ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 379/2019

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Dolj la data de 05.02.2018 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj a solicitat instanței obligarea pârâtei la indexarea pensiei sale începând cu luna ianuarie 2018, în baza art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie reprezentând indexarea pensiei pentru perioada începând cu luna ianuarie 2018, sumă indexată cu rata inflației și dobânda legală pentru perioada ianuarie 2018 până la plata efectivă a acestor drepturi.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj a formulat o cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin Sentința nr. 1749 din 5 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, au fost respinse excepția inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj și chematul în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a pârâtei Casa Județeană de Pensii Dolj pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A.

Prin apelul declarat, reclamantul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I, alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2017 și ale art. 19 din Legea nr. 3/2018. A precizat că dispozițiile respective încalcă art. 1 alin. (5), art. 47 alin. (2), art. 73 alin. (1) și alin. (3) lit. p) și art. 115 alin. (4) din Constituție și că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale, publice sau private, prevăzute de lege.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I, alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2017 și ale art. 19 din Legea nr. 3/2018.

În motivarea soluției s-a reținut faptul că în aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 instanța trebuie să realizeze o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită. Excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Stabilirea acestui interes se face de către instanța de judecată pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și efectul pe care decizia Curții Constituționale îl produce în procesul principal.

Curtea a reținut că apelantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I din O.U.G. nr. 82/2017 și art. 19 din Legea nr. 3/2018, apreciind că sunt în contradicție cu dispozițiile art. 47 alin. (2), 73 și 115 din Constituție.

Excepția a fost invocată într-o cauză prin care se solicită aplicarea dispozițiilor art. 102 din Legea nr. 263/2010 motiv pentru care instanța a apreciat că legătura dintre norma legală pretins contrară Constituției și soluția ce ar putea fi dată cauzei trebuie să rezulte nu din simpla invocare tangențială a acelei norme ci implică analiza necesității invocării excepției în vederea restabilirii stării de legalitate.

Or, în cauză, din examinarea aspectelor invocate cu privire la dispozițiile O.U.G. nr. 82/2017 și Legea nr. 3/2018 nu au rezultat critici de neconstituționalitate apte să permită un examen al constituționalității unui text de lege, autorul excepției făcând referiri generale la domeniul de aplicare.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurentul-reclamant A.

Recurentul susține că în mod greșit a reținut instanța că nu este îndeplinită în cauză condiția ca prevederile care formează obiectul sesizării cu excepția de neconstituționalitate să nu mai fi fost constatate ca nefiind constituționale printr-o decizie a Curții Constituționale.

Arată recurentul că această condiție este îndeplinită întrucât a consultat jurisprudența Curții Constituționale pe portalul instanței și nu a găsit decizii ale Curții Constituționale referitoare la dispozițiile legale invocate în excepție, prin urmare condiția prevăzută de art. 29 alin. (3) este îndeplinită ca de altfel și celelalte condiții.

Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva criticilor formulate, reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Recurentul a învestit instanța de fond cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la indexarea pensiei sale în baza art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

În fața instanței de apel a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I, alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2017 și ale art. 19 din Legea nr. 3/2018 și a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu această excepție.

Recurentul a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată astfel că în mod greșit instanța de apel a respins cererea de sesizare ca inadmisibilă.

Înalta Curte reține că sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, Legea nr. 47/1992 stabilind un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare.

Instanța nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, instanța verificând numai admisibilitatea acesteia.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale sunt prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Cum instanța de apel a respins cererea de sesizare pe motivul că între temeiul legal invocat în susținerea acțiunii și dispozițiile pretins neconstituționale nu există legătură, soluția respingerii cererii de sesizare ca inadmisibile este legală având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN