ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 815/2022

Ședința publică din data de 11 februarie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 02.05.2019, reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj au solicitat:

- anularea răspunsului nr. x/2019 cu consecința admiterii contestației și implicit anularea în parte a Ordinului nr. 85/C/04.01.2019 emis de Ministrul Justiției și obligarea Ministrului Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare, în care să fie acordate sporurile potrivit noii legi de salarizare, după cum urmează:

- sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25%;

- sporul pentru păstrarea confidențialității, în cuantum de 5%; respectiv, reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1.12.2015 și obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

- obligarea pârâților la plata diferenței, între remunerația care include VRS de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON începând cu 1.12.2015, precum și sporurile, așa cum s-au solicitat și remunerația efectiv plătită, începând cu 01.01.2019, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 782 pronunțată la data de 13 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucuirești, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în privința capătului de cerere având ca obiect plata diferențelor salariale solicitate și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât, în privința acestui capăt de cerere, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Dolj, ca neîntemeiată.

A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Tribunalul Dolj.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată, a anulat parțial Ordinul nr. 85/C/04.01.2019, emis de pârâtul Ministerul Justiției și a obligat acest pârât să emită pentru reclamanți ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizației cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015 la zi, în raport de valoarea de referință sectorială de 440,16 RON, ulterior majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015.

Totodată, a obligat pârâtul Tribunalul Dolj la plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate din emiterea de către pârâtul Ministerul Justiției a ordinului de încadrare salarială conform prezentei hotărâri și venitul efectiv plătit, începând cu data de 09.04.2015 la zi, actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală.

A respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj.

Prin recursul său, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.

În motivarea recursului, în esență arată că Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 4988/C/2019 în raport de faptul că, în sistemul justiției, prin hotărâri judecătorești definitive a fost acordată valoarea de referință sectorială de 484,18 RON. Așadar, ținând cont de împrejurarea că a fost emis acest ordin, precum și de faptul că prevederile acestuia se vor aduce la îndeplinire de către curțile de apel și tribunale, solicită instanței de judecată să constate că pretențiile intimaților-reclamanți au fost satisfăcute, ceea ce impune respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Prin recursul său, urmare recalificării de către instanța de judecată a căii de atac a apelului, în recurs, în raport de dispozițiile art. 152 C. proc. civ., recurentul-pârât Tribunalul Dolj critică hotărârea atacată, sub un prim aspect, pe considerentul că în mod eronat a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Dolj, susținând că nu are culpă cu privire la solicitările reclamanților, întrucât conform organizării sistemului judiciar Tribunalul Dolj are atribuții legale numai cu în privința achitării drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, drepturi care sunt stabilite prin acte administrative, în mod exclusiv de către Ministerul Justiției.

Prin urmare, obligația Tribunalului Dolj este una subsidiară și nu poate fi executată în lipsa emiterii ordinului de salarizare de către Ministerul Justiției.

A doua critică formulată vizează faptul că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile constând în plata diferențelor salariale corespunzătoare perioadei anterioarei datei de 02.05.2016, sens în care arată că, în raport de dispozițiile art. 2500 coroborat cu art. 2517 C. civ., și art. 171 alin. (1) din Codul muncii, precum și de data formulării acțiuni - 02.06.2016, pentru perioada anterioară acestei date a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.

În ce privește fondul cererii de chemare în judecată susține recurentul că pentru drepturile stabilite începând cu 01.12.2016 acțiunea a rămas fără obiect întrucât la data de 29.11.2019 Ministerul Justiției a emis Ordinul 4988/C/2019 care stabilește că în perioada 01.12.2016-31.12.2017 judecătorii și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, drepturile salariale fiind recalculate în mod corespunzător.

Pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2016 solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea Tribunalului Dolj la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din emiterea de către Ministerul Justiției a ordinului de încadrare salarială conform sentinței pronunțate în prezenta cauză și venitul efectiv plătit ca fiind neîntemeiat, întrucât păstrarea bugetului instanțelor este sub autoritatea financiară a Ministerului Justiției.

Ministerul Justiției, în raport de prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 repartizează creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite și urmărește modul de utilizare a acestora.

Susține recurentul că Tribunalul Dolj nu are posibilitatea legală și nici temeiul legal de a achita drepturile solicitate întrucât nefiind emis actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale nu sunt alocate nici sumele cu această destinație de către ordonatorul principal de credite.

În același timp, obligația de plată a sumelor instituită prin dispozitivul sentinței civile poate fi îndeplinită numai în ipoteza emiterii ordinelor de salarizare de către Ministerul Justiției și cu alocarea, de către Ministerul Justiției, a fondurilor necesare pentru punerea în executare a acestor acte administrative. Prin urmare, în lipsa alocării fondurilor necesare efectuării plăților, Tribunalul Dolj nu poate proceda la achitarea acestora către intimații-reclamanți.

Nu a fost formulată întâmpinare de către intimații-reclamanți.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

1.1. Recursul formulat de Ministerul Justiției este lipsit de interes.

Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilo/r art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentului-pârât Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să fie acordate sporurile potrivit noii legi de salarizare, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului trebuie avute în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise de recurentul Ministerul Justiției.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisului anexat cererii de recurs, recurentul-pârât Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 4988/C/2019 în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care a fost acordată valoarea de referință sectorială de 484,18 RON în perioada 01.12.2016 - 31.12.20217.

Totodată, reține Înalta Curte că prevederile acestui ordin se vor aduce la îndeplinire de către tribunale și curțile de apel, așa cum dispune art. 5 din Ordinul nr. 4988/C/2019.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere faptul că, ulterior pronunțării sentinței atacate, recurentul-pârât Ministerul Justiției și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința instanței de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților.

Cum interesul de a acționa al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul promovat de Ministerul Justiției ca fiind lipsit de interes.

1.2. Recursul promovat de recurentul-pârât Tribunalul Dolj este nefondat.

Intimații-reclamanți, judecători în cadrul Judecătoriei Băilești, județul Dolj, au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect, în esență, obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unor ordine de încadrare salarială, cu stabilirea unui cuantum al salariului de bază și al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcții similare, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015 care a intrat în vigoare la data de 09.04. 2015.

În ce privește critica referitoare la greșita respingere a excepției lipsei calității propcesuale pasive a Tribunalului Dolj, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

În mod corect a reținut judecătorul fondului împrejurarea că acest pârât Tribunalul Dolj are legitimitate procesuală pasivă având în vedere împrejurarea că intimații-reclamanți au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Băilești, arondată Tribunalului Dolj astfel că în ce privește plata drepturilor salariale aceasta aparține Tribunalului Dolj.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere și Ordinul nr. 4988/C/2019 emis de recurentul-pârât Ministerul Justiției, ordin din cuprinsul căruia rezultă că prevederile acestuia se vor aduce la îndeplinire de către tribunale și curțile de apel, așa cum dispune art. 5 din Ordinul nr. 4988/C/2019, astfel că recurentul-pârât Tribunalul Dolj are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

În ceea ce privește excepția prescripției, invocată de recurentul-pârât Tribunalul Dolj în fața instanței de fond și reiterată prin cererea de recurs, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentul-pârât.

În mod corect prima instanță a reținut că actul administrativ atacat, Ordinul nr. 85/C/04.01.2019, acoperă o perioadă mai lungă decât cea a ultimilor 3 ani anteriori datei emiterii sale, iar pârâtul a recunoscut dreptul a cărui acțiune s-ar fi prescris, astfel că, potrivit art. 2537 C. civ., prescripția a fost întreruptă.

Referitor la lipsa de obiect a acțiunii pentru drepturile stabilite începând cu data de 01.12.20216, în raport cu emiterea Ordinului nr. 4988/C/29.11.2019, apreciază instanța de control judiciar că, în ceea ce privește plata drepturilor, la art. 3 lit. b) din ordin, se menționează faptul că aceasta se va realiza pentru intervalul 01.12.2016-30.11.2019 după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Emiterea acestui ordin, după soluționarea cauzei în primă instanță, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acțiunea, ci reprezintă o punere în executare a dispozițiilor instanței de fond, având efectul unei achiesări la dispozițiile din sentință referitoare la emiterea ordinului de salarizare.

În ceea ce privește criticile recurentului-pârât vizând perioada 09.04.2015-30.11.2016, acestea, în esență, vizează aspectul că Tribunalul Dolj nu are posibilitatea legală și nici temeiul legal de a achita drepturile solicitate întrucât nefiind emis actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale, nu sunt alocate nici sumele cu această destinație de către ordonatorul principal de credite.

Critica nu poate fi primită în raport de faptul că Ministerul Justiției a emis, ulterior soluționării cauzei în primă instanță, Ordinul nr. 4988/C/2019 așa cum de altfel se recunoaște chiar de către recurent prin cererea de recurs formulată.

Ordinul emis nr. 4988/C/2019 stabilește că în perioada 01.12.2016-31.12.20217 judecătorii și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabiliră prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător.

Totodată, același ordin la art. 1 alin. (2) stabilește că în perioada 01.01.2018-31.12.2018 drepturile salariale se recalculează având în vedere prevederile art. 1 alin. (1).

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 3 din Ordinul nr. 4988/C/2019 în conformitate cu care "Plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referință sectorială prevăzută la art. 1 se va realiza după cum urmează:

a) începând cu luna ianuarie 2020, pentru drepturile salariale aferente lunii decembrie 2019;

b) pentru perioada 01.12.2016-30.11.2019 după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției", și de asemenea, prevederile art. 5 în conformitate cu care "Direcția resurse umane și Direcția financiar-contabilă din cadrul Ministerului Justiției, precum și curțile de apel și tribunalele vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin".

Prin urmare, susținerea recurentului-pârât Tribunalul Dolj conform căreia nu are posibilitatea legală și nici temeiul legal de a achita drepturile solicitate nefiind emis actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale nu poate fi primită în condițiile în care Ministerul Justiției a emis actul administrativ Ordinul nr. 4988/C/2019 prin care a fost stabilită o valoare de referință de 484,18 RON pentru judecători și asistenții judiciari.

Totodată, Ordinul nr. 4988/C/2019 a stabilit și faptul că pentru perioada 01.12.2016-30.11.2019 plata se va efectua după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul promovat de recurentul-pârât Tribunalul Dolj ca nefondat.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Tribunalul Dolj ca nefondat, iar în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul promovat de Ministerul Justiției ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în formularea recursului de către recurentul - pârât Ministerul Justiției.

Respinge ca fiind lipsit de interes recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 782 din 13 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Tribunalul Dolj împotriva sentinței civile nr. 782 din 13 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2022.