ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1869/2022

HOTĂRÂRE

13.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1869/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului din Județul Dâmbovița, Prefectul Județului Dâmbovița, în calitate de emitent al Ordinului nr. 319/2020, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Moroeni și B.:

- anularea Ordinului Prefectului Județului Dâmbovița nr. 319/11.06.2020 și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestui, prin care terenul în suprafață de 250 mp din jud. Dâmbovița, nr. CF x, a fost atribuit în proprietatea exclusivă a lui B., cu nesocotirea calității de moștenitor a reclamantului, atribuire ce a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată din Județul Dâmbovița nr. 5890/23.06.2020;

- desființarea parțială a Hotărârii Comisiei Județene de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată Dâmbovița nr. 5890/23.06.2020, cu referire la art. 2;

- obligarea pârâților Comisia Locală, Comisia Județeană, Instituția Prefectului, Prefectul Județului Dâmbovița la parcurgerea tuturor pașilor administrativi necesari și obligatorii în vederea emiterii unui nou ordin de prefect, emiterea și validarea unui nou ordin de prefect prin care terenul nr. CF x în suprafața de 250 mp din jud. Dâmbovița, să fie atribuit în proprietate atât reclamantului, cât și lui B., ambii având în mod egal calitatea de moștenitori ai lui C., astfel cum reiese din Certificatul de moștenitor nr. x/19.05.2020 și Certificatul de moștenitor suplimentar nr. 85/24.08.2020, respectiv reclamantul cota de 5/16, iar pârâtul B. cota de 11/16; înscrierea în cartea funciară x a localității Moroeni a hotărârii judecătorești emise în prezenta cauza.

În drept, s-au invocat dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 11 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor din 04.08.2005, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 890/2005 și publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 732 din 11 august 2005.

Invocarea excepției de necompetență

Pârâta Comisia Locală Moroeni de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu, având în vedere că instanța competentă să soluționeze un litigiu de fond funciar este judecătoria și nu tribunalul.

A invocat dispozițiile art. 245 din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 53 alin. (2) și 54 alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991, față de obiectul cererii de chemare în judecată, care este solicitarea de anulare a Ordinului Prefectului Județului Dâmbovița nr. 319/11.06.2020 și a Hotărârii Comisiei Județene Dâmbovița de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 5890/23.06.2020, solicitând declinarea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Pucioasa, instanța în circumscripția căreia se află imobilul cu privire la care s-a formulat cererea de chemare în judecată.

Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 105/2022 din 25 martie 2022, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

În motivare, a stabilit că obiectul cauzei îl reprezintă cererea reclamantului de anulare a ordinului prefectului și a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii, desființarea parțială a hotărârii Comisiei Județene, obligarea pârâților la parcurgerea întregii proceduri pentru emiterea unui nou ordin de prefect, prin care imobilul să fie atribuit reclamantului și pârâtului persoană fizică.

În raport de art. 53 alin. (2) și 54 alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991, tribunalul a constatat că litigiul are natura juridică de fond funciar, ceea ce atrage competența materială a judecătoriei.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Pucioasa, învestită prin declinare

La termenul din 7 iunie 2022, apărătorul reclamantei a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei, apreciind că revine Tribunalului Sibiu competența de soluționare, în raport de obiectul cauzei "desființare ordin prefect" și a actelor care au stat la baza emiterii lui, în sensul Legii nr. 554/2004, reclamantul nefăcând parte din procedura de constituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, cu referire la art. 53 și 54 din Legea nr. 18/1991, care prevăd că doar persoanele care au inițiat procedura pot formula căi de atac.

La interpelarea instanței, apărătorul reclamantei a declarat că nu este de acord cu calificarea litigiului ca fiind de fond funciar, arătând că este unul de contencios administrativ.

Judecătoria Pucioasa, prin sentința civilă nr. 617/2022 din 21 iunie 2022, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, a reținut că natura juridică a litigiului este una de contencios administrativ, având în vedere atât declarațiile avocatului ales al reclamantului, cât și temeiul de drept al cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cererea reclamantului, prin care solicită anularea ordinului de prefect și a tuturor actelor subsecvente, emise în temeiul acestuia, întrucât terenul ce face obiectul acestui ordin a fost atribuit în proprietatea exclusivă a pârâtului persoană fizică, fiind nesocotit dreptul de moștenitor al reclamantului asupra imobilului.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 11 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor din 04.08.2005, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 890/2005 și publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 732 din 11 august 2005.

În cauza de față, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul urmărește anularea ordinului prefectului și a tuturor actelor subsecvente, care au fost emise în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, pentru atribuirea terenului către B..

Potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 "împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare".

Art. 54 din același act normativ prevede:

"(1) Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III.

(2) Dispozițiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile".

Reținând că ordinul de prefect a cărui anulare se solicită în cauza pendinte a fost emis în procedura reconstituiri dreptului de proprietate în condițiile prevăzute de Legea nr. 18/1991, Înalta Curte constată că art. 64 alin. (1) stabilește o competență de ordine publică în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul.

Împrejurarea că reclamantul a indicat prin cererea de chemare în judecată și prevederile Legii nr. 554/2004 nu schimbă natura juridică a procesului, întrucât ordinul de prefect a fost emis în procedura specifică Legii nr. 18/1991, cum s-a arătat anterior.

Prin urmare, constatând că instanța a fost învestită cu o acțiune în anularea actelor emise în procedura Legii nr. 18/1991, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.