ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1095/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea dată în ședința publică de la 25 februarie 2009, Curtea de Apel Iași a respins cererea formulată de inculpații P.V.R., I.F.L., B.T.C. și M.C., de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. (4), art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen. și art. 144 alin. (1) și alin. (1 1 ) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.V.R., arătând că în mod greșit instanța a respins cererea, deoarece excepția invocată are legătură cu cauza, în contextul în care orice persoană aflată în situația inculpatului ar fi interesată, în cazul unei eventuale condamnări, să beneficieze de deducerile prevăzute de lege.

Recurentul susține în motivele scrise că legiuitorul creează o discriminare între persoanele pe numele cărora se emit ordonanțe de reținere în condițiile prevăzute de art. 144 alin. (1) și alin. (1 1 ) C. proc. pen. Astfel, art. 144 alin. (1 1 ) C. proc. pen., nu respectă dreptul la libertate individuală, în condițiile în care persoanele care au fost indisponibilizate la discreția organului de urmărire penală nu beneficiază de recunoașterea acestei perioade la calcularea măsurii preventive sau la aplicarea unei pedepse, creându-se o situație nejustificată raportat la dreptul la egalitatea cetățenilor în fața legii. În ceea ce privește excepțiile de neconstituționalitate invocate ale art. 332 alin. (4) C. proc.

pen. și art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., recurentul susține că instanța de fond a analizat temeinicia excepției, atribut exclusiv al Curții Constituționale și nu condițiile de admisibilitate a excepțiilor. De asemenea, se susține că în mod greșit instanța a făcut referire la deciziile anterioare ale Curții Constituționale prin care s-au respins excepțiile invocate, încălcându-se art. 29 alin. (3) potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Recursul nu este fondat. Instanța de fond, examinând cererea formulată de inculpatul P.R.V. vizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. (2), art. 385 1 alin. (2) și art. 144 alin. (1) și alin. (1 1 ) C. proc.

pen., a reținut că este contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Excepțiile invocate de inculpat nu au legătură cu cauza și aceasta nu este o persoană vătămată în interesele sale legitime prin textele de lege criticate. Textele de lege enumerate în cerere nu au legătură cu situația de fapt reținută în sarcina inculpaților. Prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură. Potrivit acestui text de lege, instanța de judecată are obligația de a respinge ca inadmisibile cererile privind astfel de excepții, care nu îndeplinesc cerințele alin. (1), (2) și (3) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată. În mod corect instanța de fond a reținut că excepția privind constituționalitatea dispozițiilor art. 385 1 alin. (2) C. proc.

pen., prin care se stabilesc hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac, nu întrunește cerințele legale pentru a putea face obiectul controlului de constituționalitate ce ar urma să-l exercite Curtea Constituțională. Potrivit art. 126 și 129 din Constituție, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în cadrul procedurii de judecată și modul de exercitare a acestora. Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.R.V., împotriva încheierii de ședință din data de 25 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 236/45/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2009.