ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2473/2015

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara, la data de 22 octombrie 2014, reclamantele L.M. și C.I. au chemat în judecată pe pârâții L.T. și L.F.E. pentru a se pronunța o hotărâre prin care: - să se constate deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctului L.I., decedat la 24 octombrie 2012, în localitatea Făurești, județul Vâlcea, cu ultimul domiciliu înainte de deces în Călan, str. I. nr. 11, județul Hunedoara; - să se constate calitatea de moștenitori, după defunctul L.I. , a succesorilor: L.M., în calitate de soție supraviețuitoare, C.I., fiica defunctului, L.T., fiul defunctului. - să se constate masa succesorală de pe urma defunctului.

- să se includă în masa succesorală a defunctului și imobilul î nscris în CF nr. XX a comunei Făurești, județul Vâlcea, nr. cad. TT , potrivit adresei din anul 2011 emisă de OCPI Vâlcea - BCF Vâlcea. - să se stabilească cotele de moștenire a succesorilor ca urmare a dezbaterii succesiunii după defunct. - să se dispună ieșirea din indiviziune a părților , prin atribuirea imobilelor în natură față de reclamante cu obligația pentru acestea de a-l despăgubi pe pârâtul L.T., cu o sultă aferentă cotei sale de moștenire. - să se constate în principal, anularea contractului de vânzare-cumpărare cu încheierea de a utentificare din 03 noiembrie 2011 încheiat de BNP C.C.A. C. din Județul Vâlcea, pentru lipsa prețului încălcându-se astfel dispozițiile art. 1665 alin. (1) și ( 2 ) C. civ.

- în subsidiar, să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare cu încheierea de a utentificare din 03 noiembrie 2011 încheiat de BNP C.C.A. C. din Județul Vâlcea, pentru inducerea în eroare, încălcându-se astfel dispozițiile art. 1207, art. 248, art. 1251 C. civ., urmând ca bunul să reintre în patrimoniul părților, respectiv să fie inclus în masa succesorală, conform pct. 3 din petit. În motivarea cererii reclamantele au arătat că, în fapt, conform încheierii nr. 7 din 26 septembrie 2014 și a înscrisurilor anexe, nu s-a dezbătut succesiunea după defunctul L.I., decedat la 24 octombrie 2012, cu ultimul domiciliul înainte de deces în orașul Călan, str. I., nr. 11, acesta, anterior decesului, având o stare de sănătate precară.

În cauză au fost acordate mai multe termene de judecată, încuviințându-se și administrându-se probatorii, la termenul de judecată din 18 iunie 2015 fiind audiată martora A.E. aceasta a arătat defunctul L.I. și soția sa L.M. locuiau în Făurești, jud. Vâlcea de aprox. 10 ani și că defunctul nu a mai fost în Călan din 2007-2008. La interpelarea instanței reclamanta C.I. a arătat că tatăl său, înainte să moară, locuia în comuna Făurești, județul Vâlcea. Instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hunedoara, județul Hunedoara, astfel că prin sentința civilă nr. 978 din 18 iunie 2015 s-a admis excepția de necompetență, invocată din oficiu, și a fost declinată competența în favoarea Judecătoriei Bălcești, județul Vâlcea.

Prin sentința nr. 863 din 12 octombrie 2015, Judecătoria Bălcești a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bălcești, județul Vâlcea, excepție invocată de reclamantele L.M., C.I. și de pârâții L.T., L.F.E. și, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamante, în favoarea Judecătoriei Hunedoara, județul Hunedoara. Constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două judecătorii, Judecătoria Bălcești a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Art. 954 C. civ. prevede că, moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă. Judecătoria Bălcești a arătat că instanța din Hunedoara a reținut că, deși defunctul L.I. avea domiciliul înscris în cartea de identitate în Călan, județul Hunedoara, acest fapt nu prezintă relevanță în cauză atâta timp cât prin ultimul domiciliu al defunctului se înțelege ultima locuință efectivă a acestuia, indiferent dacă a fost înscris sau nu în cartea de identitate, iar acesta locuia în județul Vâlcea. Instanța anterioară nu a respectat termenul instituit de dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc.

civ. în care putea fi invocată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hunedoara, în cauză, a avut loc o prorogare a competenței acesteia în ceea ce privește soluționarea cererii, cu judecata căreia a fost inițial învestită de către reclamante. Înalta Curte, analizând conflictul de competență dintre cele două instanțe, constată că Judecătoria Hunedoara este competentă să soluționeze cererea formulată de reclamantele L.M. și C.I. Reclamantele au sesizat Judecătoria Hunedoara la data de 22 octombrie 2014, cu un litigiu succesoral, competența teritorială aparținând instanței aflată pe raza ultimului domiciliu al defunctului, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. Competența este exclusivă, conform textului, însă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc.

civ., aceasta trebuie invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, fie de părți, fie din oficiu de judecător. Or, în speță, la termenul de judecată din 19 februarie 2015, reprezentanții părților au susținut în fața instanței că ultimul domiciliu al defunctului L.I. a fost în Călan, jud. Hunedoara. Prin încheierea din 16 aprilie 2015, instanța a încuviințat probele ce vor fi administrate, acordând termen 21 mai 2015. În ședința publică din 21 mai 2015 a fost administrată proba cu interogatoriile reclamantelor și a fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâți. În ședința din 18 iunie 2015 au fost depuse la dosar răspunsurile date de pârâți la interogatoriu.

În cauză, deși legal citate și prezente, părțile nu au înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hunedoara în soluționarea cererii, la primul termen de judecată, iar instanța a ridicat această excepție din oficiu, după acest moment procesual, respectiv la al patrulea termen de judecată, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. Rațiunea acestei dispoziții legale constă în respectarea dreptului la un proces echitabil, în termen optim și previzibil, corespunzând imperativului soluționării cauzei prin asigurarea desfășurării cu celeritate a judecății, potrivit art. 6 C. proc. civ. Astfel, se împiedică declinarea competenței de instanțe, după primul termen de judecată, deoarece această măsură procesuală contribuie în mod esențial la limitarea timpului de soluționare a cauzelor, fiind astfel strâns legat de conceptul de timp rezonabil, așa cum a fost acesta definit în jurisprudența Curții Europene de la Strasbourg.

Curtea a constatat în diferite cauze, că prelungirea proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată din România s-a datorat unor deficiențe de ordin structural, pe care, mai întâi, Legea nr. 202/2010 și după aceea noul cod de procedură civilă, și-au propus să le remedieze. Deficiențele se regăseau, uneori, chiar în modul de reglementare în materie procesuală, unul dintre exemple fiind posibilitatea declinării competenței urmată de calea de atac declanșată împotriva acestei hotărâri. Așa fiind, Judecătoria Hunedoara, nu se mai putea prevala de excepția necompetenței teritoriale, fiind decăzută din termenul de invocare a acesteia, astfel încât va rămâne legal învestită să soluționeze litigiul dedus judecății.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2015.