ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2340/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată în data de 7 aprilie 2014, reclamantul J.Ș. a chemat în judecată pe pârâții T.N., M.R., L.P.

și L.I., solicitând să se constate că fiecare dintre titularii dreptului de proprietate înscriși pe titlul de proprietate nr. 084508/55566 din 18 aprilie 1997 au o cotă de 1/5 în calitate de descendenți de ordinul I ai defunctului L.Ș., decedat la data de 16 august 1998 și să se constate calitatea de moștenitori a pârâților - colaterali privilegiați - fiecare cu o cotă de 1/4 din masa succesorală a defunctului; să se constate că pârâții au fiecare o cotă de 1/4 din suprafața de teren extravilan deținută în baza titlului de proprietate anterior menționat; să se constate valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare privind suprafața de 12.110 mp teren arabil extravilan situat pe teritoriul comunei Gura Ialomiței și să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Fetești, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, iar, prin Sentința civilă nr. 1898 din 27 octombrie 2014 a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în sensul că este competentă instanța de la ultimul domiciliu al defunctului, în litigiul având ca obiect principal dezbatere succesiune. În această situație, cum ultimul domiciliu al defunctului L.Ș. a fost în localitatea Slatina, județul Olt, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Slatina, acestei din urmă instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

Astfel învestită prin declinare, Judecătoria Slatina, prin Sentința civilă nr. 3611 din 4 mai 2015 a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocate de reclamantul J.Ș.; a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a se pronunța astfel, această judecătorie a reținut că situația de fapt conduce la concluzia că ultimul domiciliu al defunctului s-a aflat în comuna Mihail Kogălniceanu, unde acesta avea unicele rude, deținea bunuri imobile și a decedat, iar nu în municipiul Slatina unde era, exclusiv, mențiunea din actul de identitate.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Obiectul principal al prezentului litigiu îl constituie dezbaterea succesiunii autorului reclamanților, defunctul L.Ș., de a cărei soluționare depinde și soluționarea capătului de cerere accesoriu privind antecontractul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 12.110 mp teren arabil extravilan situat în comuna Gura Ialomiței. Potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., cererile în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului.

Textul conține norme legale imperative ce reglementează o competență teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări. Dispozițiilor art. 117 C. proc. civ. reglementează competența instanței în ce privește soluționarea cererilor privitoare la imobile, prevăzând că: "(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune." Astfel, din perspectiva acestor dispoziții legale, este de reținut că menționarea cererilor de împărțeală judiciară a unui imobil în cuprinsul art. 117 alin. (3) C. proc. civ. ca atrăgând competența exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află imobilul, are ca finalitate delimitarea sferei de aplicare a art. 117 de art. 118 C. proc. civ. Astfel, actuala reglementare menționează competența instanței de la locul imobilului pentru cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, cu excepția cazurilor când indiviziunea rezultă din succesiune.

Prin urmare, în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, competența aparține în mod exclusiv instanței de la ultimul domiciliu al defunctului și nu instanței în a cărei circumscripție teritorială se află situat bunul imobil ce face obiectul partajului succesoral. Chestiunea care interesează pentru corecta dezlegare a conflictului negativ de competență cu care a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză este aceea de a ști care este ultimul domiciliu al defunctului, așa cum prevăd dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ. În acest context al analizei se reține că mențiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidență a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuința sa statornică și principală, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înțeles, interesează în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul.

Fiind vorba, deci, despre o chestiune de fapt, dovada domiciliului se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă. Din actele și lucrările dosarului a rezultat că ultimul domiciliu în fapt al defunctului L.Ș. a fost în localitatea Mihail Kogălniceanu, unde s-a produs și decesul, localitate unde se aflau unicele sale rude. Totodată, a rezultat că imobilele ce fac obiectul petitului privind partajul succesoral se află în comuna Mihail Kogălniceanu, unde a survenit și decesul, potrivit copiei certificatului de deces depusă la dosarul cauzei - Dosar nr. 737/229/2014 Judecătoria Fetești. Din perspectiva celor expuse, se constată că instanța competentă pentru soluționarea capătului de cerere, având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului L.Ș., precum și a capetelor accesorii este Judecătoria Fetești, în raza de competență a căreia se află comuna Mihail Kogălniceanu.

Așa fiind, Înalta Curte va stabili competența teritorială de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2015. Procesat de GGC - GV