ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1095/2009

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea dată în ședința publică de la 25 februarie 2009, Curtea de Apel Iași

a respins cererea formulată de inculpații P.V.R., I.F.L., B.T.C. și M.C., de

sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 332 alin. (4), art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.

și art. 144 alin. (1) și alin. (1

1

) C. proc. pen.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.V.R., arătând că în mod greșit

instanța a respins cererea, deoarece excepția invocată are legătură cu cauza,

în contextul în care orice persoană aflată în situația inculpatului ar fi

interesată, în cazul unei eventuale condamnări, să beneficieze de deducerile

prevăzute de lege.

Recurentul

susține în motivele scrise că legiuitorul creează o discriminare între

persoanele pe numele cărora se emit ordonanțe de reținere în condițiile

prevăzute de art. 144 alin. (1) și alin. (1

1

) C. proc. pen.

Astfel, art.

144 alin. (1

1

) C. proc. pen., nu respectă dreptul la libertate

individuală, în condițiile în care persoanele care au fost indisponibilizate la

discreția organului de urmărire penală nu beneficiază de recunoașterea acestei

perioade la calcularea măsurii preventive sau la aplicarea unei pedepse,

creându-se o situație nejustificată raportat la dreptul la egalitatea

cetățenilor în fața legii.

În ceea

ce privește excepțiile de neconstituționalitate invocate ale art. 332 alin. (4)

C. proc. pen. și art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., recurentul

susține că instanța de fond a analizat temeinicia excepției, atribut exclusiv

al Curții Constituționale și nu condițiile de admisibilitate a excepțiilor.

De

asemenea, se susține că în mod greșit instanța a făcut referire la deciziile

anterioare ale Curții Constituționale prin care s-au respins excepțiile

invocate, încălcându-se art. 29 alin. (3) potrivit căruia nu pot face obiectul

excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie

anterioară a Curții Constituționale.

Recursul

nu este fondat.

Instanța

de fond, examinând cererea formulată de inculpatul P.R.V. vizând excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. (2), art. 385

1

alin.

(2) și art. 144 alin. (1) și alin. (1

1

) C. proc. pen., a reținut că

este contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Excepțiile

invocate de inculpat nu au legătură cu cauza și aceasta nu este o persoană

vătămată în interesele sale legitime prin textele de lege criticate.

Textele

de lege enumerate în cerere nu au legătură cu situația de fapt reținută în

sarcina inculpaților.

Prevederile

art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură. Potrivit acestui text de

lege, instanța de judecată are obligația de a respinge ca inadmisibile cererile

privind astfel de excepții, care nu îndeplinesc cerințele alin. (1), (2) și (3)

al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

În mod

corect instanța de fond a reținut că excepția privind constituționalitatea

dispozițiilor art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., prin care se

stabilesc hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate căile de

atac, nu întrunește cerințele legale pentru a putea face obiectul controlului

de constituționalitate ce ar urma să-l exercite Curtea Constituțională.

Potrivit

art. 126 și 129 din Constituție, legiuitorul este unica autoritate competentă

să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în cadrul

procedurii de judecată și modul de exercitare a acestora.

Față de

aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins recursul ca nefondat.

Conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.R.V., împotriva încheierii de

ședință din data de 25 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 236/45/2007.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 martie 2009.