ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2814/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2814/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și S.C. D. S.R.L., să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren înscris în Titlul de proprietate nr. x/20 din 13.11.2002, în suprafață de 2.63 ha situat pe raza localității Mărunței, județul Olt, prin atribuirea de loturi în natură, respectiv un lot reclamantei conform cotei de proprietate și un lot pârâților B., C. în indiviziune; să se dispună intabularea lotului nou format ca urmare a ieșirii din indiviziune; în contradictoriu cu pârâtul B. să se dispună obligarea acestuia la restituirea sumelor încasate cu titlu de rentă, respectiv suma de 1963.66 RON, pentru terenul pe care părțile îl dețin în coproprietate înscris în titlul de proprietate nr. x/20/13.11.2002 ca urmare a încheierii contractelor de arendă nr. x/29.08.2007 și nr. y/14.123004 cu S.C. D. S.R.L., potrivit cotei de proprietate de 1/3 a reclamantei, pentru perioada 14.10.2004 - 01.10.2015; să se constate denunțarea unilaterală a contractului de arendă nr. x din 29.08/2007, contract care a fost prelungit inclusiv pentru anul 2015, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul B. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâtul a arătat că este de acord cu ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren agricol înscris în Titlul de proprietate nr. x/20 din 13.11.2002 în suprafață de 2,63 ha, situat pe raza localității Mărunței, jud. Olt, numai prin atribuirea de loturi în natură pentru fiecare parte conform cotei de proprietate, solicitând respingerea cererii prin care se cere constituirea unui lot în indiviziune cu C., intabularea lotului nou format, al său și să se respingă solicitarea reclamantei, privind restituirea sumei de 1.963,66 RON.

Pe cale de cerere reconvențională, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei și a pârâtei C. să-i restituie, fiecare, câte 335,66 RON, cotă parte de 1/3 din impozitul agricol plătit de pârât, sens în care a invocat art. 1341 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1683 din 14.04.2018, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Brașov.

În motivare s-a reținut că, în conformitate cu art. 118 C. proc. civ., în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare, cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia, precum și cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.

Astfel, în sfera de aplicare a normei legale menționate intră și cererile de sistare a indiviziunii succesorale și orice alte cereri prin care moștenitorii valorifică pretențiile pe care le-ar avea unul împotriva altuia, însă numai în legătură cu moștenirea.

În condițiile în care art. 117 C. proc. civ. a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune, fără a distinge dacă s-a dezbătut sau nu succesiunea, este evident că este atrasă competența relativă la ultimul domiciliu al defunctului, și nu cea de la locul imobilului.

În acest context este lipsită de relevanță împrejurarea că titlul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 a fost emis direct pe numele moștenitorilor, câtă vreme imobilele au aparținut autorului comun și se solicită partajarea acestora.

În speță, dreptul de proprietate asupra averii funciare rămase de pe urma autorului E. și eliberarea titlului de proprietate au avut loc după data decesului acestuia, părțile aflându-se în indiviziune, întrucât succesiunea autorului nu s-a dezbătut până la data introducerii acțiunii.

Prin urmare, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 118 C. proc. civ., reținând că ultimul domiciliul al autorului E. a fost în localitatea Săcele, aflată în raza de competență a Judecătoriei Brașov, instanța a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă a Judecătoriei Slatina, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei de față în favoarea Judecătoriei Brașov.

Prin sentința civilă nr. 5912 din 12 iunie 2018, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în art. 117 alin. (1) C. proc. civ. se prevede că "Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul".

Cererile de împărțeală judiciară a unui imobil atrag competența exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află imobilul, cu excepția cazului când indiviziunea rezultă din succesiune (art. 117 alin. (3) din același cod). Rezultă, astfel, că pentru cererile având ca obiect sistarea stării de indiviziune provenite din succesiune, competența teritorială se stabilește după regulile din art. 118 C. proc. civ.

Nu există niciun dubiu în privința includerii cererilor de ieșire din indiviziune cu privire la imobilele din masa succesorala în domeniul de aplicare al art. 118 C. proc. civ., în condițiile în care art. 117 a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune. Întrucât art. 117 C. proc. civ. nu distinge, este lipsit de relevanță dacă s-a dezbătut sau nu succesiunea.

Astfel, este atrasă competența relativă la ultimul domiciliu al defunctului, și nu cea de la locul imobilului.

Așa cum a reținut și Judecătoria Slatina, este nerelevant faptul că titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 a fost emis pe numele moștenitorilor, câtă vreme imobilul a aparținut autorului comun și se solicită partajarea imobilului.

În speță, din considerentele sentinței civile nr. 2231 pronunțată la data de 04.03.2013 de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. x/2012, reiese că la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/20/13.11.2002 a fost avut în vedere "rolul din registrul agricol al defunctului F. (bunicul reclamantei A. și al pârâtului B., totodată străbunicul reclamanților G., C. și H.) în care defunctul figurează înregistrat cu suprafața de 2,63 ha teren".

A reținut instanța în considerentele sentinței civile nr. 2231 pronunțată la data de 04.03.2013 în dosarul civil nr. x/2012, că titlul de proprietate nr. x//13.11.2002 a fost eliberat în reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului F.

Prin urmare, s-a statuat cu putere de lucru judecat că autorul părților menționat în titlul de proprietate nr. x/20/13.11.2002 este bunicul reclamantei A. și al pârâtului B., respectiv străbunicul pârâților C. și H.

Un alt aspect care conduce la concluzia că autorul părților din titlul de proprietate este bunicul acestora F., și nu tatăl reclamantei - defunctul E., decedat la data de 05.09.1982, cu ultimul domiciliul în localitatea Săcele, jud. Brașov, rezultă și din considerentele sentinței civile nr. 5071/26 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. x/2013, în care s-a arătat că pârâta A. - prin întâmpinare - a învederat că la momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate după bunic, autorul său, respectiv tatăl său, era decedat încă din anul 1982.

Având în vedere că autorul părților - defunctul E. - bunicul reclamantei și al pârâtului B., a avut ultimul domiciliu în jud. Olt, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Slatina - în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) C. proc. civ.

Faptul că atât bunicul cât și tatăl reclamantei au avut nume identice, respectiv E., a indus în eroare Judecătoria Slatina, care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, prin raportare la ultimul domiciliu al defunctului tată al reclamantei, care, într-adevăr, a fost în localitatea Săcele.

Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Judecătoria Slatina și Judecătoria Brașov și-au declinat reciproc competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și S.C. D. S.R.L., având ca obiect "partaj judiciar".

Se constată că ambele instanțe în stabilirea competenței de soluționare a litigiului s-au raport la dispozițiile art. 118 C. proc. civ., reținând că este atrasă competența relativă de la ultimul domiciliul al defunctului și nu cea de la locul imobilului, fiind nerelevant faptul că titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 a fost emis pe numele moștenitorilor, câtă vreme imobilul a aparținut autorului comun și se solicită partajarea imobilului.

În esență, aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la autorul comun al moștenitorilor pe numele cărora a fost emis titlul de proprietate. Judecătoria Slatina a reținut că acesta este tatăl reclamantei, E., al cărui ultim domiciliu a fost în localitatea Săcele, jud. Brașov, în timp ce Judecătoria Brașov a constatat că autorul comun este F., bunicul reclamantei A. și al pârâtului B., respectiv străbunicul pârâților C. și H., ce a avut ultimul domiciliu în jud. Olt.

Analizând înscrisurile și hotărârile judecătorești depuse la dosar, se constată că, așa cum a reținut, în mod corect, Judecătoria Brașov, autorul părților din titlul de proprietate este bunicul acestora F., și nu tatăl reclamantei - defunctul E., decedat la data de 05.09.1982, cu ultimul domiciliul în jud. Olt.

Acest aspect rezultă din considerentele sentinței civile nr. 2231 pronunțate la data de 04.03.2013 de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2012, în care se reține că la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/20/13.11.2002 a fost avut în vedere "rolul din registrul agricol al defunctului F. (bunicul reclamantei A. și al pârâtului B., totodată străbunicul reclamanților G., C. și H.) în care defunctul figurează înregistrat cu suprafața de 2,63 ha teren".

De asemenea, în considerentele sentinței civile nr. 2231 din data de 04.03.2013 în dosarul civil nr. x/2012, s-a statuat că titlul de proprietate nr. x/20/13.11.2002 a fost eliberat în reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului F., în timp ce din considerentele sentinței civile nr. 5071/26 mai 2014 pronunțate de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2013, se arată că pârâta A. - prin întâmpinare - a învederat că la momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate după bunic, autorul său, respectiv tatăl său, era decedat încă din anul 1982.

Față de această chestiune dezlegată cu autoritate de lucru judecat și care nu poate fi repusă în discuție într-un litigiu ulterior și în raport de obiectul acțiunii ce vizează partajarea unui bun imobil din masa sucesorală a defunctului F., cu ultimul domiciliu în raza teritorială a Judecătoriei Slatina, în temeiul art. 118 și art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.