Decizia nr. 164/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C.. D.. E.. F., G., H., I., J., K., L., judecători în cadrul Tribunalului Vâlcea în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Vâlcea, Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova au formulat contestație împotriva Ordinului de salarizare nr. 1470/C din data de 24.05.2017, emis de Ministerul Justiției, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea parțială a acestui ordin în ceea ce îi privește; obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită ordine de salarizare pentru fiecare dintre reclamanți cu luarea în considerare începând cu 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015, a unei valori de referință sectorială de 405 RON, iar începând cu data de 01.12.2015 și până în data 01.10.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,50 RON, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015. decizia nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 3 1 alin. (1) 2 ) din O.U.G. nr. 57/2016, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 43/2016, sentința nr. 48/13.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 2369/22.06.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sentința civilă 4332/23.09.2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2010, sentința civilă nr. 2073/12.04.2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2010, irevocabilă prin decizia civilă nr. 5085/24.11.2010 a Curții de Apel Cluj, decizia civilă nr. 2509 R/04.07.2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2008. sentința civilă nr. 2602/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2008, sentința civilă nr. 993/07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1993/28.10.2009 a Curții de Apel Ploiești, ordinele individuale de salarizare nr. 4662/C/23.12.2014, nr. 2100/C/12.10.2011. nr. 1561/C/07.05.2015 și nr. 4661/C/23.12.2014, emise de Ministerul Justiției în executarea unor hotărâri judecătorești prin care s-au stabilit și pus în plată drepturi salariale calculate la o valoare de referință sectorială de 405 RON și, respectiv de 445 RON, în favoarea unor judecători aliați în situație similară cu a noastră, respectiv având aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate; obligarea pârâților, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea 554/2004. Ia plata unor despăgubiri materiale constând în diferențele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea. începând cu 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015, a unei valori de referință sectorială de 405 RON, iar începând cu data de 01.12.2015 și până la data 01.10.2016, a unei valori de referință sectorială de 445,50 RON, și drepturile salariale efectiv încasate, diferențe ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație până la dala plății, precum și la plata dobânzilor legale aferente, de la data scadenței fiecărei sume cuvenite și până la data plății elective a acesteia.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 5037 din 19 decembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Curtea de Apel Craiova, ca neîntemeiată. Admite acțiunea formulată de reclamanții A., C., D., F., G., H., I., J. și L., judecători în cadrul Tribunalului Vâlcea, cu domiciliul ales la Tribunalul Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, județ Vâlcea, B. și E., ambele cu domiciliul ales la Curtea de Apel Pitești, cu sediul în Pitești, județ Argeș, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției cu sediul în București, str. x, Curtea de Apel Pitești cu sediul în Pitești, județ Argeș, Tribunalul Vâlcea cu sediul în Râmnicu Vâlcea, județ Vâlcea, Tribunalul Gorj cu sediul în Târgu Jiu, județ Gorj, și Curtea De Apel Craiova cu sediul în Craiova, județ Dolj. Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul K. cu domiciliul ales la Tribunalul Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, județ Vâlcea. Anulează în parte Ordinul nr. 1470/24.05.2017, în ce îi privește pe reclamanți. Obligă pârâtul Ministerul Justiției să emită ordine de salarizare pentru fiecare reclamant, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, majorată cu 10% potrivit Legii 293/2015, până la 01.10.2016. Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, pentru reclamanți, cu excepția reclamanților K. și A.. Respinge cererea formulată de reclamantul K., de obligare a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă. Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței până la data plății efective, pentru reclamantul A..".

Cererile de recurs și motivele de casare invocate Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, au formulat recursur pârâții Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate. S-a solicitat de către recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției calității procesuale pasive a pârâtei și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și respingerea cererii de chemare în judecată. Critică pârâta lipsa calității sale procesuale pasive în raport de reclamantul A. apreciind că obligația de plată a diferențelor salariale revine Tribunalului Gorj, instanță cu personalitate juridică proprie și care are calitatea de ordonator terțiar de credite, pentru perioada dedusă judecății acesta desfășurându-și activitatea în funcția de judecător la Tribunalul Gorj. Mai critică recurenta soluția de admitere a acțiunii, în sensul calculării indemnizației reclamanților în raport de valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, în condițiile în care niciunui judecător nu îi fusese stabilită indemnizația de încadrare la VRS de 405 RON. Se arată că instanța de fond nu a avut în vedere O.U.G. nr. 57/2015, act normativ ce a dat posibilitatea egalizării drepturilor salariale ale personalului cu aceeași funcție, prin raportare la nivelul maxim, care a avut aplicabilitate cu începere de la data de 1 august 2016 și nu anterior, iar în aplicarea lui, Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 219/C/2017 prin care, începând cu data de 1 octombrie 2016 au fost stabilite drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor, cu luarea în calcul a VRS 405 RON, majorat cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015. Totodată, Ordinul nr. 219/C/2017 a fost emis ca urmare a Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016 care face referire la nivelul maxim de salarizare pentru fiecare funcție, pe familie ocupațională. Prin Legea nr. 71/2015 s-a statuat ca personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație să fie salarizat la nivel maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. În aplicarea acestui text legal, Ministrul Justiției a emis ordinul nr. 1470/C/24.05.2017 prin care a stabilit drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Craiova și, implicit drepturile reclamantului, la nivelul maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, cu începere de la data de 09.04.2015. În cadrul Curții de Apel Craiova și al instanțelor arondate nu a existat nivel de salarizare maxim raportat la valoarea de referință sectorială de 405 RON. În aceste condiții, pentru stabilirea nivelului maxim de salarizare, conform Legii nr. 71/2015 la nivelul datei de 09.04.2015, nu poate fi luat în calcul nivelul maxim de salarizare obținut de salariații din cadrul aceleiași instituții, în baza unor hotărâri judecătorești, hotărâri care se aplică doar persoanelor care au luat parte la proces. Pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând soluția de admitere a acțiunii, în sensul calculării indemnizației reclamanților în raport de valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, în condițiile în care niciunui judecător nu îi fusese stabilită indemnizația de încadrare la VRS de 405 RON. În motivarea recursului se arată ca la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 indice 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016. Totodată, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia prevăzându-se că "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)" Se mai arată că valoarea de 405 RON a fost acordată la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție începând cu 1 octombrie 2016, iar în conformitate cu art. 3 1 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, se poate observa că reclamanții nu au niciun temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referință sectorială de 405 de la 09.04.2015, în condițiile în care această valoare a fost folosită, din data de 01.10.2016. Totodată, se arată că valoarea de 405 RON a fost acordată la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție începând cu 1 octombrie 2016, urmare adoptării Ordinului Președintelui ICCJ nr. 283/25.10.2016, astfel încât, arată pârâtul, doar începând cu această dată se poate face raportarea la un salariu în plată pe familie ocupațională, respectiv VRS 405 RON, lucru care s-a realizat prin emiterea ordinului nr. 219/2017. Printr-un alt rând de critici, pârâtul a susținut că în mod greșit a fost obligat Ministerul Justiției la plata diferențelor salariale, atribuția ministrului justiției fiind aceea de a stabili indemnizația de încadrare și nu de a efectua plata în concret a drepturilor salariale. Raportul obligațional de plată se desfășoară între reclamanți și Curtea de Pitești/Tribunalul Vâlcea.

Apărările formulate în cauză Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.

Alte aspecte procesuale La data de 10 decembrie 2020 recurentul-pârât Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei note scrise în cuprinsul cărora a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii față de împrejurarea că a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 86/C/4.01.2019 în aplicarea OMJ nr. 2066/C/2018 și OMJ nr. 3079/C/2018, în anexa căruia se regăsesc și reclamanții. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova, casarea parțială a sentinței, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Litigiul dedus judecății are ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea ordinului de încadrare salarială și, obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj la plata diferențelor salariale rezultate, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014. Instanța de fond a admis cererea reclamanților A., C., D., F., G., H., I., J. și L., B. și E., și, în parte, pentru reclamantul K., apreciind-o ca fiind întemeiată și a dispus anularea parțială a Ordinului Ministrului Justiției nr. 1470/C/24.05.2017, sub aspectul modului de stabilire a cuantumului indemnizațiilor de încadrare brute lunare ale reclamanților pentru perioada 09.04.2015 - 01.10.2016 și a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită un nou ordin prin care să stabilească salariile reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015. Totodată, a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea la plata către reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale rezultate, cu excepția reclamanților K. și A.. De asemenea, a respins cererea formulată de reclamantul K., de obligare a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea la plata diferenței salariale rezultate și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj la plata diferențelor salariale rezultate, pentru reclamantul A.. Prealabil, Înalta Curte arată că în ceea ce privește raporturile de muncă ale reclamantului A., acestea sunt stabilite cu Tribunalul Vâlcea, însă pentru perioada dedusă judecății, reclamantului și-a desfășurat activitatea în funcția de judecător la Tribunalul Gorj. În ceea ce privește critica referitoare la lipsa calității recurenților-pârâți Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției de persoane obligate la acordarea/plata diferențelor salariale cuvenite reclamantului, Înalta Curte o apreciază a fi fondată, constatând că o astfel de obligație nu poate fi identificată, în actualul cadru legislativ, în sarcina autorității ministeriale și nici a Curții de Apel. Potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 6 pct. VII subpct. 3 din H.G. nr. 652/2009, Ministerul Justiției asigură fondurile necesare, fundamentează și elaborează proiectul bugetului pentru activitatea proprie, a instituțiilor publice din sistemul justiției pentru care ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite și a unităților subordonate Ministerului, repartizând creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite și urmărind modul de utilizare a acestora. Totodată, calitatea de ordonatori secundari/terțiari de credite aparține curților de apel și tribunalelor, care, conform art. 125 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, au în structură câte un departament economico-financiar și administrativ, condus de un manager economic. În raport cu obligațiile ce revin pârâtului Ministerul Justiției, Înalta Curte constată că formularea unor cereri având ca obiect plata efectivă a drepturilor salariale cuvenite magistraților care activează în cadrul instanțelor de judecată nu poate să atragă obligarea Ministerului Justiției în acest sens, numai prin prisma calității de ordonator principal de credite. Raportul obligațional, care are ca obiect plata salariului, se desfășoară, în speță, între intimatul-reclamant și Tribunalul Gorj (în cadrul cărora activează reclamantul), în timp ce Ministerul Justiției este parte a unui raport juridic financiar care implică ordonatorii de credite, potrivit atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 500/2002. Prin urmare, chiar dacă Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, gestionând bugetele instanțelor judecătorești, plata efectivă a drepturilor salariale se face de către curtea de apel/tribunal, ordonatori secundari/terțiari de credite, în baza ordinelor de salarizare individuale. Chestiunea vizând existența unei obligații legale a Ministerului Justiției, privind plata diferențelor salariale solicitate de reclamanții magistrați prin acțiunile adresate instanțelor judecătorești, a făcut obiectul unei sesizări referitoare la pronunțarea unei hotărâri pentru dezlegarea unei chestiuni de drept vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, art. 6 pct. VII subpunctul 3 din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, și art. 222 din C. civ., privind calitatea procesuală pasivă a Ministerului Justiției în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică pentru care este ordonator principal de credite, având ca obiect plata unor drepturi de natură salarială. Deși sesizarea a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 60/2019, în cuprinsul considerentelor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut următoarele aspecte, cu relevanță pentru soluția pronunțată în prezenta cauză: "55. De altfel, prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 29 septembrie 2016, s-au stabilit, ca o consecință a admiterii recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, următoarele: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 222 din C. civ., adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială". 56. În motivarea acestei decizii s-a menționat, între altele, că "În măsura în care pretențiile deduse judecății vizează exclusiv acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială, fără a pune în discuție atribuțiile legal reglementate ale ordonatorului principal de credite, Ministerul Afacerilor Interne nu poate avea calitate procesuală pasivă în acest gen de cauze" (paragraful 49). 57. M., pentru identitate de rațiune, dezlegarea dată în recursul în interesul legii sus-menționat poate fi avută în vedere, în mod corespunzător, și în alte cauze similare." Așadar, Înalta Curte constată că, în sarcina pârâtului nu subzistă obligația de acordare a diferențelor salariale solicitate de reclamanți, în sensul plății efective a pretențiilor bănești formulate de aceștia, Ministerului Justiției revenindu-i doar obligația asigurării resurselor bugetare necesare plăților salariale, împrejurare de natură a conduce la reformarea sentinței instanței de fond de către instanța de control judiciar. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Craiova, se reține că potrivit art. 36 și art. 44 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, "Curțile de apel sunt instanțe cu personalitate juridică, (…).", "Tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, (…)" (art. 36), respectiv "Președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite" (art. 44). Astfel, pentru că reclamantul face parte din categoria magistraților din cadrul Tribunalului Gorj, calitatea de ordonator terțiar de credite și debitor al plății drepturilor salariale invocate de acestea se găsește la nivelul Tribunalului Gorj, față de care reclamantul se află în raport de serviciu. În aceste condiții, în cauza de față nu este justificată calitatea procesuală pasivă în ceea ce o privește pe pârâta Curtea de Apel Craiova referitor la capătul de cerere privind plata diferențelor salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală. În aceste condiții, Înalta Curte casând în parte sentința recurată va respinge cererea privind obligarea pârâților Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției la plata diferențelor salariale rezultate, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin prin care să stabilească salariile reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015, Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3 1 alin. (1 2 ) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016. Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că: "Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții". La art. 2 din ordinul menționat se prevede că: "Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5 1 ) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015. De asemenea, pentru judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Pitești, din care fac parte și intimații-reclamanți, în baza O.U.G. nr. 57/2015, a Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 3079/C/2018. Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizației prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016. Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2), La art. 3 al aceluiași ordin, se prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecători și asistenți judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2). Drept urmare, în aplicarea Ordinului nr. 2066/C/2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 86/C/2019, prin care au fost recalculate drepturile judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Pitești, din care fac parte și intimații-reclamanți. Rezultă astfel că, în cursul soluționării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (5 1 ) O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015. Prin urmare, întrucât prin Ordinele ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 și nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripția Curții de Apel Pitești, din care fac parte și intimații-reclamanți (OMJ nr. 3079/C/2018 și OMJ nr. 86/C/2019), astfel cum s-a dispus prin sentința recurată, se constată că s-a răspuns pretențiilor deduse judecății, așa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect. Totodată, în considerarea celor anterior antamate vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova, va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând: va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției, va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A., C., D., F., G., H., I., J., L., B. și E. și va respinge capătul de cerere în obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită ordine de salarizare pentru fiecare reclamant, ca rămas fără obiect. Totodată, va respinge capetele de cerere privind plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale de 405 RON, majorată cu 10%, și venitul efectiv plătit actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, față de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.