ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 927/2016

Decizia nr. 927/2016

Asupra conflictului negativ de

competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/279/2014 pe

rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 27 martie 2014, reclamanta

A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., E., F., G., H., I., J.,

K., L., M., solicitând partajul averii succesorale privind suprafața

totală de teren de 8 ha și 8.400 mp, situată în satul Stanca,

com. Zvoriște, jud. Suceava, cu obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivare, a menționat

reclamanta că defuncta N. a decedat, iar părțile au vocație

la succesiune.

A susținut că la decesul

defunctei N., au rămas, conform titlului de proprietate din 11 iunie 1997,

suprafața de 8 ha și 8.400 mp teren.

În drept, s-au invocat dispozițiile

art. 2633, 963 C. civ.

Pârâții F., O. și G. au

formulat întâmpinare și cerere reconvențională la 17 noiembrie 2014

(fila 1-3 vol. II) prin care au solicitat constatarea nulității

parțiale absolute a certificatului de moștenitor din 1984 în ceea ce

privește stabilirea calității de moștenitor după

defuncta N., constatarea lipsei calității procesuale pasive a

pârâților K., L. și M., partajarea averii succesorale rămase de

pe urma defunctei S., cu cheltuieli de judecată.

În motivare, au arătat că

prin certificatul de moștenitor din 1984 s-a constatat în mod eronat

că numiții B., P., R., I., E. și A. sunt străini de

succesiunea defunctei lor mame, iar fiica S. este pur si simplu omisă. Au

precizat că au acceptat succesiunea tacit, prin preluarea de bunuri din

moștenire, iar, prin efectul Legii nr. 18/1991 au fost repuși în

termenul de acceptare a moștenirii.

În drept, s-au invocat prevederile art.

6 C. civ., 728 C. civ. și art. 979 C. proc. civ.

Prin

sentința civilă nr. 3212 din 15 octombrie 2015, pronunțată

de Judecătoria Piatra Neamț în Dosarul nr. x/279/2014a fost

admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din

oficiu de instanță, cauza fiind trimisă spre competentă

soluționare Judecătoriei Suceava.

Instanța

a reținut că,

potrivit art. 118 C. proc. civ., în materie de

moștenire până la ieșirea din indiviziune sunt de

competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu

al defunctului cererile privitoare la moștenire, precum și cele

privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul

împotriva altuia.

Instanța

a avut în vedere că acțiunea principală formulată are ca

obiect ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile

rămase de pe urma defunctei N., decedată la 04 martie 1984. Din copia

certificatului de deces, aflat la fila 50 vol. I dosar, reiese că ultimul

domiciliu al defunctei a fost în com. Zvoriștea, aceeași împrejurare

fiind relevată și prin certificatul de moștenitor din 19

noiembrie 1984 eliberat de Notariatul de Stat Suceava (fila 89 vol. I).

Astfel,

față de dispozițiile mai sus-menționate, precum și

aplicând dispozițiile art. 123 C. proc. civ. în ceea ce privește

cererea reconvențională formulată, față de actele

dosarului, constatând că excepția de necompetență

teritorială exclusivă este întemeiată, Judecătoria Piatra

Neamț a admis excepția și a declinat competența de judecată

a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, trimițând dosarul cauzei

acestei instanțe în vederea soluționării atât a cererii

principale, cât și a cererii incidentale formulate.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Judecătoriei Suceava în data de 08 decembrie 2015, sub nr. x/279/2014.

Prin sentința civilă nr. 691

din 18 februarie 2016, Judecătoria

Suceava

a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț;

în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat intervenit conflictul negativ

de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de

competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, s-a reținut, în esență, că,

aspectul

litigios al competenței teritoriale privind dezbaterea succesiunii

după defuncții E. și N. a fost soluționat definitiv prin

sentința civilă nr. 2125 din 27 martie 2013 a Judecătoriei

Suceava, prin care a fost atribuită competența în favoarea

Judecătoriei Piatra Neamț, astfel că, sub acest aspect nu se

poate stabili în contră, prin altă sentință

judecătorească sau prin încheiere

interlocutorie de

verificare a competenței prevăzută de art. 131 C. proc. civ.

Analizând

conflictul negativ de competență în condițiile art. 135 alin. (1)

și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, având în vedere

următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată sub nr.

x/279/2014 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 27 martie 2014,

reclamanta A. a solicitat partajarea averii succesorale de pe urma defunctei N.

Pârâții F., O. și G. au

formulat cerere reconvențională la 17 noiembrie 2014 prin care au

solicitat constatarea nulității parțiale absolute a

certificatului de moștenitor din 1984 și partajarea averii

succesorale rămase de pe urma defunctei S.

Anterior, prin acțiunea înregistrată

pe rolul acestei instanțe la data de 17 iulie 2012 sub nr. x/314/2012 din

aceeași dată reclamantul E. a solicitat în contradictoriu cu

pârâții I., A., J., B., C., D., K. și L., partajarea bunurilor

imobile rămase în urma defuncților T., decedat, N. decedată,

bunuri imobile ce constau în suprafața de 8,8400 ha teren intravilan

și extravilan com. Zvoriștea, jud. Suceava, înscris în titlul de

proprietate eliberat la data de 11 iunie 1997, precum și suprafața de

3,56 ha teren pădure situată în jud. Suceava, în cotele

prevăzute de lege avându-se în vedere faptul că o parte din

moștenitori nu sunt înscriși în titlul de proprietate indicat mai

sus, iar alții și-au primit partea de teren în timpul vieții lui

N. câte 1,89 ha și ieșirea din indiviziune cu privire la teren.

Prin sentința civilă nr.

2125 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în

Dosar nr. x/314/2012, a fost admisă excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Suceava invocată de pârâtele A. și B.,

(care au susținut că ultimul domiciliu al defuncților T. și

N. a fost la Piatra Neamț și că N. a decedat la Piatra

Neamț), fiind declinată competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Sub același număr cauza a

fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, unde, la

al treilea termen de judecată, prin sentința nr. 4623 din 05

decembrie 2013 acțiunea a fost anulată ca insuficient timbrată,

fără a se declanșa conflict negativ de competență,

hotărârea fiind definitivă prin neexercitarea căii de atac.

Ca atare, chestiunea competenței

teritoriale privind dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei N. a fost

soluționată definitiv prin sentința civilă nr. 2125 din 27

martie 2013 a Judecătoriei Suceava, astfel cum în mod corect a

reținut această instanță.

Conform art. 431 alin. (2) C. proc.

civ. hotărârea judecătorească ce statuează asupra unei

excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are autoritate

de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, autoritate de

lucru judecat ce privește atât dispozitivul, precum și considerentele

pe care acesta se sprijină.

Astfel că autoritatea lucrului

judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi

judecată decât o singură dată, dar și că o constatare

făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu

trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în

scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.

În acest caz, nu este necesar să

existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este

suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în

discuție o chestiune litigioasă care să aibă

legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât

aceasta să nu mai poată fi contrazisă, indiferent dacă

această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în

considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, efectul pozitiv al

autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din

nou a unui proces terminat, ci și contrazicerile dintre două hotărâri

judecătorești, în sensul că dacă s-a stabilit definitiv

competența teritorială exclusivă a unei instanțe, în

speță a Judecătoriei Piatra Neamț, aceeași chestiune

litigioasă ce a primit o dezlegare nu mai poate primi, într-un litigiu

ulterior, o altă soluție.

În ceea ce privește

cererea reconvențională ce vizează dezbaterea succesiunii de pe

urma defunctei S., verificarea competenței instanței sesizate de

către reclamantă, în aplicarea

art. 131

C.

proc. civ., poate viza doar cererea principală, nu și cererile

accesorii și incidentale, în privința cărora este aplicabil art.

123

alin. (1)

din același cod.

Or, cererea

reconvențională reprezintă, potrivit art. 30

alin. (6)

C. proc. civ., o cerere

incidentală.

Prin urmare, caracterul

său de cerere incidentală atrage aplicabilitatea art.

123

alin. (1)

C. proc. civ., în sensul că

se judecă de către instanța competentă pentru cererea

principală, chiar dacă cererea reconvențională ar fi fost

de competența materială sau teritorială a altei instanțe

judecătorești (ceea ce nu este cazul în speță, defuncta S.

având ultimul domiciliu în raza teritorială a Judecătoriei Piatra Neamț)

în ipoteza în care ar fi fost promovată pe calea unui proces separat ca

cerere principală.

Prorogarea legală de

competență produce efecte pe tot parcursul procesului, indiferent

dacă cererea principală și cererea reconvențională se

soluționează concomitent, precum în speță, ori se

procedează la disjungerea cererii reconvenționale și formarea

unui nou dosar, ca urmare a faptului că cererea principală este în

stare de judecată, în aplicarea art. 230 alin. (2) din cod.

Pentru aceste considerente,

reținând în concluzie faptul că, în ceea ce

privește succesiunea după defuncta N. competența

teritorială a fost stabilită prin

sentința

civilă nr. 2125 din 27 martie 2013 pronunțată de

Judecătoria Suceava, devenită definitivă,

iar, față de existența cererii reconvenționale privind

dezbaterea succesiunii defunctei

S.

sunt aplicabile prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte,

în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 15 aprilie 2016.