ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5007/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5007/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 7 octombrie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 23.11.2016, sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI - în calitate de ordonator principal de credite și MINISTRUL JUSTIȚIEI prin Ministerul Justiției, solicitând:
obligarea pârâților să emită ordinele de încadrare pentru fiecare dintre reclamanți, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare ordinelor de salarizare nr. 1561, 1562 și 1563 din data de 07.05.2015 emise de Ministrul Justiției.
sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 3
1
alin. (1
1
) - (1
4
) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016.
La data de 09.02.2017, reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere prin care au renunțat la capătul al doilea din cerere, respectiv la sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 3
1
alin. (1
1
) - (1
4
) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016, întrucât Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 794 din 15.12.2016.
La data de 14.02.2017, reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere adițională, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, prin care au solicitat:
obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită ordine de salarizare cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 71/2015 și a dispozițiilor O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 și până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâții;
obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 405 RON și venitul efectiv plătit;
diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație;
și la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă, de la data scadenței fiecărui venit net până la data plății efective;
obligarea pârâților să recalculeze pentru fiecare reclamant retroactiv de la 01.12.2015 majorarea cu 10 % prev. de art. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 35/2015 (respectiv art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014) pe baza indemnizației lunare de încadrare recalculate potrivit punctelor de mai sus și plata diferențelor salariate rezultate până la aplicarea efectivă a majorării cu 10%;
anularea parțială a ordinului nr. 3525/C/28.09.2016 și anularea parțială a ordinului nr. 4680C/21.12.2016 doar în ceea ce îi privește pe aceștia, și obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate.
La termenul de judecată din 12.09.2017, Curtea a disjuns cauza privind pe reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I. și J., respectiv de reclamantul M., astfel încât în prezenta cauză a continuat judecata asupra acțiunii formulate de reclamantele K. și L..
1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentința civilă nr. 3302 din 26 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat și litispendenței, ca neîntemeiate.
Au fost respinse excepțiile inadmisibilității și lipsei procedurii prealabile, ca neîntemeiate.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Iași relativ la capătul de cerere privind plata diferenței salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, ca neîntemeiată.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul Justiției.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, relativ la capătul de cerere privind plata diferenței salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală și a fost respinsă excepția prescripției invocată de pârâtul Ministerul Justiției, cu privire la restul capetelor de cerere, ca neîntemeiată.
A fost admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantele K. și L., în parte.
A fost anulat, în parte, Ordinul Ministrului Justiției nr. 3525/C/28.09.2016 și Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016 în ceea ce le privește pe reclamante, cu consecința obligării pârâtului Ministerul Justiției la a emite reclamantelor ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale, astfel: - producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; - producătoare de efecte juridice începând cu data de perioada 01.12.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Iași să plătească reclamantelor diferențele salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Justiției, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respins capătul de cerere privind plata diferenței salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală formulat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași, ca fiind introdus împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs B., F., J., C., G., E., I., N., D., H., și pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași.
Recurenții B., F., J., C., G., E., I., N., D., H. au criticat hotărârea instanței de fond solicitând respingerea cererii de disjungere pentru capetele de cerere ce îi privesc și respingerea cererii privind suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art,413 alin. (1) lit. l) din C. proc. civ. și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecarea fondului cauzei.
Recurenții au arătat faptul că alături de cele două intimate-reclamante și recurenții au avut calitatea de reclamanți, însă instanța de fond prin încheierea din 12 septembrie 2017 a disjund cauza formând 3 dosare. Primul dosar -pentru reclamanta A., al doilea dosar-pentru reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J. și al 3-lea dosar-pentru M..
Dosarul disjuns a fost înregistrat sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, iar instanța, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, nr. 3790/110/2015*.
Recurenții au arătat faptul că trebuia suspendată cauza numai cu privire la capătul de cerere privind creșterile salariale de 18% și nu pentru toate capetele de cerere
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a criticat sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurentul a arătat că intimatele-reclamante au beneficiat de indemnizația de încadrare brută lunară prevăzută de legislația privind salarizarea magistraților, iar drepturile salariale ale acestora au fost calculate și acordate în mod corect, în conformitate cu dispozițiile legale speciale în materie care s-au succedat în timp.
Recurentul a arătat că la data de 24.05.2017 a fost emis noul ordin de salarizare al reclamantelor, respectiv OMJ nr. 1485/C/24.05.2017, în aplicarea dispozițiilor OMJ nr. 4680/C/2016 și, respectiv nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizațiilor de încadrare brute lunare și ale sporurilor aferente acestora.
Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Iași a criticat sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Recurenta a arătat că art. 5 alin. (1
1
) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 nu folosește sintagma "nivel maxim în plată", astfel cum se regăsește în cuprinsul O.U.G. nr. 43/2016, pentru a se pune problema raportării indemnizațiilor la un astfel de nivel.
În consecință, a subliniat recurenta că stabilirea drepturilor salariale ale reclamantelor prin raportare la un maxim aflat în plată, care să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive/irevocabile se face în baza dispozițiilor menționate de O.U.G. nr. 57/2015, și nu ale celor din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015.
Recurentul-pârât Tribunalul Iași a criticat sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată, iar în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Tribunalul Iași și Ministerul Justiției, relativ la capătul de cerere privind plata diferențelor salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.
La data de 2.06.2020 recurentul Tribunalul Iași a depus precizări, arătând că prin Ordinul nr. 2066/C/24.05.2018 emis de Ministrul Justiției s-a dispus ca, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari să beneficieze de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015-31.12.2017, de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va respinge recursul formulat de reclamanți și va admite recursul pârâților. Va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți ca fiind rămasă fără obiect. Înalta Curte va menține dispozițiile instanței de fond în privința soluționării excepțiilor procesuale, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
2.1.1. Cu privire la recursurile reclamanților pentru care s-a disjuns cauza
Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurenți, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., considerent pentru care recursul formulat va fi respins ca nefondat, având în vedere motivele următoare.
Analizând actele dosarului, instanța de control judiciar constată că nu sunt întemeiate criticile ce vizează greșita disjungere a cauzei, întrucât instanța a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 100 din C. proc. civ., nefiind aduse argumente care să răstoarne logica instanței de fond în gestionarea intereselor reclamanților.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica ce vizează măsura suspendării judecării cauzei în dosarul nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, întrucât această măsură poate fi atacată doar în cauza ce formează dosarul respectiv, nefiind admisibilă formularea unei căi de atac care vizează pronunțarea într-un alt dosar.
2.1.2. Cu privire la recursurile pârâților
Recursurile formulate urmează a fi admise în considerarea emiterii la data de 24.05.2018 a Ordinului MJ nr. 2066/C/2018.
Instanța de control judiciar constată că prin Ordinul MJ nr. 2066/C/2018 s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referință sectorială, în funcție de fiecare perioada de timp individualizată, prevăzută expres în ordin, pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari, urmând ca ulterior să fie emise ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale.
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că emiterea acestui ordin, prin care este soluționată și cererea ce face obiectul cererii de chemare în judecată, a avut loc înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
Prin ordinul arătat a fost stabilită o valoare de referință sectorială mai mare decât cea solicitată de reclamante prin cererea de chemare în judecată și pentru aceeași perioadă solicitată, fiind astfel soluționată de către recurent cererea reclamantelor.
De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.
În aceste condiții, Înalta Curte reține că este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, urmând ca în raport de soluția admiterii excepției, să admită recursul formulat, să caseze sentința atacată și, rejudecând cauza să respingă acțiunea reclamantelor pentru acest motiv.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanți, va admite recursul pârâților, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți ca fiind rămasă fără obiect. Înalta Curte va menține dispozițiile instanței de fond în privința soluționării excepțiilor procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de B., F., J., C., G., E., I., N., D., H. împotriva sentinței civile nr. 3302 din 26 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași împotriva aceleiași sentințe.
Casează în parte sentința atacată și, rejudecând cauza:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți ca fiind rămasă fără obiect.
Menține dispozițiile sentinței în privința soluționării excepțiilor procesuale.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2020.