ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 57/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26 august 2019 pe rolul Judecătoriei Târgoviște, secția Civilă, sub nr. x/2019, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună următoarele: obligarea pârâtei să publice în Monitorul Oficial anunțul privind pierderea, în parte, a carnetului de muncă, respectiv filele cu înscrierile din perioada 01.11.1996 - 31.12.2010; să emită duplicat cu înscrierile, pozițiile legale pentru perioada 01.11.1996 - 31.12.2010, vizate de ITM Cluj; să-i predea urgent carnetul de muncă cu înscrieri până la 31.12.2010 și adeverință pentru perioada 01.01.2011 - 01.01.2022, conform CIM/16.02.1994; să execute CIM/16.02.1994 și decizia nr. 2422/25.06.2003 a Curții de Apel Ploiești; să înceteze îngrădirea dreptului la viață, muncă, pensii, asociere sindicală; să-i plătească daune-interese în sumă de 300 RON/zi până la aducerea la îndeplinire a solicitărilor menționate.

Prin sentința civilă nr. 121 din 14 ianuarie 2020, Judecătoria Târgoviște, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamant și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

La 6 martie 2020, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, sub nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 731 din 29 iunie 2020, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A..

Ulterior, prin cererea înregistrată la 10 august 2020, sub nr. x/2020, reclamantul a solicitat completarea, îndreptarea greșelilor, a erorilor, omisiunilor din încheierea din 23 iunie 2020 și din sentința civilă nr. 731 din 29 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 1325 din 6 octombrie 2020, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis cererea de completare a hotărârii nr. 731 din 29 iunie 2020 formulată de reclamant, în sensul că a respins cererea privind obligarea pârâtei să publice anunțul privind pierderea în parte a carnetului de muncă al reclamantului, în Monitorul Oficial al României, și a respins în rest cererea.

Prin cererea înregistrată la 16 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul a solicitat completarea, îndreptarea greșelilor, a erorilor, omisiunilor din încheierea din 29 septembrie 2020 și din sentința civilă nr. 1325 din 6 octombrie 2020, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 753 din 23 martie 2021, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins cererea de completare, îndreptare greșeli, erori, omisiuni în ceea ce privește încheierea din 29 septembrie 2020 și sentința civilă nr. 1325 din 6 octombrie 2020, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.

Prin cererea înregistrată la 26 aprilie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul a solicitat completarea, îndreptarea greșelilor, a erorilor, omisiunilor din încheierea din 2 martie 2021 și din sentința civilă nr. 753 din 23 martie 2021, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 1981 din 22 iunie 2021, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins cererea de completare, îndreptare greșeli, erori, omisiuni în ceea ce privește încheierea din 2 martie 2021 și sentința civilă nr. 753 din 23 martie 2021, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.

Împotriva încheierii din 23 iunie 2020 și a sentinței civile nr. 731 din 29 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a declarat apel reclamantul, considerându-le nelegale și netemeinice, solicitând admiterea căilor de atac, modificarea în tot a hotărârilor și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată.

Ulterior, reclamantul a declarat apel și împotriva încheierii din 29 septembrie 2020 și a sentinței civile nr. 1325 din 6 octombrie 2020, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, solicitând admiterea căilor de atac, modificarea în totalitate a sentinței apelate, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

La 26 aprilie 2021, reclamantul a declarat apel împotriva încheierii din 2 martie 2021 și a sentinței civile nr. 753 din 23 martie 2021, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, solicitând admiterea căilor de atac, modificarea în totalitate a hotărârilor apelate, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii, astfel cum este clar formulată.

Prin apelul formulat la 12 iulie 2021 împotriva sentinței civile nr. 1981 din 22 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, apelantul-reclamant a reluat în integralitate susținerile din apelul declarat împotriva încheierii din 2 martie 2021 și a sentinței civile nr. 753 din 23 martie 2021, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârilor apelate, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii așa cum este formulată.

Prin cererea depusă la 4 februarie 2022, reclamantul A. a solicitat abținerea doamnei judecător C. de la soluționarea apelului ce face obiectul dosarului nr. x/2020, apreciind că se află în stare de incompatibilitate, iar în situația în care doamna judecător nu va formula declarație de abținere, a solicitat recuzarea doamnei judecător.

Prin încheierea din 7 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă s-a respins ca tardiv formulată cererea de recuzare a doamnei judecător C., membru al completului de judecată 9 A CIV, învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2020, formulată de apelantul-reclamant A..

Prin decizia nr. 308 din 7 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de reclamantul A. împotriva încheierii din 23 iunie 2020, a sentinței civile nr. 731 din 29 iunie 2020, a încheierii din 29 septembrie 2020, a sentinței civile nr. 1325 din 6 octombrie 2020, a încheierii din 2 martie 2021, a sentinței civile nr. 753 din 23 martie 2021, a sentinței civile nr. 1981 din 22 iunie 2021, toate pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă.

Prin cererea formulată oral la termenul de judecată din 2 mai 2022 și depusă în scris la data de 15 mai 2022 (înregistrată sub nr. x/13.05.2022), apelantul-reclamant A. a solicitat recuzarea membrilor completului de judecată 9 A CIV, învestit cu soluționarea cererii de lămurire/completare/îndreptare a deciziei civile nr. 308/7 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2020, respectiv a doamnelor judecător D. și C..

În motivarea cererii, petentul a susținut, în esență, că la 2 mai 2022 dosarul nr. x/2020 nu se afla în instanță, iar completul civil nu poate soluționa o cauză penală, aspect ce rezultă din actele dosarului; că (făcând excepție de la faptul că pricina este în fapt penal) completul este în parte incompatibil (dna judecător C.) și s-a dorit soluționarea cauzei în aceste condiții.

Datorită lipsei dosarului nr. x/2020 aflat la ÎCCJ pentru soluționarea recursului la încheierea din 7 februarie 2022 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a respins ca tardivă cererea de recuzare a dnei judecător C., a solicitat amânarea judecării cauzei sau suspendarea acesteia până la revenirea dosarului la instanța de apel, deoarece nu dorește să fie judecat așa cum s-a întâmplat la Tribunalul Dâmbovița, "pe păreri și impresii", ci pe probe.

Deoarece, în fapt, cauza nu este civilă ci penală, iar completul de apel este civil; în parte completul era incompatibil (dna judecător C.), că se dorea soluționarea cauzei în lipsă, a fost nevoit să solicite recuzarea.

Nici Tribunalul Dâmbovița și nici Curtea de Apel nu au analizat, verificat primele 2 volume (400 file) cu plângeri penale și alte documente primite de la Judecătoria Târgoviște, din care tribunalul a format dosarul nr. x/2020- litigiu de muncă.

În continuare, petentul a menționat că nu a depus personal nicio cerere de chemare în judecată, dosarul nr. x/2020 fiind format de tribunal în urma primirii de la Judecătoria Târgoviște a două volume cu plângeri penale și alte acte ce făceau obiectul dosarului nr. x/2018 - penal. Dosarul nr. x/2020 cuprinde documente din dosarele nr. x/2018 și nr. y/2019 ale Judecătoriei Târgoviște și a arătat care sunt părțile din dosarul nr. x/2018, precum și obiectul dosarului nr. x/2019

Prin încheierea din 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de apelantul - reclamant A., având ca obiect recuzarea membrilor completului de judecată 9 A CIV, învestit cu soluționarea cererii de lămurire/completare/îndreptare a deciziei civile nr. 308/7 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2020, respectiv a doamnelor judecător D. și C., ca inadmisibilă.

Prin cererea depusă la data de 9 martie 2022 și înregistrată sub număr de dosar x/2020, astfel cum a fost completată, petentul A. a solicitat lămurirea, completarea, îndreptarea erorilor sau omisiunilor în ceea ce privește încheierea din data de 07.02.2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2020.

În motivare, a susținut, în esență, că instanța nu a analizat motivele incompatibilității doamnei judecător C. în soluționarea apelurilor prematur trimise instanței, motivând că sunt tardiv formulate și omițând astfel a analiza cererea formulată imediat ce a constatat incompatibilitatea doamnei judecător.

A sesizat încă de la termenul din 31.01.2022 că apelurile prematur trimise instanței urmează să fie soluționate de un complet din care face parte și doamna judecător C., solictând termen pentru a verifica dacă doamna judecător și-a spus părerea în acest dosar, pe vremea când activa la Tribunalul Dâmbovița.

Analizând încheierea din data de 19 ianuarie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, a formulat și comunicat prin poștă la data de 2 februarie 2022 obiecții și observații legale la încheierea din 31 ianuarie 2022, prin care a constatat incompatibilitatea în parte a completului din 31 ianuarie 2022, și anume a doamnei judecător C..

A solicitat abținerea doamnei judecător, arătând motivele de fapt și de drept ale solicitării, însă prin încheierea din data de 7 februarie 2022 instanța nu s-a pronunțat asupra abținerii.

Totodată, a învederat că în măsura în care doamna judecător nu formulează cerere de abținre înțelege să o recuze, cererea de recuzare neputând fi soluționată decât după complinirea taxei de timbru.

În final, a apreciat că nu a invocat tardiv abținerea nesoluționată, față de prevederile art. 44 alin. (2) din C. proc. civ., ci de îndată ce motivele i-au fost cunoscute.

Dosarul nr. x/2020, cu obiect litigii de muncă, a fost format în mod greșit și din proprie inițiativă de Tribunalul Dâmbovița, urmare a primirii a două volume cu plângeri penale și documente aferente de la Judecătoria Târgoviște, ce formau obiectul dosarului penal nr. x/2018, documentele primite fiind de natură penală, iar pentru analiză și verificare se puteau trimite secției penale.

Prin încheierea din 30 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de lămurire și completare a încheierii din Camera de Consiliu din 7 februarie 2022, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata B., ca inadmisibilă.

S-a respins cererea de îndreptare a erorilor sau omisiunilor încheierii din Camera de Consiliu din 7 februarie 2022, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata B., ca neîntemeiată.

La 9 iunie 2022, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 18 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

În argumentarea cererii de recurs, a susținut, în esență, că la 2 mai 2022 dosarul nr. x/2020 nu se afla în instanță, iar completul civil nu poate soluționa o cauză penală, aspect ce rezultă din actele dosarului; că (făcând excepție de la faptul că pricina este în fapt penal) completul este în parte incompatibil (dna judecător C.) și s-a dorit soluționarea cauzei în aceste condiții.

În raport cu lipsa dosarului nr. x/2020 aflat la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea recursului la încheierea din 7 februarie 2022 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a respins ca tardivă cererea de recuzare a dnei judecător C., a solicitat amânarea judecării cauzei sau suspendarea acesteia până la revenirea dosarului la instanța de apel, deoarece nu dorește să fie judecat așa cum s-a întâmplat la Tribunalul Dâmbovița, "pe păreri și impresii", ci pe probe.

Deoarece, în fapt, cauza nu este civilă, ci penală, iar completul de apel este civil; în parte completul era incompatibil (dna judecător C.), că se dorea soluționarea cauzei în lipsă, a fost nevoit să solicite recuzarea.

Nici Tribunalul Dâmbovița și nici Curtea de Apel nu au analizat, verificat primele 2 volume (347 file) cu plângeri penale și alte documente primite de la Judecătoria Târgoviște, din care tribunalul a format dosarul nr. x/2020 - litigiu de muncă.

Recurentul a menționat că nu a depus personal nicio cerere de chemare în judecată, dosarul nr. x/2020 fiind format de Tribunalul Dâmbovița în urma primirii de la Judecătoria Târgoviște a două volume cu plângeri penale și alte acte ce făceau obiectul dosarului nr. x/2018 - penal. Dosarul nr. x/2020 cuprinde documente din dosarele nr. x/2018 și nr. y/2019 ale Judecătoriei Târgoviște și a arătat care sunt părțile din dosarul nr. x/2018, precum și obiectul dosarului nr. x/2019

La 9 iunie 2022, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs și împotriva încheierii din 30 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

În motivarea cererii, recurentul A. a susținut, în esență, că nici Tribunalul Dâmbovița și nici Curtea de Apel Ploiești nu au analizat, verificat primele 2 volume (347 file) cu plângeri penale și alte documente primite de la Judecătoria Târgoviște, din care tribunalul a format dosarul nr. x/2020, calificat greșit - litigiu de muncă.

Cu referire la dosarul nr. x/2020, arată că nu a depus personal nicio cerere de chemare în judecată, dosarul nr. x/2020 fiind format de Tribunalul Dâmbovița, în urma primirii de la Judecătoria Târgoviște a două volume cu plângeri penale și alte acte ce făceau obiectul dosarului nr. x/2018 - penal. Dosarul nr. x/2020 cuprinde documente din dosarele nr. x/2018 și nr. y/2019 ale Judecătoriei Târgoviște.

Conchizând, subliniază că dosarul nr. x/2020, cu obiect litigii de muncă, a fost format în mod greșit și din proprie inițiativă de Tribunalul Dâmbovița, urmare a primirii a două volume cu plângeri penale și documente aferente de la Judecătoria Târgoviște, ce formau obiectul dosarului penal nr. x/2018, documentele primite fiind de natură penală, iar pentru analiză și verificare se puteau trimite secției penale.

Precizează că nu a depus personal nicio cerere de chemare în judecată, dosarul nr. x/2020 fiind format de Tribunalul Dâmbovița în urma primirii de la Judecătoria Târgoviște a două volume cu plângeri penale și alte acte ce făceau obiectul dosarului penal nr. x/2018

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, iar recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Se constată că recurentul a indicat formal motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., fără a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, între altele:

"motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ:

"mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă sau formularea acestora cu depășirea termenului legal este sancționată cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept material aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa încheierii atacate, care formează obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția de respingere a cererii de recuzare ca inadmisibilă și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, susținerile recurentului vizând o simplă reiterare a cererii de recuzare, precum și o enumerare a nemulțumirilor acestuia față de soluțiile adoptate de instanța de judecată asupra fondului litigiului, dar și asupra modului în care instanțele de judecată au gestionat dosarele în care acesta este parte.

Or, dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a susținerilor din cererea de recuzare, respectiv expunerea unor motive ce vizează chestiuni de fond, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea încheierii recurate, nu întrunește cerința anterior evocată.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Se constată că recurentul A. a indicat formal motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., fără a face o trimitere argumentată la prevederile invocate și fără a indica normele de drept procedural sau normele materiale încălcate de instanță.

Susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici care să poată fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece recurentul nu a arătat în concret care sunt aspectele de nelegalitate care justifică admiterea căii de atac formulate, iar afirmațiile sale sunt străine de rațiunile pentru care instanța, prin încheierea recurată, a respins ca inadmisibilă cererea de lămurire și completare a încheierii din Camera de Consiliu din 7 februarie 2022 și a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorilor sau omisiunilor încheierii din Camera de Consiliu din 7 februarie 2022.

Recurentul-reclamant nu a formulat critici propriu-zise la adresa încheierii atacate, care formează obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către parte a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Întreaga construcție a recursului vizează exclusiv nemulțumirea reclamantului cu privire la modul în care instanțele de judecată au gestionat dosarele în care acesta este parte, la calificarea dată de instanță acestor litigii, fără a fi formulate critici de nelegalitate la adresa încheierii care formează obiectul prezentului recurs, situație ce face imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanței de recurs, întinderea controlului judiciar fiind condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Totodată, succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2023.