ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2494/2022

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 25 iunie 2021, revizuenții A. și B. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1593 din 23 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. x/2020.

Revizuenții au solicitat a se constata că sentința civilă nr. 1593 din 23 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B. și A. împotriva sentinței civile nr. 5153 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. x/2009, în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar Văleni, C., D., E., F., G., H. și I., încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 13 din 10 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Au arătat că, prin această ultimă decizie, s-a reținut că cererea de revizuire este admisibilă, cauza fiind judecată pe fond, în timp ce Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 1593 din 23 aprilie 2021, a decis că cererea revizuire formulată este inadmisibilă și, implicit, nu mai trebuie judecată pe fond.

Au solicitat casarea sentinței civile nr. 1593 din 23 aprilie 2021 și trimiterea cauzei la Judecătoria Târgoviște pentru judecata în fond.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 și 323 alin. (2) din vechiul C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 21 din 9 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1593 din 23 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. x/2020, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Prin sentința civilă nr. 4 din 18 mai 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1593 din 23 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuenții A. și B., în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar Văleni, C., D., E., F., G., H. și I..

În motivarea hotărârii, instanța de revizuire a reținut că pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (7) din C. proc. civ. de la 1865, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: a) să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a soluționat fondul cauzei, pronunțate în aceeași cauză, deci să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; b) hotărârile să fie pronunțate în procese diferite; c) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat excepția; d) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Instanța a constatat că aceste cerințe nu sunt îndeplinite în speță. Astfel, s-a reținut că, prin decizia civilă nr. 13 din 10 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Dâmbovița, a fost calificată cererea formulată de revizuenții B. și A. ca vizând revizuirea sentinței civile nr. 5153 din 11 ianuarie 2008 a Judecătoriei Târgoviște și a deciziei civile nr. 46 din 30 septembrie 2020 a Tribunalului Dâmbovița; a fost respinsă excepția lipsei de interes în formularea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 46 din 30 septembrie 2020 și a fost respinsă cererea de revizuire vizând decizia civilă nr. 46 din 30 septembrie 2020 a Tribunalulul Dâmbovița formulată în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar Văleni, C., D., E., F., G., H. și I.; a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței în ceea ce privește revizuirea sentinței civile nr. 5153 din 11 ianuarie 2008 a Judecătoriei Târgoviște și a fost dispusă declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

A mai reținut instanța că cererea de revizuire a sentinței civile nr. 5153 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1593 din 23 aprilie 2021, împotriva căreia revizuenții B. și A. au formulat prezenta cerere de revizuire.

În raport de cele anterior constatate, s-a apreciat că sentința civilă nr. 1593 din 23 aprilie 2021 a Judecătoriei Târgoviște nu poate încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 13 din 10 februarie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, având în vedere că prin această din urmă hotărâre instanța nu a soluționat cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și A. împotriva sentinței civile nr. 5153/2008 a Judecătoriei Târgoviște, ci, constatând ca fiind întemeiată excepția necompetenței materiale, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Totodată, Curtea de Apel Ploiești a constatat că nu este îndeplinită cerința ca hotărârile să fie pronunțate în procese (dosare) diferite întrucât cele două hotărâri judecătorești indicate de revizuenți (sentința civilă nr. 1593 din 23 aprilie 2021 a Judecătoriei Târgoviște și decizia civilă nr. 13 din 10 februarie 2021 a Tribunalului Dâmbovița) au fost pronunțate în același litigiu având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenți împotriva sentinței civile nr. 5153/2008 a Judecătoriei Târgoviște.

Sub un ultim aspect, instanța a reținut că neîndeplinirea acestor condiții de admisibilitate a cererii de revizuire conduce la neîndeplinirea și a celei de-a patra, în sensul că prin cererea de revizuire nu se solicită numai anularea sentinței civile nr. 1593 din 23 aprilie 2021 a Judecătoriei Târgoviște, ci și rejudecarea cauzei deoarece prima hotărâre, decizia civilă nr. 13 din 10 februarie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, nu soluționează cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și A. împotriva sentinței civile nr. 5153/2008 pronunțată de Judecătoriei Târgoviște.

Împotriva sentinței civile nr. 4 din 18 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, revizuentul B. a formulat recurs prin care a învederat că dosarul nu a fost repartizat aleatoriu la instanța de fond, cauza fiind preluată de la un complet de recurs, care s-a pronunțat în sensul recalificării cererii din revizuire recurs în revizuire fond.

A mai arătat că a fost efectuată o cercetare superficială a dosarului, fiind pronunțată o hotărâre în dezacord cu cererea de revizuire și cu legea.

Recursul declarat de revizuentul B. este nefondat pentru considerentele ce succed:

Recurentul revizuent susține încălcarea dispozițiilor privind repartizarea aleatorie a cauzelor, arătând că dosarul a fost preluat de la un complet de recurs ce a calificat cererea din revizuire recurs în revizuire fond.

Această critică este încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia "modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale".

Potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, în vigoarea la data sesizării instanței de judecată de către revizuent,"Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat."

Analizând actele dosarului, se constată că prin rezoluția din 30 martie 2022 aflată la dosarul curții de apel, cauza a fost repartizată aleatoriu unui complet de recurs, cu respectarea dispozițiilor legale precitate.

Prin încheierea din 18 mai 2022, aflată la dosarul curții de apel, instanța de revizuire a reținut că obiectul cauzei este cerere de revizuire a sentinței nr. 1593 din 23 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. x/2020, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, așa cum au precizat și revizuenții în fața Tribunalului Dâmbovița, și nu recurs cum a fost menționat în cerere.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 326 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, conform cărora cererea de revizuire se judecă potrivit procedurii cererii de chemare în judecată, coroborat cu art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, potrivit căruia cauzele în primă instanță se soluționează în complet format dintr-un singur judecător, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a constatat că cererea de revizuire trebuie soluționată de un singur judecător.

În raport și de prevederile art. 111 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a dispus ca cererea de revizuire să fie soluționată de un complet de judecată compus din judecător J., președintele completului inițial de recurs.

Potrivit art. 111 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești "În situația recalificării unei cauze astfel încât s-ar schimba numărul judecătorilor care compun completul se va proceda astfel: dacă o cauză trebuie soluționată de un complet cu un număr mai mic de judecători decât cel căruia i-a fost repartizată, completul de judecată va fi format din președintele completului și, dacă este cazul, și din următorul judecător din compunerea acestuia."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în situația recalificării unei cauze, cum este cea din speța pendinte, în care s-a reținut că obiect al cauzei este o cerere de revizuire și nu un recurs, nu este necesară o nouă repartizare aleatorie a cauzei, aceasta urmând a fi soluționată de judecători aflați în compunerea completului căruia i-a fost repartizat dosarul.

Prin urmare, având în vedere cele prezentate, contrar argumentelor recurentului, compunerea completului de judecată care a soluționat cererea de revizuire a fost legală, dispusă în conformitate cu dispozițiile legale evocate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B. împotriva sentinței civile nr. 4 din 18 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B. împotriva sentinței civile nr. 4 din 18 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2022.