ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1299/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 15.07.2019, reclamanții A., B., C., D. Au Chemat În Judecată Pe Pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj Și Curtea De Apel Craiova, solicitând: anularea în parte a Ordinului 85/C/04.01.2019, emis de Ministrul Justiției și obligarea Ministrului Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare, în care să fie acordate sporurile potrivit noii legi de salarizare, după cum urmează: sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25%; sporul pentru păstrarea confidențialității, în cuantum de 5%; respectiv, reîncadrarea lor și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1.12.2015 și obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care suntem îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății effective; obligarea pârâților la plata diferenței, între remunerația care include VRS de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON începând cu 1.12.2015, precum și sporurile, așa cum s-au solicitat și remunerația efectiv plătită, începând cu 01.01.2019, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective.

Prin sentința nr. 798 din 15 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova, a respins cererea împotriva pârâtei Curtea de Apel Craiova pentru lipsa calității procesuale passive, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Dolj pe capătul de cerere privind anularea în parte a Ordinului nr. 85/C/04.01.2019, a respins acest capăt de cerere împotriva pârâtului Tribunalul Dolj pentru lipsa calității procesuale passive, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției pe capătul de cerere privind plata diferenței de drepturi salariale, a respins acest capăt de cerere împotriva pârâtului Ministerul Justiției pentru lipsa calității procesuale passive, a respins excepția inadmisibilității cererii ca nefondată, a admis excepția prescripției, a respins cererea reclamanților pentru perioada 9.04.2015-8.07.2016 ca prescrisă, a admis în parte cererea reclamanților A., B., C., D. - toți reclamanții reprezentați de A. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL DOLJ CURTEA DE APEL CRAIOVA, a anulat în parte Ordinul MJ nr. 85/C/04.01.2019, a obligat pe pârâtul Ministerul Justiției să emită un nou ordin prin care să acorde reclamanților, pentru perioada cuprinsă între 9.07.2016 și data ieșirii la pensie a fiecăruia, sporul pentru risc și solicitare neuropsihică de 25% și sporul pentru păstrarea confidențialității de 5%, luând în calcul o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, și să recalculeze indemnizația fiecăruia în raport de aceasta., a obligat pe pârâtul Tribunalul Dolj să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale calculate conform celor menționate anterior și drepturile salariale efectiv primite, actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției în temeiul arfc. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, respectiv ca rămasă fără obiect.

Apreciază recurentul-pârât Ministerul Justiției ca neîntemeiată obligarea sa de a emite un nou ordin privind acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% și sporului pentru păstrarea confidențialității de 5%.

În analiza modului de calcul și de acordarea a sporurilor solicitate de intimații-reclamanți, prima instanță a reținut că acestora li se aplică norma specială reglementată de dispozițiile art. 24 din Cap. III Secțiunea III și Anexa Vale Legii nr-153/2017, potrivit cărora în domeniul de activitate "Justiție" sunt prevăzute sporuri în cuantum maxim total de 45%, fiind derogatorie de la norma generală prevăzută de art. 25 din Capitolul II secțiunea III a Legii nr. 153/2017.

Precizează recurentul-pârât că, legiuitorul face referire la un procent al sporurilor, stabilind doar că începând cu luna iunie 2017 se menține în plată cuantumul sporurilor acordate pentru luna iunie 2017, iar începând cu 1 ianuarie 2018 cuantumul brut al sporurilor se majorează cu 25% fața de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

Aceleași dispoziții referitoare la "cuantumul" sporurilor s-au păstrat și ulterior. Astfel, de la 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 11-4/2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare au fost majorate cu 1/4 din diferența dintre salariul de baza, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018.

În același timp, alin. (2) al aceluiași articol a stabilit că "începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Prin urmare, ordinul a cărei anulare parțială s-a dispus de către prima instanță a fost emis în aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016 și a OMJ nr. 2066/C/201B, stabilindu-se recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioada 1.12.2015-31.12.2017 la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, nefiind modificată modalitatea de stabilire a drepturilor salariale prevăzută de lege.

Așadar, intimații-reclamanți pot beneficia de sporuri cel mult la nivelul anului 2018 conform O.U.G. nr. 114/2018, cu condiția respectării art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, care fixează doar pragul maxim pe care ordonatorul de credite trebuie să îl respecte, acesta având însă libertatea de a acorda sporuri al căror cuantum să fie chiar mai mic de un procent de 30% din suma totală a salariilor.

În concluzie, se solicită să se constate că modul de calcul al sporurilor este stabilit în mod concret prin OMJ nr. 85/C/2019, potrivit dispozițiilor Legale prevăzute (a art. 25, art. 36 și art. 5 din Cap, VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, astfel că în mod greșit instanța de fond a dispus acordarea sporurilor în procente maxime cumulate.

În continuare, solicită recurentul-pârât instanței de recurs să înlăture obligația Ministerului Justiției de a emite noi ordine de salarizare cu o indemnizație de încadrare recalculată, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,169 RON, acest capăt de cerere rămânând fără obiect.

Astfel, la data de 29.11.2019 a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 4988/C/2019, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ținând seama de faptul că, in sistemul justiției, prin hotărâri judecătorești definitive, a fost acordată valoarea de referință sectorială de 484,15 RON.

Împotriva aceleiași sentințe Tribunalul Dolj a declarat apel.

A precizat Tribunalul Dolj că, ținând seama că obligația sa este una subsidiară și nu poate fi executată în lipsa emiterii ordinului de salarizare de către Ministrul Justiției, a soliciat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii excepției invocate.

În cazul în care se apreciază că, excepția este neîntemeiată, a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, întrucât la data de 29.11.2019 Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 4988/C care stabilește că, în perioada 01.12.2016 - 31.12.2017, judecătorii și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției este lipsit de interes, pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel, la data de 29.11.2019 a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 4988/C/2019, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ținând seama de faptul că, in sistemul justiției, prin hotărâri judecătorești definitive, a fost acordată valoarea de referință sectorială de 484,15 RON.

Astfel, potrivit art. 1 din actul administrativ menționat, "(1) în perioada 01.12.2016-31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 434,18 RON, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător.

(2) În perioada 01.01.2018 - 31.12.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii - cadru nr. 153/7017, drepturile salariate pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari se recalculează, având in vedere cele menționate la alin.

(3) Începând cu data de 01.01.2019, în aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018, cu modificările și completările ulterioare, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate., curților de ape și asistenții judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (1) și alin. (2).

Art. 3 Plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referință sectorială prevăzută la art. 1 se va realiza după cum urmează:

a) începând cu luna ianuarie 2020, pentru drepturile salariale aferente lunii decembrie 2019;

h) pentru perioada 01.12,2016 - 30.11.2019, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Art. 4 (1) Emiterea ordinelor ministrului justiției de stabilire, începând cu data de 01.12.2019, a drepturilor salariale individuale.. în acord cu art. 1 și art. 2, se realizează ulterior, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari și terțiari de credite.

(2) Emiterea ordinelor ministrului justiției de stabilire, pentru perioada 1.12.2016 -30.11.2019, a drepturilor salariale individuale, în acord cu art. 1 și art. 2, se realizează ulterior, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari și terțiari de credite, dar nu mai târziu de data de 31 mai 2020."

Instanța de control judiciar apreciază că emiterea OMJ nr. 4988/C/2019 nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în susținerea recursului, având în vedere împrejurarea că prevederile acestuia se vor aduce la îndeplinire de către curțile de apel și tribunale, conform atribuțiilor fiecărei instituții.

Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat pe care urmărește a-l obține o persoană prin inițierea/continuarea unui demers judiciar, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual (art. 33 C. proc. civ.), în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, iar acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea/continuarea acțiunii, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii sale, iar, în măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Or, în speța de față, recurentul-pârât Ministerul Justiției nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului formulat.

În ceea ce privește calea de atac formulată în cauză de Tribunalul Dolj, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității invocată de către instanță din oficiu, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială în materie, stabilesc, derogând de la norma generală de procedură civilă, că pentru hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță calea de atac este recursul, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În cauză, Înalta Curte constată că Tribunalul Dolj a înțeles să declare apel împotriva hotărârii primei instanțe, și nu recurs, deși calea de atac a recursului a fost corect menționată în dispozitivul sentinței.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, analizarea admisibilității căii de atac declarate, în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. privind principiul legalității căii de atac, potrivit cărora:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

De asemenea, potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În ceea ce privește recalificarea căii de atac a apelului în recurs, Înalta Curte reține prevederile art. 22 alin. (4) și art. 152 din C. proc. civ., conform cărora:

"Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă" și, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită."

Instanța de control judiciar are în vedere și Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin care s-a analizat sfera de aplicare a dispozițiilor art. 457 alin. (4) din C. proc. civ., în care legiuitorul vorbește expres despre recalificarea căii de atac, stabilindu-se următoarele:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, stabilește că:

Dispozițiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate.

În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate, instanța de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.."

Înalta Curte constată că apelul exercitat de Tribunalul Dolj nu poate fi recalificat în recurs prin aplicarea acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât susținerile din cererea de apel nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiții, întrucât cererea de apel nu conține suficiente elemente care să permită instanței să recalifice calea de atac formulată în cea prevăzută de lege, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 798 din 15 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Respinge calea de atac formulată de pârâtul Tribunalul Dolj împotriva sentinței civile nr. 798 din 15 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2022.