ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 212/2016

HOTĂRÂRE

29.01.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 212/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 212/2016

După deliberare, asupra conflictului negativ de competentă, constații următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 decembrie 2014, sub nr. xxx/315/2014 pe rolul Judecătoriei Târgoviște. reclamanții A., domiciliată în Târgoviște, B., domiciliată în Târgoviște, C., domiciliat în Câmpulung, D., domiciliată în Târgoviște, și E., domiciliată în Timișoara, au solicitai, în contradictoriu cu pârâtul F., domiciliat în București, sector 2, ieșirea din indiviziune și atribuirea suprafeței de 741.000 mp teren forestier, situat în extravilanul com. Dobroești, Moroeni jud. Dâmbovița și a suprafeței de 169,000 mp teren forestier, menționate în titlul de proprietate din 13 martie 2007, eliberat de C.J.S.D.P.T. Județul Dâmbovița.

În motivarea cererii, reclamantele A. și B. au arătat că sunt moștenitoarele defunctului G., decedat, cu ultimul domiciliu în Târgoviște, jud. Dâmbovița, de pe urma căruia a fost emis certificatul de moștenitor din 21 ianuarie 2014, întocmit de S.P.N., S.D.I.D. și Asociații, precum și certificatul de moștenitor suplimentar din 14 octombrie 2015, eliberat de același birou notarial, prin care au devenit coproprietarele următoarelor cote succesorale: 1/3 din cota cuvenită defunctei H. din suprafața de 741.000 mp teren forestier, înscris sub același număr în C.F. a localității Moroeni, județul Dâmbovița; 1/3 din cota cuvenită defunctei H. din suprafața de 169.000 mp teren, situat in extravilanul comunei Moroeni, județul Argeș, înscris în C.F. la același număr a localității Moroeni, județul Dâmbovița; asupra cotelor nedeterminatc din cotele cuvenite defunctului G. din suprafața de teren de 741.000 mp teren forestier, și, respectiv 169.000 mp, conform titlului de proprietate din 13 martie 2007, emis de C.J.S.D.P.T. Județul Dâmbovița.

Reclamantele au precizat că restul cotei de 2/3 din cota cuvenită defunctei H. din suprafețele de teren mai sus menționate le revine potrivit certificatului de moștenitor suplimentar din 23 decembrie 2011, eliberat de S.N.P., S.D.I.D. și Asociații.

În ceea ce privește cota succesorală rămasă, au menționat că aceasta aparține coindivizarilor C., D., E. și pârâtului F., în calitate de moștenitor al defunctului H., conform titlului de proprietate din 13 martie 2007, emis de C.J.S.D.P.T. Județul Dâmbovița.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1143 C. civ.

Prin sentința nr. 3279 din 5 octombrie 2015. pronunțată în Dosarul nr. xxx/315/2014. Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, jud. Argeș.

Pentru a dispune astfel, această instanță a reținut că obiectul cauzei deduse judecății are ca obiect partajul succesoral de pe urma defunctului I., cu ultimul domiciliu în com. Cetățeni, jud. Argeș. așa cum rezultă din titlul de proprietate din 13 martie 2007, eliberai de C.J.S.D.P.T. Județul Dâmbovița și din certificatul de moștenitor din 1070 emis de pe urma acestuia de Notariatul de Stat Local Câmpulung.

Judecătoria Târgoviște a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 118 C. proc. civ., potrivit cărora, în materie de moștenire, până la ieșirea clin indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva celuilalt,

Raportându-se la aceste prevederi legale, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată privește drepturile succesorale ale părților litigante, că, in cauză nu s-a efectuat ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rezultate din succesiune și eă ultimul domiciliu al defunctului este în com. Cetățeni, jud. Argeș.

Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că localitatea Cetățeni. jud. Argeș, este în circumscripția teritorială a Judecătoriei Câmpulung, a apreciat că această instanță este competentă teritorial să judece litigiul.

La rândul sau. Judecătoria Câmpulung, jud. Argeș, prin sentința nr. 2497 din 10 decembrie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizai Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, această instanță a reținut că bunurile imobile asupra cărora se solicită ieșirea din indiviziune sunt înscrise în cartea funciară, potrivii extrasului emis la 14 octombrie 2014 de Biroul de C.F. Târgoviște, din care rezultă că imobilul în suprafață de 169.000 mp este intabulat în C.F. Moroeni, jud. Dâmbovița, pe numele H., C., D. și E., în baza titlului de proprietate din 13 martie 2007, eliberai de C.J.S.D.P.T. Județul Dâmbovița.

Prin urmare, instanța a constatat că bunurile imobile în privința cărora se solicită partajarea au fost înscrise în evidențele Biroului de C.F. Târgoviște pe numele proprietarilor actuali, menționați ca atare în cuprinsul titlului de proprietate mai sus amintit, în baza certificatelor de moștenitor emise de urma autorilor lor.

Instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indtviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domicilia al defunctului: (1) cererile privitoare la vcdidititiea sau executarea dispozițiilor testamentare; (2) cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; (3) cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv simt de competența exclusiva a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți.

În pricina dedusă judecății, reclamanții au invocat calitatea lor de moștenitori ai defunctului G., decedat, cu ultimul domiciliu în Târgoviște, de pe urma căruia a fost emis certificatul de moștenitor din 21 ianuarie 2014 de S.P.N., S.D.I.D. și Asociații, precum și certificatul de moștenitor suplimentar din 14 octombrie 2015, eliberat de aceeași societate notarială, prin care au devenit coproprietarii cotei de 1/3 din suprafața de 741.000 mp teren de categoria fond forestier, înscris în C.F. Moroeni și asupra cotei de 1/3 din suprafața de 169.000 mp teren, situat în extravilanul com. Moroeni, cu nr. cadastral, înscris în C.F. a localității Moroeni, jud. Dâmbovița.

De asemenea, a reținut că reclamanții au invocat calitatea lor de moștenitori ai defunctei H., decedată la 28 februarie 2011, cu ultimul domiciliu în Târgoviște, jud. Dâmbovița, de pe urma căreia a fost eliberat certificatul de moștenitor suplimentar din 23 decembrie 2011 de către S.N.P., S.D.I.D. și Asociații, prin care au dobândit cota cuvenită autoarei din terenurile menționate anterior.

Prin urmare, instanța a constatat că, în cauză, se pune problema unor moșteniri deschise succesiv și că defuncții G. și H. au avut ultimul domiciliu în raza teritorială a Judecătoriei Târgoviște. care, potrivit prevederilor art. 118 alin. (2) C. proc. civ. este competentă să soluționeze cauza.

Astfel, a reținut eă textul legal menționat reglementează un caz de prorogare legală de competență, deoarece instanța aicasă de reclamant devine competentă să judece litigiul și în raport cu cereri care, formulate de sine stătător, ar fi atras competența teritorială a altei instanțe, respectiv cea de la ultimul domiciliu a altor defuncți.

Instanța a apreciat că, deși defunctul I. a avut ultimul domiciliu în com. Cetățeni, jud. Argeș (fapt ce ar fi atras competența teritorială a judecătoriei Câmpulung), prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat stabilirea cotelor ce le revin din succesiune, invocând calitatea lor de moștenitori ai defuncților G. și H., cu ultimul domiciliu în raza teritorială a Judecătoriei Târgoviște.

Prin urmare, a reținut că. în exercitarea drepturilor recunoscute de lege cu privire Ia alegerea instanței competente, reclamanții au introdus acțiunea la Judecătoria Târgoviște, în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliul al autorilor lor și bunurile aflate în indiviziune.

Față de această împrejurare și de prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Târgoviște este competentă să soluționeze cauza.

Examinând conflictul de competență. Înalta Curte va reține că. in cauză, competența soluționării pricinii in primă instanță revine Judecătoriei Câmpulung, jud. Argeș pentru considerentele ce succed:

Obiectul cauzei deduse judecății constă în cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E. prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul F., ieșirea din indivîziune și atribuirea terenurilor foresiiere în suprafață de 741,000 mp și de 169-000 mp, menționate în titlul de proprietate din 13 martie 2007, eliberat de C.J.S.D.P.T. Județul Dâmbovița pe numele acestora, în calitate de crezi ai defunctului I.

În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamanții au depus certificatul de moștenitor autentificat din 25 noiembrie 1970 de Notariatul de Stat Local Câmpulung, emis de pe urma defunctului I., decedat, cu ultimul domiciliu în com. Cetățeni, jud. Argeș, care a lăsat prin testament întreaga sa avere fiului său, defunctul H., tatăl pârâtului F.

Potrivit titlului de proprietate din 13 martie 2007, emis de C.J.S.D.P.T. Județul Dâmbovița în favoarea moștenitorilor H., C., H., G., E. și D., terenurile care fac obiectul cererii de ieșire din indiviziune în cauza pendinte au aparținut defunctului I.

Prin urmare, obiectul disputei judiciare a părților litigante vizează ieșirea din îndiviziune asupra cotelor succesorale rezultate după formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru imobilul în suprafață de 91 ha, care a aparținut defunctului I., în baza Legii nr. 18/1991 și după eliberarea titlului de proprietate din 13 martie 2007 de către C.J.S.D.P.T. județul Dâmbovița.

Așadar, cererea de chemare în judecată nu se grefează pe moștenirile succesive ale defuncților H. și G., așa cum eronat a reținut Judecătoria Câmpulung, întrucât. la data formulării acesteia, succesiunile fuseseră dezbătute, aspect ce rezultă din certificatul de moștenitor suplimentar din 23 decembrie 2011 (emis de pe urma defunctei H.) și din certificatul din 21 ianuarie 2014, suplimentai prin certificatul din 14 octombrie 2015 (eliberat de pe urma defunctului G.), autentificate de S.P.N., S.D.S.D. și Asociații.

Potrivit dispozițiilor art. 118 C. proc. civ., în materie de moștenire, pană la ieșirea din indiviziune. surit de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: ii) cererile privitoare ia validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; (2) cererile privitoare hi moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; (3) cererile legatarilor ca ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori s-au împotriva executorului testamentar.

Textul legal menționat reglementează competența teritorială exclusivă a instanței în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu al defunctului.

Fundamentul normei exclusive de competență rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 954 alin. (2) C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009.

În sfera reglementată de art. 118 C. proc. civ. sunt incluse și cererile care au ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la imobilele care fac parte din masa succesorală.

Ca atare, este atrasă competența instanței în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliu al defunctului chiar dacă s-a dezbătut succesiunea și s-a realizat partajarea bunurilor menționate în certificatul de moștenitor, insă se solicită împărțirea altor imobile succesorale, pentru care s-a emis titlu! de proprietate, ulterior partajului,

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 118 C. proc. civ. sunt aplicabile și în situația în care în masa succesorală se regăsesc și imobile situate în altă circumscripție decât cea în care se află ultimul domiciliu al defunctului, cum este cazul în speță, în considerarea rațiunii normei de competență exclusivă instituită de textul legal menționat.

Din perspectiva celor expuse, față de obiectul cererii de chemare în judecată ce vizează ieșirea din indiviziune asupra bunurilor care fac parte din masa succesorală a defunctului I., cu ultimul domiciliu în com. Cetățeni, jud. Argeș, în aplicarea prevederilor legale anterior menționate, Înalta Curte apreciază ca instanța competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Câmpulung.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor ari. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Câmpulung.