ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5368/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, la data de 17.02.2017, reclamantele A., B. și petenta - intervenientă în interes propriu C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul D. și B. și Ministrul Justiției:

- obligarea pârâtului Ministrul Justiției să emită ordine de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 și până la data de 01.10.2016, ca urmare a emiterii ordinului nr. 219/C/01.02.2017.

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care l-am fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291,98 RON), până la momentul la care aceste drepturi au fost corect dispuse prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, respectiv până la data de 01.10.2016, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

2.1 Prin sentința civilă nr. 504 din 9 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea reclamantelor A., B. și petenta - intervenientă în interes propriu C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, a fost obligat pârâtul Ministrul Justiției să emită noi ordine de salarizare reclamantelor prin raportare la VRS 405 RON începând cu 09.04.2015 și până la 1.10.2016, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției la repararea prejudiciului constând în diferențele dintre drepturile salariale calculate prin raportare la valorile indicate mai sus și cele efectiv primite, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.

2.2 Prin sentința civilă nr. 3577 din 12 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de îndreptare și în parte, cererea de completare, formulate de reclamante A. și B., și intervenienta C., s-a dispus îndreptarea erorii materiale prin omisiune din dispozitivul sentinței civile nr. 2690/8.06.2018 în sensul că, la aliniatul 2 al dispozitivului se va insera, după data de 9.04.2018 și următoarea sintagmă: "majorată cu 10% în baza legii nr. 293/2015, de la 1.12.2015", s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale din considerente, pagina 7, paragraful 6, în sensul că data aplicării majorării de 10% este 1.12.2015 și nu 1.10.2015, cum din eroare s-a menționat, s-a dispus completarea dispozitivului sentinței în sensul că "admite cererea de intervenție formulată de intervenienta C., în parte".

Totodată a fost obligat pârâtul Ministrul Justiției să emită un nou ordin de salarizare intervenientei prin raportare la o VRS de 405 RON, începând cu 9.04.2015, majorată cu 10%, conform legii nr. 293/2010, până la 1.10.2016, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției la repararea prejudiciului constând în diferențele dintre drepturile salariale calculate conform VRS, indicate în precedent, și cele efectiv primite de intervenientă, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală și a fost respinsă în rest cererea intervenientei, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 504 din 9 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Justiției și intervenienta C. au formulat cereri de recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

3.1 Recurentul-pârât Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției de ordine publică a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și respingerii capătului de cerere având ca obiect obligarea acestuia la plata diferențelor salariale către reclamantele-intimate ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În cazul în care se va dispune respingerea excepției, s-a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-pârât a arătat, în esență că prin emiterea OMJ nr. 2066/C/2018, prin care pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 s-a stabilit că judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație brută de încadrare lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, urmând să se reclaculeze și să se plătească si diferențele de drepturi salariale, acțiunea a rămas fără obiect, totdată, reclamantele nemaijustificând vreun interes în susținerea pretențiilor formulate.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.2 Recurenta-intervenienta C. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de intervenție în interes propriu astfel cum a fost formulată.

A susținut că, prin decizia nr. 47/17.01.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de aceasta împotriva încheierii de ședință din 29.09.2017 a Curții de Apel București, a casat încheierea recurată și, rejudecând, a admis în principiu cererea de intervenție principală formulată de aceasta, însă, prin sentința recurată curtea de apel nu a a analizat cererea sa, în dispozitiv neexistând referiri la aceasta.

Totodată, a arătat că a formulat cerere de completare dispozitiv/îndreptare eroare materială, iar, în măsura în care prima instanță va admite cererea, înțelege să renunțe la prezentul recurs.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 21 aprilie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 21 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, urmând să respingă ca lipsit de interes recursul declarat de intervenienta C..

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamantele A., B. și petenta - intervenientă în interes propriu C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul D. și B. și Ministrul Justiției: obligarea pârâtului Ministrul Justiției să emită ordine de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 și până la data de 01.10.2016, ca urmare a emiterii ordinului nr. 219/C/01.02.2017; obligarea pârâtului Ministerul Justiției la repararea prejudiciului creat, respectiv restituirea diferntelor de drepturi salariale, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

"Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație brută de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON.

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație brută de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).(...)

Art. 3 Plata drepturilor salariale prin raportare la valorile de referință sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează: a) începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, b) pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.(...)"

Recurentul-pârât Ministerul Justiției a susținut, prin cererea de recurs, că, urmare a emiterii OMJ nr. 2066/C/2018, acțiunea reclamantelor a rămas fără obiect, susținere pe care Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată.

Astfel, obiectul acțiunii de față este reprezentat de pretenția reclamantelor de a le fi recunoscute, calculate și achitate drepturile salariale potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) dinLegea nr. 284/2010 și Anexa la OMJ nr. 219/C/01.02.2017, având în vedere refuzul pârâtului de a răspunde solicitării de emitere a unui nou ordin de salarizare, în conformitate cu acest text de lege, obiectul acțiunii existând atât la data introducerii cererii, cât și la data pronunțării hotărârii de fond.

Instanța de control judiciar apreciază că emiterea OMJ nr. 2066/C/2018, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței obiectului acțiunii având în vedere că la acest moment actele contestate nu își mai produc efectele fiind înlocuite de OMJ nr. 2066/C/2018, prin care a fost satisfăcută pretenția reclamantelor de a le fi recunoscute drepturile salariale potrivit prevederilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, astfel cum s-a solicitat prin demersul judiciar inițiat de către acestea.

Astfel, Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deși condiția existenței obiectului acțiunii a fost îndeplinită la data promovării acțiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către pârâtul Ministrul Justiției a Ordinului nr. 2066/C/2018, prin care prin care pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și ale asistenților judiciari se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON (art. 1 alin. (1), în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (art. 1 alin. (2), începând cu 1 ianuarie 2018, urmând a se recalcula drepturile salariale la valorile stabilite (art. 1 alin. (3), și a satisfacerii pretențiilor reclamantelor, în sensul că, potrivit noului ordin de salarizare, care a înlocuit ordinul contestat de acesta, obiectul cererii nu mai subzistă.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin emiterea OMJ nr. 2066/C/2018 au fost recunoscute drepturile salariale pretinse de reclamante, fiind realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar formulat de reclamante este la acest moment lipsit de obiect, urmând să fie respins ca atare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 2690 din 8 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantele A., B. și petenta - intervenientă în interes propriu C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul D. și B. și Ministrul Justiției, ca rămasă fără obiect; va respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă în nume propriu C., împotriva sentinței nr. 2690 din 8 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 2690 din 8 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantele A., B. și petenta - intervenientă în interes propriu C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul D. și B. și Ministrul Justiției, ca rămasă fără obiect.

Respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă în nume propriu C., împotriva sentinței nr. 2690 din 8 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2020.