ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2340/2015

Asupra

conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată în data de 7 aprilie 2014, reclamantul J.Ș. a chemat în judecată

pe pârâții T.N., M.R., L.P. și L.I., solicitând să se constate că fiecare

dintre titularii dreptului de proprietate înscriși pe titlul de proprietate nr.

084508/55566 din 18 aprilie 1997 au o cotă de 1/5 în calitate de descendenți de

ordinul I ai defunctului L.Ș., decedat la data de 16 august 1998 și să se

constate calitatea de moștenitori a pârâților - colaterali privilegiați -

fiecare cu o cotă de 1/4 din masa succesorală a defunctului; să se constate că

pârâții au fiecare o cotă de 1/4 din suprafața de teren extravilan deținută în

baza titlului de proprietate anterior menționat; să se constate valabilitatea

antecontractului de vânzare-cumpărare privind suprafața de 12.110 mp teren

arabil extravilan situat pe teritoriul comunei Gura Ialomiței și să se pronunțe

o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare.

Învestită

cu soluționarea cauzei, Judecătoria Fetești, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței

sale teritoriale, iar, prin Sentința civilă nr. 1898 din 27 octombrie 2014 a

declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art.

118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în sensul că este competentă instanța de la

ultimul domiciliu al defunctului, în litigiul având ca obiect principal

dezbatere succesiune. În această situație, cum ultimul domiciliu al defunctului

L.Ș. a fost în localitatea Slatina, județul Olt, localitate aflată în

circumscripția Judecătoriei Slatina, acestei din urmă instanțe îi revine

competența de soluționare a cauzei.

Astfel

învestită prin declinare, Judecătoria Slatina, prin Sentința civilă nr. 3611

din 4 mai 2015 a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocate de

reclamantul J.Ș.; a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea

cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

Pentru

a se pronunța astfel, această judecătorie a reținut că situația de fapt conduce

la concluzia că ultimul domiciliu al defunctului s-a aflat în comuna Mihail

Kogălniceanu, unde acesta avea unicele rude, deținea bunuri imobile și a

decedat, iar nu în municipiul Slatina unde era, exclusiv, mențiunea din actul

de identitate.

Cu

privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal

sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul

principal al prezentului litigiu îl constituie dezbaterea succesiunii autorului

reclamanților, defunctul L.Ș., de a cărei soluționare depinde și soluționarea

capătului de cerere accesoriu privind antecontractul de vânzare-cumpărare a

suprafeței de 12.110 mp teren arabil extravilan situat în comuna Gura

Ialomiței.

Potrivit

dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., cererile în materie de

moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a

instanței celui din urmă domiciliu al defunctului.

Textul

conține norme legale imperative ce reglementează o competență teritorială

exclusivă, de la care nu sunt permise derogări.

Dispozițiilor

art. 117 C. proc. civ. reglementează competența instanței în ce privește

soluționarea cererilor privitoare la imobile, prevăzând că: "(1) Cererile

privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a

cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în

circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța

domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre

aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în

circumscripțiile cărora se află imobilul. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se

aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în

grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate

imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil,

când indiviziunea nu rezultă din succesiune."

Astfel,

din perspectiva acestor dispoziții legale, este de reținut că menționarea

cererilor de împărțeală judiciară a unui imobil în cuprinsul art. 117 alin. (3)

C. proc. civ. ca atrăgând competența exclusivă a instanței în a cărei

circumscripție se află imobilul, are ca finalitate delimitarea sferei de

aplicare a art. 117 de art. 118 C. proc. civ.

Astfel,

actuala reglementare menționează competența instanței de la locul imobilului

pentru cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, cu excepția cazurilor

când indiviziunea rezultă din succesiune.

Prin

urmare, în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, competența

aparține în mod exclusiv instanței de la ultimul domiciliu al defunctului și nu

instanței în a cărei circumscripție teritorială se află situat bunul imobil ce

face obiectul partajului succesoral.

Chestiunea

care interesează pentru corecta dezlegare a conflictului negativ de competență

cu care a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză este aceea de a ști

care este ultimul domiciliu al defunctului, așa cum prevăd dispozițiile art.

118 alin. (1) C. proc. civ.

În

acest context al analizei se reține că mențiunile cu privire la domiciliu din

actul de identitate au doar efect declarativ de evidență a persoanei, persoana

fizică având domiciliul acolo unde are locuința sa statornică și principală,

iar domiciliul persoanei fizice, astfel înțeles, interesează în stabilirea

instanței competente teritorial să soluționeze litigiul.

Fiind

vorba, deci, despre o chestiune de fapt, dovada domiciliului se poate face, în

principiu, prin orice mijloc de probă.

Din

actele și lucrările dosarului a rezultat că ultimul domiciliu în fapt al

defunctului L.Ș. a fost în localitatea Mihail Kogălniceanu, unde s-a produs și

decesul, localitate unde se aflau unicele sale rude. Totodată, a rezultat că

imobilele ce fac obiectul petitului privind partajul succesoral se află în

comuna Mihail Kogălniceanu, unde a survenit și decesul, potrivit copiei certificatului

de deces depusă la dosarul cauzei - Dosar nr. 737/229/2014 Judecătoria Fetești.

Din

perspectiva celor expuse, se constată că instanța competentă pentru

soluționarea capătului de cerere, având ca obiect dezbaterea succesiunii

defunctului L.Ș., precum și a capetelor accesorii este Judecătoria Fetești, în

raza de competență a căreia se află comuna Mihail Kogălniceanu.

Așa

fiind, Înalta Curte va stabili competența teritorială de judecare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Fetești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - GV