Decizia nr. 3146/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Cererea inițială: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.11.2016 (16.11.2016 data depunerii acțiunii la oficiul poștal) sub nr. x/2016 reclamanții A., judecător în cadrul Judecătoriei Strehaia și B., judecător în cadrul Judecătoriei Craiova, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției solicitând: - obligarea pârâtului să emită ordine de încadrare începând cu 01.08.2016 cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă gradație, vechime în funcție sau în specialitate care să includă majorările de 2%, 5% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive; - obligarea pârâtului să acorde diferența salarială rezultată din aplicarea acestor majorări; De asemenea reclamanții au solicitat instanței sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 1 alin. (1) 1 - 1 4 din O.U.G. nr. 57/2015 astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 43/2016. Cererea adițională nr. 1:, La data de 29.12.2016 reclamanții au depus cerere prin care au arătat prin Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale a României s-a stabilit că dispozițiile art. 3 1 alin. 1 4 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 sunt neconstituționale, astfel că excepția de neconstituționalitate invocată în cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect. Prin aceeași cerere reclamantul B. a arătat că la data de 29.11.2016 a fost publicat în Monitorul Oficial al României Decretul nr. 1087 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcție ca urmare a pensionării, astfel că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a Casei Județene de Pensii Dolj, pentru a fi recalculată pensia de serviciu cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad, treaptă, gradație vechime în funcție sau specialitate care să includă majorările de 2, 5 și 11%. Cererea adițională nr. 2 Concomitent cu răspunsul la întâmpinare depus la data de 27.01.2017 reclamanții au solicitat modificarea cadrului procesual pasiv solicitând introducerea în cauză pentru soluționarea capătului 2 al cererii pârâții Tribunalul Mehedinți, Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova. De asemenea, în privința obiectului cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat ca indemnizația de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 01.08.2016, ținând seama și de majorarea de 10% conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015. În consecință, în urma modificării acțiunii reclamanții au arătat că solicită: Reclamanta A.: - obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită ordine de încadrare începând cu 01.08.2016 cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă gradație, vechime în funcție sau în specialitate care să includă majorările de 2%, 5% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive indemnizația de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 01.08.2016, ținând cont de majorarea de 10% conform Legii 293/2015. - obligarea pârâților Tribunalul Mehedinți și Curtea de Apel Craiova să acorde diferența salarială rezultată din aplicarea majorărilor de 2%, 5% și 11% cu luarea în considerare a unei indemnizații de încadrare stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 01.08.2016, ținând cont de majorarea de 10% conform Legii 293/2015 Reclamantul B.: - obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită ordine de încadrare pentru perioada 01.08.2016-01.12.2016 cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă gradație, vechime în funcție sau în specialitate care să includă majorările de 2%, 5% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive indemnizația de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 01.08.2016, ținând cont de majorarea de 10% conform Legii 293/2015. - obligarea pârâților Tribunalul Dolj și a Curtea de Apel Craiova să acorde diferența salarială rezultată din aplicarea majorărilor de 2%, 5% și 11% cu luarea în considerare a unei indemnizații de încadrare stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 01.08.2016, ținând cont de majorarea de 10% conform Legii 293/2015; - obligarea Casei Județene de Pensii Dolj la recalcularea pensiei de serviciu cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației d e încadrare care să includă majorările de 2%, 5% și 11% cu luarea în considerare a unei indemnizații de încadrare stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 01.12.2016, ținând cont de majorarea de 10% conform Legi293/2015 Cererea adițională nr. 3: La data de 12.05.2017 reclamanții au depus o nouă cerere adițională prin care au solicitat ca diferența salarială rezultată din noua indemnizație să fie actualizată cu indicele de inflație și acordarea de dobânzi penalizatoare, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 3382 din data de 29 septembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepția necompetenței materiale și teritoriale ca neîntemeiată. Respinge excepția tardivității modificării cererii ca neîntemeiată. Respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată. Respinge excepția prescripției ca neîntemeiată. Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive pe capătul de cerere privind obligarea la plata drepturilor salariale, excepție invocată atât de către pârâtul Ministerul Justiției ca rămasă fără obiect. Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj pe capătul de cerere privind obligarea la plata drepturilor salariale. Respinge excepția lipsei de obiect a acțiunii pentru perioada 01.10.2016-prezent ca neîntemeiată. Admite excepția prematurității cererii de recalculare a pensiei. Respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată. Admite în parte acțiunea formulată reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Casa Județeană de Pensii Dolj, Tribunalul Mehedinți, Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova. Obligă pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamanților ordine de salarizare prin care să se stabilească: - pentru reclamantul A. - începând cu 01.08.2016, o indemnizație de încadrare stabilită în raport de nivelul maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă gradație, vechime în funcție sau în specialitate care să includă majorările de 2%, 5% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive respectiv prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% conform Legii 293/2015; - pentru reclamantul B. - pentru perioada 01.08.2016 (data indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată) -01.12.2016 (data pensionării), o indemnizație de încadrare stabilită în raport de nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă gradație, vechime în funcție sau în specialitate care să includă majorările de 2%, 5% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive respectiv prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% conform Legii 293/2015. Obligă pârâtul Tribunalul Mehedinți să plătească reclamantei A., începând cu data de 01.08.2016, diferențele salariale rezultate dintre noile indemnizații stabilite și indemnizațiile actuale, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective. Obligă pârâtul Tribunalul Dolj să plătească reclamantului B. pentru perioada 01.08.2016-01.12.2016 diferențele salariale rezultate dintre noile indemnizații stabilite și indemnizațiile actuale, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective. Respinge ca prematur formulată cererea de recalculare a pensiei de serviciu cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare care să includă majorările de 2%, 5% și 11% cu luarea în considerare a unei indemnizații de încadrare stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 01.12.2016, ținând cont de majorarea de 10% conform Legii 293/2015."

Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj, ambii criticând-o pentru nelegalitate. Recurentul Ministerul Justiției și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ. și a solicitat casarea hotărârii și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În esență, recurentul a arătat că valoarea de referința sectorială de 405 RON a fost folosită de Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii începând cu data de 1.10.2016, astfel încât instanța de fond a depășit atribuțiile judecătorești prin acordarea diferențelor salariale solicitate începând cu data de 1.08.2016. De asemenea, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect, întrucât recurentul a emis O.M.J. nr. 4680/C/21.12.2016, iar în executarea acestuia, a comunicat reclamanților O.M.J. nr. 1478/C/2017, prin care, la poziția 83-39, respectiv 49-53 din anexa la ordin, prin care le-au fost stabilite drepturile salariale la nivel maxim. În plus, începând cu luna februarie 2017, reclamanții au primit indemnizațiile majorate cu valoarea de referință sectorială de 405 RON, la care s-a aplicat procentul de 10%, potrivit Legii nr. x, conform art. 1 alin. (1) din O.M.J. nr. 219/C/1.02.2017, pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, urmând ca după efectuarea calculelor în vederea stabilirii diferențelor și asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, să fie plătite și diferențele rezultate pentru perioada anterioară. În cuprinsul recursului declarat de pârâtul Tribunalul Dolj, acesta a reiterat argumente similare referitoare la data de 1.10.2016, ca dată de la care putea fi stabilită folosirea unei valori de referință sectorială de 405 și a criticat obligarea sa la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și dobânda legală, întrucât recurentul, fiind instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.

Întâmpinarea formulată de intimații-reclamanți Intimații-reclamanți A. și B. au depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, au solicitat, în esență, respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond. Prin cererea depusă în dosarul instanței de recurs la data de 27.03.2020, recurentul-pârât Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii, ca fiind rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că, prin O.M.J. nr. 2066/C/2018, s-a prevăzut că în perioada 9.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții juidicare beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON. Prin urmare, reclamanților li s-a stabilit indemnizația la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare, respectiv 9.04.2015.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurenților-pârâți la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, respectiv la plata diferențelor salariale astfel rezultate, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursurilor trebuie avute în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate. Înalta Curte reține că recurentul-pârât Ministerul Justiției a emis Ordinele nr. 1478/C/2017 și nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizațiilor de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamanților, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015. În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursurilor, având în vedere îndeplinirea obligațiilor stabilite prin sentința instanței de fond, ulterior promovării căii de atac, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamantei. Cum interesul de a acționa al pârâților nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs . Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor și va respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj ca fiind lipsite de interes. PENTRU ACESTE MOTIVE,