ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2855/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălcești

la data de 07 noiembrie 2012, sub nr. 1205/185/2012, reclamantul D.M. a chemat în

judecată pe pârâții D.M.A., I.E., C.M., P.D., M.D. și D.E., solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se constate deschise succesiunile de pe urma defuncților D.I.,

decedat, cu ultimul domiciliu în comuna G., jud.Vâlcea și D.A., decedată, cu ultimul

domiciliu în comuna G., jud.Vâlcea, să se constate că de pe urma autorilor a rămas

masa succesorală compusă din terenurile din titlurile de proprietate din 22

ianuarie 2004, din 28 noiembrie 2005 și din 01 februarie 2000, să se constate că

moștenitori ai defuncților sunt descendenții acestora, respectiv -M.D.A., I.E.,

C.M., C.A.-decedată, în calitate de moștenitor venind prin reprezentare fiica acesteia,

P.D., D.M.A.-decedat având ca moștenitori pe D.M. și D.E. și să se dispună partajarea

prin lotizare a masei succesorale și ieșirea din indiviziune.

S-a solicitat, de asemenea, să se constate deschisă succesiunea

de pe urma tatălui reclamantului, D.M.A., decedat, cu ultimul domiciliu în municipiul

București, sectorul 5, se constatate că de pe urma acestuia a rămas o masă succesorală

compusă din loc de casă în suprafață de 992 m

2

și o casă din lemn, compusă

din cinci camere, cu parter și etaj, un fânar din lemn acoperit cu plăci de azbociment

și un pătul din lemn acoperit cu șiță, situate pe terenul sus amintit și un depozit

la C.E.C. în cuantum de circa 3.000 de RON, să se constate că moștenitori sunt reclamanta

și pârâta D.E.-în calitate de descendenți și pârâta M.D., în calitate de soție supraviețuitoare

și se dispună partajarea masei succesorale.

Prin sentința civilă nr. 32 din 22 ianuarie 2013, Judecătoria

Bălcești, județul Vâlcea, a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului

5 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța inițial învestită a reținut

că, potrivit dispozițiilor art. 14 pct. 2 C. proc. civ., în materie de moștenire

sunt de competenta instanței celui din urma domiciliu al defunctului, cererile privitoare

la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar

avea unul împotriva altuia.

În situația moștenirilor succesive, care urmează a se dezbate

deodată, precum în speță, competența teritorială de soluționare revine instanței

ultimului domiciliu al celui din urmă defunct.

Potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. moștenirea se deschide

la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul

de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte.

Conform certificatului de deces depus la dosarul cauzei,

ultimul domiciliu al defunctului D.M.A. a fost în municipiul București, sector 5.

Prin urmare, cum ultimul domiciliu al ultimului defunct,

D.M.A., a fost în municipiul București, sector 5,competența teritoriala de soluționare

revine instanței de la acest ultim domiciliu.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 București

a pronunțat sentința civilă nr. 3252 din 12 aprilie 2013, prin care și-a declinat,

la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Bălcești

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut

că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc o competență

teritorială excepțională, prin derogare de la principiul impus de art. 5 C.

proc. civ., cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile

pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia sunt de competența exclusivă

a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului.

Așa cum s-a stabilit în doctrină și jurisprudență, noțiunea

de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, interesând nu atât locuința înscrisă

în evidențele privind persoana, respectiv cea care figurează în actele de identitate,

ci adresa unde aceasta locuiește efectiv.

În speță, s-a constatat că defunctul D.M.A. a avut ultimul

domiciliu în com. G., jud. Vâlcea, astfel cum a indicat reclamantul prin cererea

introductivă și cum a declarat și pârâta M.D., soția supraviețuitoare a defuntului,

care a arătat că soțul său a locuit în com. G. din anul 1996 și până la deces.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui

judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20

pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Față de obiectul cauzei, respectiv dezbatere succesiune

și partajare masă succesorală, se constată că, într-adevăr, sunt incidente în speță

dispozițiile art. 14 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, în materie de

moștenire, sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului,

cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile pe care

moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Totodată, se constată că prin acțiunea introductivă se

solicită dezbaterea mai multor succesiuni, respectiv de pe urma defuncților D.I.

și D.A., ambii cu ultimul domiciliu în comuna G., jud.Vâlcea, precum și de pe urma

defunctului D.M.A., cu ultimul domiciliu în București, sector 5.

Însă, prin noțiunea de domiciliu, în sens procesual, urmează

a se înțelege și acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt în localitatea

unde locuiește efectiv.

Or, situația de fapt relevantă sub acest aspect, și anume

că ultimul domiciliu efectiv al defunctului D.M.A. s-a aflat în comuna G., din raza

teritorială a Judecătoriei

Bălcești, este

în concordanță și cu împrejurarea că reclamantul a sesizat judecătoria din raza

teritorială a locuinței de fapt pe care a avut-o acest defunct și unde s-a aflat

și ultimul domiciliu al celorlalți doi defuncți a căror succesiune se dezbate concomitent.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 22 alin.

(3) din C. proc. civ., instanța competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria

Bălcești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Bălcești.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 mai 2013.