ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2473/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2473/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului negativ
de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei
Hunedoara, la data de 22 octombrie 2014, reclamantele L.M. și C.I. au chemat în
judecată pe pârâții L.T. și L.F.E. pentru a se pronunța o hotărâre prin care:
-
să se
constate
deschisă
succesiunea rămasă de pe urma defunctului L.I., decedat la 24 octombrie 2012, în
localitatea Făurești, județul Vâlcea,
cu
ultimul
domiciliu înainte
de deces în
Călan, str. I. nr. 11,
județul Hunedoara;
- să
se constate calitatea de moștenitori, după defunctul L.I.
,
a succesorilor:
L.M.,
în calitate de soție supraviețuitoare, C.I., fiica defunctului, L.T., fiul defunctului.
-
să se constate masa succesorală
de
pe
urma defunctului.
-
să se includă în masa succesorală a defunctului și imobilul î
nscris
în
CF nr. XX a comunei Făurești, județul Vâlcea,
nr. cad. TT
, potrivit adresei din anul
2011
emisă de OCPI Vâlcea - BCF Vâlcea.
-
să se stabilească
cotele de
moștenire
a
succesorilor
ca
urmare
a
dezbaterii
succesiunii după defunct.
-
să se dispună ieșirea din indiviziune a părților
,
prin atribuirea imobilelor
în natură față de reclamante
cu obligația
pentru acestea de
a-l
despăgubi pe pârâtul L.T.,
cu o sultă aferentă cotei
sale
de moștenire.
-
să se constate
în principal, anularea contractului de
vânzare-cumpărare
cu încheierea de a
utentificare
din 03 noiembrie 2011 încheiat
de BNP
C.C.A.
C.
din
Județul Vâlcea, pentru
lipsa
prețului încălcându-se
astfel
dispozițiile art. 1665
alin.
(1) și (
2
)
C. civ.
-
în subsidiar, să se dispună anularea
contractului
de vânzare-cumpărare
cu
încheierea
de a
utentificare din 03
noiembrie 2011 încheiat
de BNP
C.C.A.
C.
din
Județul Vâlcea, pentru inducerea în eroare, încălcându-se
astfel dispozițiile art.
1207,
art. 248, art. 1251 C. civ.,
urmând ca
bunul
să
reintre în patrimoniul
părților, respectiv să
fie
inclus în
masa succesorală, conform pct.
3
din petit.
În
motivarea cererii reclamantele au arătat că,
în
fapt, conform
încheierii
nr.
7 din 26 septembrie 2014
și
a
înscrisurilor anexe, nu s-a dezbătut succesiunea după defunctul L.I., decedat la
24 octombrie 2012, cu ultimul domiciliul
înainte de
deces
în orașul Călan, str. I., nr. 11, acesta, anterior decesului, având o stare de sănătate
precară.
În
cauză au fost acordate mai multe termene de judecată, încuviințându-se și
administrându-se probatorii, la termenul de judecată din 18 iunie 2015 fiind audiată
martora A.E. aceasta a arătat defunctul L.I. și soția sa L.M. locuiau în Făurești,
jud. Vâlcea de aprox. 10 ani și că defunctul nu a mai fost în Călan din 2007-2008.
La
interpelarea instanței
reclamanta C.I. a arătat că tatăl său, înainte să moară, locuia
în comuna Făurești, județul Vâlcea.
Instanța
a invocat
excepția
necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hunedoara, județul Hunedoara, astfel că
prin sentința civilă nr. 978 din 18 iunie 2015 s-a admis excepția de necompetență,
invocată din oficiu, și a fost declinată competența în favoarea Judecătoriei
Bălcești, județul Vâlcea.
Prin sentința
nr. 863 din 12 octombrie 2015, Judecătoria Bălcești a admis excepția necompetenței
teritoriale a Judecătoriei Bălcești, județul Vâlcea, excepție invocată de reclamantele
L.M., C.I. și de pârâții L.T., L.F.E. și, a declinat competența de soluționare a
cererii formulată de reclamante, în favoarea Judecătoriei Hunedoara, județul Hunedoara.
Constatând ivit conflictul
negativ de competență între cele două judecătorii, Judecătoria Bălcești a sesizat
Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că
potrivit art. 129
alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.,
necompetența este de ordine publică în cazul încălcării
competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe
de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Art. 954 C. civ. prevede
că, moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, dovada ultimului
domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească
declarativă de moarte rămasă definitivă.
Judecătoria Bălcești
a arătat că instanța din Hunedoara a
reținut că, deși defunctul
L.I. avea domiciliul înscris în cartea de identitate în Călan, județul Hunedoara,
acest fapt nu prezintă relevanță în cauză atâta timp cât prin ultimul domiciliu
al defunctului se înțelege ultima locuință efectivă a acestuia, indiferent dacă
a fost înscris sau nu în cartea de identitate, iar acesta locuia în județul
Vâlcea.
Instanța anterioară
nu a respectat termenul instituit de dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.
în care putea fi invocată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hunedoara,
în cauză, a avut loc o prorogare a competenței acesteia în ceea ce privește soluționarea
cererii, cu judecata căreia a fost inițial învestită de către reclamante.
Înalta Curte, analizând
conflictul de competență dintre cele două instanțe, constată că Judecătoria
Hunedoara este competentă să soluționeze cererea formulată de reclamantele
L.M. și C.I.
Reclamantele au sesizat
Judecătoria Hunedoara la data de 22 octombrie 2014, cu un litigiu succesoral, competența
teritorială aparținând instanței aflată pe raza ultimului domiciliu al
defunctului, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. Competența este exclusivă,
conform textului, însă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (2) C.
proc. civ., aceasta trebuie invocată la primul termen de judecată la care părțile
sunt legal citate, fie de părți, fie din oficiu de judecător.
Or, în speță, la
termenul de judecată din 19 februarie 2015, reprezentanții părților au susținut
în fața instanței că ultimul domiciliu al defunctului L.I. a fost în Călan, jud.
Hunedoara. Prin încheierea din 16 aprilie 2015, instanța a încuviințat
probele ce vor fi administrate, acordând termen 21 mai 2015.
În ședința publică din
21 mai 2015 a fost administrată proba cu interogatoriile reclamantelor și a fost
anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâți.
În ședința din 18
iunie 2015 au fost depuse la dosar răspunsurile date de pârâți la interogatoriu.
În cauză, deși legal citate
și prezente, părțile nu au înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale
a Judecătoriei Hunedoara în soluționarea cererii, la primul termen de judecată,
iar instanța a ridicat această excepție din oficiu, după acest moment procesual,
respectiv la al patrulea termen de judecată, cu încălcarea dispozițiilor
art. 130 alin. (2) C. proc. civ.
Rațiunea acestei
dispoziții legale constă în respectarea dreptului la un proces echitabil, în
termen optim și previzibil, corespunzând imperativului soluționării cauzei
prin asigurarea desfășurării cu celeritate a judecății, potrivit art.
6 C. proc. civ. Astfel, se împiedică declinarea competenței de instanțe,
după primul termen de judecată, deoarece această măsură procesuală contribuie în
mod esențial la limitarea timpului de soluționare a cauzelor, fiind astfel
strâns legat de conceptul de timp rezonabil, așa cum a fost acesta definit
în jurisprudența Curții Europene de la Strasbourg.
Curtea a constatat în
diferite cauze, că prelungirea proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată
din România s-a datorat unor deficiențe de ordin structural, pe care, mai întâi,
Legea nr. 202/2010 și după aceea noul cod de procedură civilă, și-au propus
să le remedieze. Deficiențele se regăseau, uneori, chiar în modul de reglementare
în materie procesuală, unul dintre exemple fiind posibilitatea declinării competenței
urmată de calea de atac declanșată împotriva acestei hotărâri.
Așa fiind, Judecătoria
Hunedoara, nu se mai putea prevala de excepția necompetenței teritoriale,
fiind decăzută din termenul de invocare a acesteia, astfel încât va rămâne legal
învestită să soluționeze litigiul dedus judecății.
Față de aceste considerente,
Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ. va stabili competența
de soluționare în favoarea Judecătoriei Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 noiembrie 2015.