ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1575/2020

Ședința publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016 la data de 06.10.2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, au solicitat solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinelor de salarizare în aplicarea O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 347,10 RON și obligarea ambilor pârâți la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, inclusiv ca efect al aplicării O.U.G. nr. 43/2016 prin raportare la o valoare de referință sectoriala de 391,98 RON, suma care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legala penalizatoare.

De asemenea, reclamanții au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 43/2016 prin raportare la art. 115 alin. (4), art. 115 alin. (6) din Constituție, a dispozițiilor art. 3

1

alin. (1)

1

- 1

4

din O.U.G. nr. 57/2015 astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016, prin raportare la art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 1 alin. (4) și art. 126 alin. (1) din Constituție.

La data de 27.01.2017 reclamanta Z. a formulat cerere adițională arătând că înțelege să renunțe la sesizarea Curții Constituționale și solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Tribunalului Dolj, iar la data de 27.01.2017 reclamanții au depus cerere adițională arătând că înțeleg să renunțe la sesizarea Curții Constituționale și solicitând obligarea Ministerului Justiției ca, în aplicarea O.U.G. nr 20/2016, sa emită ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, respectiv a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, majorate cu 10% începând cu data de 01.12.2015, conform Legii nr. 293/2015 pana la încetarea raporturilor de serviciu al fiecărui reclamant cu paratul și obligarea pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul București la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectoriala menționata anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizata cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 720 din 3 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea modificată, în parte, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Tribunalul Dolj.

S-a luat act de renunțarea la cererea de sesizare a Curții Constituționale.

A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită ordine de salarizare în mod legal, raportat la Decizia nr. 23/2016 a ICCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 794/2016 si Ordinul MJ nr. 219/C/01.02.2017.

Au fost obligați parații să plătească sumele rezultate actualizate cu inflația și dobânda legală de la scadența până la plata efectivă.

Prin încheierea din 06.10.2017 a fost admisă cererea de lămurire formulată de reclamantul A., a fost lămurit dispozitivul sentinței în sensul că pârâtul MJ să emită ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015.

3.1 Împotriva sentinței civile nr. 720 din 3 martie 20177 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Tribunalul București, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul respingerii pretențiilor formulate în contradictoriu cu Tribunalul București ca fiind neîntemeiate.

În motivarea recursului a arătat că, în speță, nu se poate reține vreo culpă a Tribunalului București, având în vedere că acesta are atribuții legale numai în privința achitării drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, drepturi salariale care sunt stabilite, în mod exclusiv, de Ministerul Justiției prin acte administrative.

Totodată, instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 500/2002, conform cărora angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, instanța de fond nefundamentând impactul financiar al obligațiilor stabilite asupra bugetului de stat.

3.2 Împotriva sentinței a declarat recurs și Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut refuzul Ministerului Justiției de a emite ordin de salarizare pentru stabilirea drepturilor salariale ale intimaților-reclamanți.

Astfel, la data de 21.12.2016 a fost emis Ordinul mj nr. 4680 în baza art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus ca, începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Totodată, art. 2 din ordinul menționat prevede că începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci și 5%, 2% și\11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Ulterior, prin Or. mj nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat Or mj nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) prevăzându-se ca: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare bruta lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 Iei, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)."

Fără a ține cont de art. 1 alin. (2) din Ordinul mj nr. 4680/C/2016 care statuează că emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariate, potrivit alin. (1) și plata acestora se vor realiza după finalizarea calculelor, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari și terțiari de credite, instanța de fond a reținut refuzul Ministerului Justiției de a emite noi ordine de salarizare pentru intimații-reclamanți.

Totodată, la nivelul anului 2015 nu exista în sistemul justiției o indemnizație calculată funcție de un VRS de 405 RON, astfel încât nu există niciun temei legal sau de fapt care să conducă la o raportare a salariilor în plată la această valoare începând cu anul data de 9.04.2015.

Având în vedere că Decizia nr. 794/2016 a CCR face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcție, pe familie ocupațională, valoarea de 405 RON a fost acordată la nivelul ÎCCJ începând cu 1 octombrie 2016, urmare adoptării Ordinului Președintelui ICCJ 283/25.10.2016, astfel încât doar începând cu această dată se poate face raportarea la un salariu în plată pe familie ocupațională (respectiv la un VRS de 445,5 RON), lucru care s-a realizat, așa cum am arătat mai sus, prin emiterea Or. mj nr. 219/2017.

În mod greșit instanța de fond a obliga Ministerul Justiției la plata diferențelor salariale.

Având în vedere Decizia nr. 13 din 13.06.2016 pronunțată în recursul în interesul legii în Dosarul nr. x/2016, recurentul a arătat că formularea unor cereri având ca obiect pretenții de ordin bănesc de către personalul instanțelor de judecată nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiției la plata acestor sume, numai prin prisma calității de ordonator principal de credite a ministrului justiției.

Atribuția ministrului justiției este de a stabili indemnizația de încadrare potrivit art. 8 alin. (2) din Anexa VI a Legii nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, concretizată prin emiterea de ordine de salarizare, iar a Ministerului Justiției de a vira banii, în conformitate cu dispozițiile art. 6 punctul VII subpunctul 3 din cuprinsul H.G.. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, și nu de a efectua plata în concret a diferențelor salariale solicitate. Prin urmare, dat fiind faptul că această obligație excedează atribuțiilor acestui pârât, dispozitivul sentinței nu poate fi pus în executare sub aspectul plății drepturilor salariale ale intimaților-reclamanți.

În concluzie, recurentul a arătat că raportul obligațional care are ca obiect plata salariului se desfășoară între intimații-reclamanți și Tribunalul București, respectiv Tribunalul Dolj, în timp ce Ministerul Justiției este parte a unui raport juridic financiar, care implică ordonatorii de credite, potrivit atribuțiilor prevăzute de Legea finanțatelor publice nr. 500/2002, act normativ ce reglementează cadrul general pentru utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar.

Ministerul Justiției a declarat recurs și împotriva încheierii din 06.10.2017 pronunțate de Curtea de Apel București, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea acesteia.

În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond a trecut la soluționarea cererii de lămurire formulate de intimatul-reclamant A. fără a dispune însă și comunicarea acesteia.

Totodată, instanța de fond a dispus în mod greșit admiterea cererii de lămurire formulată de intimatul-reclamant A., întrucât nemulțumirea intimatului-reclamant cu privire la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de obligare a pârâtului Ministerul Justiției la emiterea ordinelor de salarizare cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială 405 tei începând cu data de 9.04.2015, respectiv cu valoarea de referință sectorială 405 RON majorată cu 10% începând cu data de 1.12.2015, nu intră în sfera de aplicare a art. 443 alin. (1) C. proc. civ.

3.3 Împotriva sentinței a declarat recurs și Tribunalul Dolj, solicitând admiterea recursului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, recurentul a arătat că în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.

Totodată, a arătat că OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost emis ținând cont de toate dispozițiile legale și a apreciat că instanța nu poate să dispună plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, precum și dobânda legală, în situația în care Tribunalul Dolj, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.

Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că sunt fondate recursurile declarat în cauză, acțiunea urmând să fie respinsă ca rămasă fără obiect.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinelor de salarizare în aplicarea O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 347,10 RON și obligarea ambilor pârâți la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, inclusiv ca efect al aplicării O.U.G. nr. 43/2016 prin raportare la o valoare de referință sectoriala de 391,98 RON, suma care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legala penalizatoare.

Ulterior, la data de 27.01.2017 reclamanții au depus cerere adițională, solicitând obligarea Ministerului Justiției ca. în aplicarea O.U.G. nr. 20/2016. sa emită ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, respectiv a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, majorate cu 10% începând cu data de 01.12.2015 conform Legii nr 293/2015 pana la încetarea raporturilor de serviciu al fiecărui reclamant cu paratul și obligarea pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul București la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectoriala menționata anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizata cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar pâna la data plății efective.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizației prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2).

La art. 3 al aceluiași ordin, se prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecători și asistenți judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).

Drept urmare, în aplicarea Ordinului nr. 2066/C/2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 90/C/2019, prin care au fost recalculate drepturile judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel București, din care fac parte și intimații-reclamanți.

Rezultă astfel că, în cursul soluționării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, întrucât prin Ordinele ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 și nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripția Curții de Apel București, din care fac parte și intimații-reclamanți, astfel cum s-a dispus prin sentința recurată, se constată că s-a răspuns pretențiilor deduse judecății, așa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Ministerul Justiției, Tribunalul București și Tribunalul Dolj împotriva sentinței civile nr. 720 din 03 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva încheierii de ședință din data de 06.10.2017, va casa sentința și încheierea atacate și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției, Tribunalul București și Tribunalul Dolj împotriva sentinței civile nr. 720 din 03 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva încheierii de ședință din data de 06.10.2017.

Casează sentința și încheierea atacate și, rejudecând cauza, respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2020.