ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 172/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 172/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A., B., C., D. și E., judecători în cadrul Judecătoriei Vânju Mare au formulat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției, contestație împotriva Ordinului Ministrului Justiției nr. 1478/C/24.05.2017, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:
Anularea Ordinului și emiterea unor noi ordine de salarizare de către intimatul Ministrul Justiției pentru fiecare reclamant prin care să se stabilească alte drepturi salariale (1. indemnizație de încadrare brută lunară, 2. spor de condiții de muncă grele vătămătoare sau periculoase, 3. cuantum al sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității), prin utilizarea unei valori de referință sectoriale (VRS) în cuantum de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv 445,50 RON începând cu 01.12.2015, având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea 71/2015;
Recalcularea drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între data de 09.04.2015 până în luna noiembrie 2015 inclusiv, de către intimatul Tribunalul Mehedinți, sume actualizate cu indicele de inflație, dar și cu dobânda legală aferentă, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON;
Recalcularea drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între luna decembrie 2015 până în prezent a sumelor datorate de către intimatul Tribunalul Mehedinți, sume actualizate cu indicele de inflație dar și cu dobânda legală aferentă, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10 %, potrivit Legii Nr. 293/2015 din 25 noiembrie 2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe;
Achitarea diferențelor salariate după includerea creșterilor salariate sus-menționate în indemnizația de încadrare brută lunară, de către intimații Ministrul Justiției,Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova, sume actualizate cu indicele de inflație, dar și cu dobânda legală aferentă, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, începând cu data de 09.04.2015 la zi și, în continuare, până la plata lor efectivă, integrală;
Obligarea intimaților Ministrul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți să aloce fondurile necesare plății sumelor rezultate reprezentând drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație dar și cu dobânda legală aferentă, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, începând cu data de 09.04.2015 la zi și, în continuare, până la plata lor efectivă, integrală;
Obligarea intimatului Ministrul Justiției să îndeplinească toate formalitățile necesare, în vederea recalculării indemnizației de încadrare pentru fiecare contestator în acord cu Legea nr. 71/2015 care a aprobat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, O.U.G. nr. 20/2016 din 8 iunie 2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, O.U.G. Nr. 43/2016 din 31 august 2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, Decizia nr. 23/2016 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3A1 alin. (1A1) - (1A4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal - bugetare,în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței și obligarea acestui intimat să emită ordine de salarizare individuală conform celor solicitate, sub sancțiunea plății unor despăgubiri materiale de 100 RON pe zi întârziere pentru fiecare dintre reclamant până la îndeplinirea obligației.
Sentința instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1539 din data de 30 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepția prescripției, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova și respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D. și E., toți cu domiciliul ales la Judecătoria Vânju Mare, cu sediul în Vînju Mare, jud. Mehedinți, județ Mehedinți, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mehedinți, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județ Mehedinți și Ministerul Justiției, cu sediul în București.
Anulează în parte Ordinul nr. 1478/C/2017 și obligă pârâtul Ministerul Justiției la modificarea Ordinului nr. 1478/C/2017, în sensul acordării indemnizațiilor de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, la care se adaugă, începând cu data de 01.12.2015, majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015.
Obligă pârâtul Tribunalul Mehedinți la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale mai sus-menționată și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.".
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Arată recurentul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției, întrucât obiectul litigiului îl constituie drepturi salariale, iar reclamanții s-au încadrat în termenul general de prescripție, motivat de faptul că nu au atacat și ordinele emise începând cu data de 09.04.2015, așa încât cererea pentru modificarea drepturilor salariale pentru care nu a fost parcursă procedura prealabilă, apare ca fiind prescrisă.
Recurentul a criticat soluția de admitere a acțiunii, în sensul calculării indemnizației reclamanților în raport de valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, în condițiile în care la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016 nu existau în plată indemnizații la care să fie aplicată valoare de referință sectorială de 405 RON.
În motivarea recursului se mai arată ca la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 indice 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.
Totodată, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia prevăzându-se că "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)"
Se mai arată că valoarea de 405 RON a fost acordată la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție începând cu 1 octombrie 2016, urmare adoptării Ordinului Președintelui ICCJ nr. 283/25.10.2016 și totodată, în conformitate cu art. 3
1
din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, se poate observa că reclamanții nu au niciun temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referință sectorială de 405 de la 09.04.2015, în condițiile în care acestaă valoare a fost folosită, din data de 01.10.2016.
Apărările intimaților
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Alte aspecte procesuale
La data de 10 ianuarie 2021 recurentul-pârât Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei note scrise în cuprinsul cărora a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii față de împrejurarea că a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 85/C/4.01.2019 în aplicarea OMJ nr. 2066/C/2018 și OMJ nr. 3075/C/2018, în anexa căruia se regăsesc și reclamanții.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea în parte a sentinței, iar, în rejudecare, respingerea cererii privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită un nou ordin prin care să stabilească salariul reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015, ca fiind rămasă fără obiect și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 1478/C/24.05.2017 și obligarea pârâtului la emiterea unui alt ordin de salarizare, conform Legii nr. 71/2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 și 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 și, totodată, recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 09.04.2015 - prezent, actulizate cu indicele de inflație, dar și cu dobânda legală aferentă, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective și achitarea acestora.
Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (5
1
) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3
1
alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3
1
alin. (1
2
) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.
Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:
"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:
"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5
1
) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimatei-reclamante, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.
Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizației prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.
Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2),
La art. 3 al aceluiași ordin, se prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecători și asistenți judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).
Drept urmare, în aplicarea Ordinului nr. 2066/C/2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 85/C/2019, prin care au fost recalculate drepturile judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Craiova, din care fac parte și intimații-reclamanți.
Rezultă astfel că, în cursul soluționării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (5
1
) O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.
Prin urmare, întrucât prin Ordinele Ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 și nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (5
1
) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripția Curții de Apel Craiova, din care fac parte și intimații-reclamanți (OMJ nr. 3075/C/2018 și OMJ nr. 85/C/2019), astfel cum s-a dispus prin sentința recurată, se constată că s-a răspuns pretențiilor deduse judecății, așa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1539 din 30 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa, în parte, sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1539 din 30 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
Casează, în parte, sentința recurată și, în rejudecare:
Înlătură mențiunea privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea Ordinului nr. 1478/C/2017, ca fiind rămasă fără obiect.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.