ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 351/2019

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 19 martie 2018, sub Dosarul nr. x/2018, reclamanta A. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - obligarea pârâtei la indexarea pensiei reclamantei, începând cu luna ianuarie 2018, conform art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010; - obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie reprezentând indexarea pensiei pentru perioada începând cu luna ianuarie 2018, sumă indexată cu rata inflației și dobânda legală pentru perioada ianuarie 2018 și plata efectivă a acestora. În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 263/2010.

Prin Sentința civilă nr. 1496/2018 din 23 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Dolj și a chematului în garanție Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice București. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj și chematul în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva chematului în garanție Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1496/2018 din 23 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2018, a declarat apel reclamanta A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, la 11 iulie 2018, sub Dosarul nr. x/2018. Prin încheierea de ședință din 11 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2017 și ale art. 19 din Legea nr. 3/2018. Prin Decizia nr. 2575/2018 din 11 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, formulată de reclamanta A.. S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Dolj, precum și cea a inadmisibilității, ca neîntemeiate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 1496/2018 din 23 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva încheierii de ședință din 11 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs A., fără temeiul de drept pe care se întemeiază recursul, solicitând admiterea recursului. În susținerea recursului s-a arătat că, soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este neîntemeiată, întrucât condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite, întrucât pe site-ul Curții Constituționale nu a identificat jurisprudență referitoare la dispozițiile legale invocate, că are calitatea de parte și că excepția are legătură cu prezentul litigiu.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reținând următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reglementează sancțiunea nemotivării recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, partea care a exercitat calea de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de către instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că partea trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege. În speță, se constată că recurenta nu a fost dezvoltat critici ce ar putea face posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ., în raport cu soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2017 și ale art. 19 din Legea nr. 3/2018, acesta limitându-se la susținerea că sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că nu a identificat jurisprudență referitoare la dispozițiile legale invocate, că are calitatea de parte și că excepția are legătură cu prezentul litigiu. Așadar, în lipsa unor motive de nelegalitate prin care să se arate greșelile imputate instanței de apel cu privire la inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, pentru a se putea exercita controlul judiciar, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea nulității recursului, prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.