Soluția greșită de

dezinvestire a Judecătoriei Târgoviște a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

imperative ale art. 118, precum și ale prevederilor alin. (3) al art. 117 din

același cod, acestea din urmă stipulând în mod expres că ,,Dispozițiile alin.

(1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii,

acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de

proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui

imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune”.

Interpretând literal

textul procedural la care s-a făcut referire rezultă indubitabil, că regula

prevăzută de art. 117 alin. (1) din cod nu se aplică când indiviziunea rezultă

din succesiune.

Așa fiind, textul

reglementat de dispozițiile art. 117 alin (3) din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ. care stabilește ,,competența instanței în a cărei circumscripție

este situat imobilul”, se aplică atunci când indiviziunea nu rezultă din

succesiune.

Pentru ipotezele în

care indiviziunea rezultă din succesiune, devin incidente dispozițiile

imperative care stabilesc o competență teritorială exclusivă a instanței de la ultimul

domiciliu al defunctului, competență prevăzută de art. 118 din același cod.

Pe cale de

consecință, în cazul concret dedus judecății, din coroborarea prevederilor art.

117 (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. - teza finală - cu

dispozițiile imperative ale art. 118 din același cod, Înalta Curte va reține că

instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Târgoviște,

pretențiile izvorâte din succesiune urmând a fi soluționate de instanța de la ,,ultimul

domiciliu al defunctului”.

În speță, ultimul

domiciliu al defunctei A.L. este în Târgoviște, jud. Dâmbovița (a se vedea certificatul

de legatar nr. 259/1996 - fila 22 dosar, certificatul de deces - fila 10 Dosar

nr. 4746/315/2014 al Judecătoriei Târgoviște).

Față de

considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei

Târgoviște, competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei pentru

pretențiile izvorâte din succesiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2015.