ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5251/2020

Ședința publică din data de 16 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y.,Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând obligarea pârâtului să emită ordine de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 si a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2925 din 17 iulie 2017, a respins excepția inadmisibilității și, totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y.,Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, au invocat considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (1/1) - (1/4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016.

Recurenta precizează că, în cuprinsul deciziei nr. 794/2016, Curtea Constituțională a reținut că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraților), s-au eliminat și diferențele provenite din faptul că o parte dintre magistrații și personalul asimilat, încadrați în aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate au obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alții nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare a magistraților și a personalului asimilat este aceeași, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016. prin art. 1 alin. (5 indice 1") din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, în Legea nr. 71/2015 s-a prevăzut aceeași soluție legislativă, a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim.

Așadar, Curtea constituțională a constatat că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizația de încadrare urma să fie același, respectiv aceeași, stabilită la nivel maxim, nefiind permis ca, spre exemplu, doi judecători de același grad, gradație, vechime în funcție sau în specialitate și aceleași studii, să aibă indemnizații de încadrare diferite.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a mai statuat în sensul că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În opinia recurenților, instanța fondului a nesocotit prevederile art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015. precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin Legea nr. 71/2015, text de lege care a recunoscut principiul egalizării indemnizației de încadrare la nivel maxim încă din 09.04.2015.

În susținerea pretențiilor recurenții au depus Ordinul nr. 2100/C emis de Ministrul Justiției privind reîncadrarea unor magistrați cu grad de tribunal prin raportare la valoarea de referință 405 începând cu data de 01.01.2010, înscris ce infirmă susținerea intimatului Ministerul Justiției conform căreia la nivelul anului 2015 nu există magistrați cu indemnizație în plată calculată prin raportare la valoarea de referință 405, susținere însușită de instanța fondului contrar celor statuate prin decizia Curții Constituționale și hotărârile judecătorești de care s-au prevalat în justificarea demersului judiciar.

Cu privire la cererea de salarizare prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 recurenșii precizează că, la nivelul anului 2007, salarizarea magistraților și a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor era stabilită de O.U.G. nr. 27/2006.

După intrarea în vigoare a O.G. nr. 10/2007, o mare parte dintre magistrați și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor (nu toți) a introdus acțiuni în instanță, recunoscându-li-se faptul că actualizarea de 18% stabilită de O.G. nr. 10/2007 vizează și situația magistraților și, prin urmare, în funcție de modalitatea de formulare a obiectului acțiunii, unii au obținut recunoașterea acestor drepturi pentru trecut (reparându-se prejudiciul neplății acestor drepturi), iar alții au obținut recunoașterea acestor drepturi, atât pentru trecut, cât și pentru viilor.

Astfel, s-a stabilit că O.G. nr. 10/2007 a avut ca efect majorarea corelativă a indemnizației lunare brute de încadrare, stabilită prin O.U.G. nr. 27/2006, iar această majorare s-a perpetuat lună de lună, trebuind păstrată și după data de 01.01.2010 când s-a trecut la sistemul de salarizare prevăzut de Legea nr. 330/2009, precum și după dala de 01.01.2011, când s-a trecut la sistemul de salarizare prevăzut de Legea nr. 284/2010 și de Legea nr. 285/2010.

Această concluzie rezultă din Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, decizie obligatorie pentru instanțe, prin care s-a reținut că "majorările salariale. sub forma indexărilor prevăzute de Ordonanța Guvernului ni: 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, sunt considerate facta praeterita, ca urmare a recunoașterii și acordării lor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, adică drepturi definitiv câștigate, care sunt protejate de principiul neretroactivității efectelor deciziilor pronunțate în interesul legii", astfel încât vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistralilor, aceste drepturi existând definitiv și permanent, lună de lună, astfel cum s-a reținut și anterior".

Magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor care primesc indemnizațiile de încadrare mai mici decât cea stabilită la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, vor fi salarizați la nivelul maxim al indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

În cazul magistraților și al personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor există situații în care indemnizațiile au fost stabilite cu includerea unui procent de aproximativ 18%, conform O.U.G. nr. 10/2007, și care a determinat, pentru aceștia, o valoare de referință sectorială majorată cu 5%, 2% și respectiv, 11% (conform O.G. nr. 10/2007).

Potrivit art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 și art. 3

1

din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016, rezultă că pentru stabilirea indemnizației de încadrare a tuturor magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, trebuie avut în vedere nivelul maxim în plată pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate.

Nivelul maxim al indemnizațiilor la nivelul întregului sistem al justiției, la dala de 09 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) este cel stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, astfel cum a fost stabilit prin hotărâri judecătorești în foarte multe cazuri.

Or, prin Legea nr. 71/2015 și prin O.U.G. nr. 20/2016, indemnizațiile magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor au fost egalizate, actele normative producând efecte în chiar această formă.

Din punct de vedere juridic, de la data de 9 aprilie 2015, magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor au dobândit dreptul de a avea indemnizația egalizată cu cele în plată, stabilite prin raportare la o valoare de referință de 405 RON, astfel cum impuneau dispozițiile art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 și ulterior ale art. 3

1

din O.U.G. nr. 57/2016, modificată prin O.U.G. nr. 20/2016.

Chiar dacă în fapt, pârâtul nu a emis dispozițiile de salarizare corespunzătoare, aceasta nu înseamnă că Legea nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 nu au intrat în vigoare și nu au creat acest drept în patrimoniul magistraților și al personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, respectiv o situație juridică nouă, de care actele normative ulterioare trebuie să țină seama.

În privința cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, preluând argumentația din Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 și ținând seama de soluția din Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, rezultă că repararea integrală a prejudiciului, în cazul neexecutării unei obligații de plată a salariului, presupune atât actualizarea cu indicele de inflație a sumei datorate (acoperirea pierderii efective suferite de creditor) cât și plata dobânzii legale (beneficiul de care este lipsit salariatul).

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului să emită ordine de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015; obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Înalta Curte constată că refuzul pârâtului de soluționare favorabilă a cererii reclamanților are caracter nejustificat, acesta interpretând în mod greșit dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 71/2015 și cele ale O.U.G. nr. 20/2016.

Astfel, dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 sunt în sensul următor:

"(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Conform art. 1 alin. (5) din același act normativ, "prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), în anul 2015 personalul din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială beneficiază de drepturile salariale stabilite conform prevederilor O.U.G. nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015".

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a introdus alin. (51) la art. 1, care prevede că, "prin excepție de la alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege, Înalta Curte constată că voința clară a legiuitorului este de a stabili că, în cursul anului 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu excepția personalului din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, și care va fi salarizat la nivelul maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Practic, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, s-a creat posibilitatea legală ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice, care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la acest nivel maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții, eliminându-se astfel diferențele salariale rezultate, în anumite cazuri, în urma aplicării Legii nr. 284/2010 (spre exemplu, magistrații care au avansat în gradația aferentă vechimii în muncă/funcție după 01.01.2011 au beneficiat de o majorare cu 2,5% pentru fiecare gradație, pe când magistrații care au îndeplinit aceste condiții înainte de 01.01.2011 beneficiază de drepturi salariale într-un cuantum mărit).

De altfel, prin raportul comun din data de 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă și protecție socială și al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din cadrul Parlamentului asupra proiectului de Lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, s-a prevăzut că amendamentul, devenit alin. (51) al art. 1 la O.U.G. nr. 83/2014, a fost propus pentru eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime.

Or, în contextul în care voința legiuitorului a fost de a elimina discriminările salariale existente între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, este evident că nu poate fi primită interpretarea pârâtului, în sensul că eliminarea unor atare discriminări s-ar aplica doar anumitor categorii de personal, nu și magistraților.

Sintagma "salarizat la același nivel" din cadrul art. 1 alin. (51) nu se referă la categoriile de funcționari și personal contractual salarizat la același nivel cu aparatul Parlamentului, ci trebuie raportată la noțiunea de "același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014", avută în vedere la art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014, prin care legiuitorul delegat a intenționat păstrarea în plată a salariilor în cursul anului 2015 la același nivel cu cel din luna decembrie a anului 2014.

Potrivit art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, "prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii și de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării". Conform art. 5 alin. (12), "prevederile alin. (11) se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției."

În acest context legislativ, contrar interpretării instanței de fond, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și magistraților aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, respectiv celor care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim, în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație. Prin urmare, refuzul pârâtului de soluționare favorabilă a cererii reclamanților are caracter nejustificat.

De altfel Înalta Curte are în vedere faptul că din înscrisurile depuse de pârât rezultă că la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, prin care s-a stabilit ca începând cu data de 09.04.2015 judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivelul maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Prin același ordin s-a dispus ca începând cu data de 01.08.2016 indemnizația de încadrare brută lunară să se recalculeze prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON.

Prin Ordinul MJ nr. 219/C/01.02.2017, emis în cursul soluționării cauzei, a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, în sensul că s-a dispus ca începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...), indemnizațiile de încadrare brute lunare rezultate din aplicarea art. 1 urmând a fi plătite începând cu luna februarie 2017, pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, urmând ca, după efectuarea calculelor în vederea stabilirii diferențelor și asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, să fie plătite și diferențele rezultate pentru perioada anterioară.

Prin urmare, începând cu data de 1 octombrie 2016 valoarea de referință sectorială în raport de care au fost stabilite indemnizațiile judecătorilor a fost valoarea solicitată de reclamanți, respectiv 405 RON.

Înalta Curte are în vedere și Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3

1

alin. (1/2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri ti scai-bugetare sunt neconstituționale.

În cuprinsul deciziei, Curtea a reținut că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraților), s-au eliminat și diferențele provenite din faptul că o parte dintre magistrații și personalul asimilat, încadrați în aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate au obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alții nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare a magistraților și a personalului asimilat este aceeași, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016. prin art. 1 alin. (5 indice 1") din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeași soluție legislativă, a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim.

În consecință, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind fondat.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de dispozițiile legale incidente pricinii, va casa sentința atacată și, pe cale de consecință, va admite acțiunea reclamanților astfel cum a fost formulată.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată, va admite acțiunea și, pe cale de consecință, va obliga pârâtul să emită ordine de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 și să repare prejudiciul creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y.,Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH. împotriva sentinței civile nr. 2952 din 17 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y.,Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH..

Obligă pârâtul Ministerul Justiției să emită ordine de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 și să repare prejudiciul creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2020.