ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1054/2014

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Reclamanta M.D., în contradictoriu cu pârâții I.S.V., S.G., A.Z., L.D., R.E., S.C.G.., T.E., S.V.C. și S.A.M., a solicitat anularea certificatului de moștenitor din 25 octombrie 1976 în ceea ce privește reținerea la masa de partaj a defunctei S.A. a cotei de 1/1 din bunurile înscrise în act, respectiv casă de locuit și teren aferent construcției, cota defunctei S.A. din aceste bunuri fiind doar de 5/8. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Piatra-Neamț prin Sentința civilă nr. 3396 din 7 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 11/279/2010 a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți și a admis cererea formulată de reclamantă.

Judecătoria a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât nu s-a făcut vreo dovadă că reclamanta ar fi cunoscut despre existența certificatului de moștenitor a cărui anulare a solicitat-o mai înainte de anul 2008, când a fost demarată acțiunea de partaj succesoral de pe urma bunicului său. A reținut că reclamanta este descendent de gradul II a defunctului S.G. (bunicul său). Acesta a decedat în anul 1953, în urma acestuia rămânând 9 copii, primul din căsătoria cu S.An., iar ceilalți 8 din căsătoria cu S.A.. Copilul rezultat din căsătoria lui S.G. cu S.An. este M.A., decedată la rândul său în anul 2009. Reclamanta M.D. este descendentul său direct, alături de M.R., M.D., M.N., B.L..

Aceștia din urmă nu au fost citați în calitate de reclamanți în cauză dat fiind că prezenta cerere nu a fost demarată de M.A., fiind promovată după decesul său de M.D., iar în lipsa manifestării de voință exprese citarea lor în calitate de reclamanți nu este posibilă, iar, conform declarațiilor depuse la dosar M.R. și B.L., acești moștenitori au arătat că renunță la orice drepturi succesorale. Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză nu se poate vorbi despre o coparticipare obligatorie așa încât formularea prezentei acțiuni numai de către unul dintre moștenitori este admisibilă. S-a mai reținut că actul cu privire la care se solicită anularea este certificatul de moștenitor nr. x/1976 eliberat de pe urma defunctei S.A..

În acest înscris sunt menționați cei 8 descendenți direcți rezultați din căsătoria acestei defuncte cu S.G., iar masa succesorală consemnată în cuprinsul său este compusă dintr-o casă de locuit și terenul aferent situate în comuna Ștefan cel Mare, jud. Neamț, pe care defuncta le-ar fi dobândit prin moștenire de la defuncții săi părinți, decedați de peste 30 de ani. Solicitarea reclamantei de anulare privește în esență cota de 1/1 din aceste bunuri, susținerile sale fiind că bunurile respective au fost bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei dintre S.A. și S.G., iar cota cuvenită defunctei este de 5/8, iar nu de 1/1. Față de această împrejurare, prima instanță a apreciat că în calitate de succesibil al defunctului S.G., reclamanta are calitate procesuală activă în prezenta cauză.

În privința fondului cauzei, instanța a reținut că defunctul S.G. (bunicul reclamantei, cu privire la care se dezbate succesiunea în cadrul Dosarului nr. 6081/279/2008 al Judecătoriei Piatra-Neamț) a încheiat două căsătorii, prima cu S.An., din care a rezultat M.A. (mama reclamantei), iar cea de a doua cu S.A., din care au rezultat 8 copii: SC, S.V., S.N., R.E., A.Z., S.I., S.G., O.A.. Din probatoriul administrat, deși în certificatul de moștenitor s-a consemnat cota de 1/1 din casa de locuit și terenul aferent situat în satul Șerbești, comuna Ștefan cel Mare, jud. Neamț ca aparținând defunctei S.A., a rezultat că în fapt bunurile respective au fost dobândite de aceasta și soțul său defunct S.G., în timpul căsătoriei lor.

Nu s-a dovedit de către pârâți și nici nu au fost contrazise susținerile reclamantei privind împrejurarea că părinții defunctei S.A. nu au locuit și trăit în comuna Ștefan cel Mare, nedemonstrându-se nici că ar fi avut proprietăți pe raza acestei comune pentru ca în acest fel să le lase moștenire fiicei lor, S.A.. Din probele administrate a rezultat că imobilele înscrise certificatul de moștenitor au fost dobândite de soții S.G. și S.A. și dat fiind că nu s-a dovedit o cotă distinctă de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, prezumându-se că această cotă este de 1/2 pentru fiecare dintre soți, instanța a admis cererea și a anulat în parte certificatul de moștenitor nr. x/1976 în ceea ce privește reținerea la masa de partaj a defunctei S.A.

a cotei de 1/1 din bunurile casă de locuit, construită din cărămidă, acoperită cu draniță, compusă din 3 camere, antreu, cămară și beci și terenul aferent acesteia, în condițiile statutului CAP și Legilor nr. 58 și 59/1974, cota defunctei S.A. din aceste bunuri fiind de 5/8 (cota de 1/2 dobândită în condițiile regimului comunității de bunuri al soților la care se adaugă cota de 1/4 cuvenită prin moștenire de la soțul său S.G.). Totodată, judecătorul fondului a motivat că simplul fapt că descendenții defunctei S.A. au contribuit într-o anumită măsură la edificarea sau la finalizarea construcției, nu le conferă acestora un drept de proprietate asupra imobilului, ci numai un drept de creanță ce poate fi valorificat în alte condiții decât prezenta acțiune.

În ceea ce privește partajarea, deja, a acestor imobile, conform Sentinței civile nr. 2071/1979 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț aceasta nu poate conduce la o altă soluție în cadrul acestui dosar de vreme ce în privința reclamantei, această hotărâre judecătorească nu este opozabilă, iar o eventuală contrarietate între hotărârile judecătorești de asemenea va fi remediată în cadrul căilor legale. Instanța de fond a mai reținut că simplu fapt că s-ar putea ajunge la o contrarietate de hotărâri nu este suficient pentru a respinge acțiunea cu care a fost învestită, așa cum s-a solicitat de către pârâți, întrucât în esență în cuprinsul acelei hotărâri se menționează că bunurile casă de locuit și teren au aparținut defuncților S.G.

și A., iar nu doar defunctei S.A.. La data de 25 septembrie 2012 reclamanta M.D. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în Sentința civilă nr. 3396 din 7 iunie 2012 cu privire la originea terenului aferent construcției ce a făcut obiectul dosarului, susținând că s-a trecut eronat că acesta a fost dobândit de defunctul bunic al reclamantei - S.G., împreună cu cea de a doua soție, S.A.. Instanța de fond prin încheierea pronunțată la data de 15 noiembrie 2012 a respins cererea ca nefondată, dat fiind că solicitarea efectuată nu poate fi încadrată drept o eroare materială în accepțiunea art. 281 C. proc. civ., chestiunea subliniată de reclamantă privește susținerile făcute de părți și nicidecum cele reținute de instanță.

Împotriva Sentinței civile nr. 3396 din 7 iunie 2012 au formulat recurs pârâții S.G.G., A.Z., L.D., S.C.G., T.E. și R.E., criticând sentința ca nelegală. Tribunalul Neamț, secția I civilă prin Decizia nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a admis recursul pârâților, a modificat în totalitate sentința recurată în sensul ca a respins acțiunea reclamantei M.D., ca neîntemeiată, și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în recurs către recurenta R.E. Instanța de recurs a reținut, în esență, că autorul părților, S.G. a avut două căsătorii. Din prima căsătorie încheiată cu S.An. a rezultat M.A. - mama reclamantei M.D., precum și frații acesteia M.N., M.D., M.R. și B.L. - care însă au renunțat la calitatea de reclamant în cauza pendente, precum și la dreptul succesoral - potrivit declarațiilor de la dosar fond.

Din a doua căsătorie cu S.A. au rezultat în calitate de fii și fiice: SC (decedat, reprezentat prin S.G.), S.V. (decedată, reprezentată prin L.D.), S.N. (decedat, reprezentat prin strănepoții SC și S.A.), R.E., A.Z., S.G., S.I. (decedat, reprezentat prin S.V.) și O.M. (decedată, reprezentată prin T.A.) - care au calitatea de pârâți în prezenta cauză. După decesul celei de a doua soții S.A. s-a întocmit certificatul de moștenitor din 25 octombrie 1976 (contestat de către reclamantă) în care în calitate de moștenitori apar - pârâții - fii și fiice din a doua căsătorie a lui S.G., iar masa succesorală se compunea din imobilul construit în satul Șerbești, comuna Ștefan cel Mare, precum și terenul aferent acestuia, notarul de stat făcând mențiunea că acestea au fost dobândite de defunctă prin moștenire de la părinții săi decedați de peste 30 de ani.

Reclamanta M.D. a contestat tocmai această mențiune arătând că acest imobil a fost ridicat de S.G., că are calitatea de bun comun, iar cota soției supraviețuitoare nu poate fi de 1/1 cum greșit s-a înscris în certificat, ci de 5/8, motiv pentru care a solicitat anularea acestui act. Tribunalul a reținut că după eliberarea certificatului de moștenitor nu se mai poate elibera un alt certificat, decât în situațiile prevăzute astfel cum este prevăzut prin dispozițiile art. 115 din Legea nr. 36/1995, republicată, și că reclamanta nu a dovedit calitatea de moștenitor acceptant după autoarea sa M. (S.) A., (decedată în anul 2009), la succesiunea defunctului S.G.

(decedat în anul 1953). În această perioadă din 1953 și până în 1979 nu a făcut acte de acceptare a succesiunii defunctei și ca atare dreptul succesoral nu a fost dovedit în cauză de către reclamantă, spre deosebire de pârâți care au dovedit dreptul succesoral după autorii defuncți, atât prin declararea acceptării succesiunii ca urmare a emiterii și eliberării certificatului de moștenitor din 25 octombrie 1976, cât și ulterior prin desăvârșirea partajului succesoral în 1979, când s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2071 din 26 aprilie 1979 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 1914/1979. Reclamanta M.D. a promovat și o acțiune civilă de partaj succesoral de pe urma bunicului său decedat S.G., ce a făcut obiectul Dosarului nr. 6081/279/2008 al Judecătoriei Piatra-Neamț.

Prin Sentința civilă nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 Judecătoria Piatra-Neamț a constatat perimată acțiunea de partaj succesoral formulată de M.D. în contradictoriu cu pârâții S.G., A.Z., O.A., L.D., R.Gh.E., S.V., M.D., M.R., B.L., M.N., S.N.V., S.Gh.N. La data de 13 noiembrie 2013 (data poștei), s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curții cererea formulată de M.D. prin care solicită revizuirea Deciziei nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Neamț și a Sentinței civile nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 a Judecătoriei Piatra-Neamț. La termenul de judecată din data de 27 martie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra competenței sale materiale în soluționarea acestei cereri în raport de dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., și o va admite, pentru considerentele care succed: Dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. Numai în situația unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aceasta se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ. În speță, revizuenta nu și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și nici nu a invocat situația reglementată de acest caz de revizuire, în sensul că nu a indicat o hotărâre potrivnică pentru a ne afla în situația unei revizuiri pentru contrarietate de hotărâri.

Având în vedere ca dispozițiile redate anterior instituie o necompetență de ordine publică, conform art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care se poate invoca de părți sau de instanță, la prima zi de înfățișare, iar prima zi de înfățișare trebuie considerată ca fiind astăzi, 27 martie 2014, Înalta Curte constată că soluționarea cererii de revizuire nu se circumscrie competenței sale materiale. Astfel, dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. Cum revizuenta a solicitat retractarea unor hotărâri judecătorești ce aparțin unor instanțe diferite, în temeiul art. 165 C. proc. civ.

se va disjunge cererea de revizuire formulată de M.D. împotriva Deciziei nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Neamț în Dosarul nr. 11/279/2010 de cererea de revizuire formulată de aceeași parte împotriva Sentinței civile nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 6081/279/2008, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) cu referire la art. 323 alin. (1) C. proc. civ., să se admită excepția invocată din oficiu și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea instanțelor competente material. În consecință, cum Decizia nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Tribunalul Neamț, aceasta este instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire formulată de revizuenta M.D..

Totodată, aceasta a solicitat și retractarea Sentinței civile nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 a Judecătoriei Piatra-Neamț, situație în care, pentru identitate de raționament juridic, urmează a se declina în favoarea acestei instanțe soluționarea cererii de revizuire formulate de M.D. cu privire la sentința menționată. Față de cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010), soluționarea cererii de revizuire va fi declinată în favoarea instanței competente, respectiv în favoarea Tribunalului Neamț în ceea ce privește revizuirea Deciziei nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Neamț și în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț în ceea ce privește revizuirea Sentinței civile nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Disjunge cererea de revizuire formulată de M.D. împotriva Deciziei nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Neamț în Dosarul nr. 11/279/2010 de cererea de revizuire formulată de aceeași parte împotriva Sentinței civile nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 6081/279/2008. Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de M.D. împotriva Deciziei nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Neamț în favoarea Tribunalului Neamț. Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de M.D. împotriva Sentinței civile nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 6081/279/2008 în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014. Procesat de GGC - CL