ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2885/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 6 din 17

mai 2007 a Curții de Apel Iași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 258/45/2007,

a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de

persoana solicitată

P.D.C.

cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 89 alin. (3) din Legea nr.

302/2004 republicată, constatând că această excepție este inadmisibilă, fiind

contrară prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Totodată, prin aceeași

încheiere s-a dispus arestarea persoanei solicitate P.D.C., în baza mandatului

european de arestare emis la 16 martie 2007 de Tribunalul din Torino, secția

Judecătorilor pentru Cercetări Preliminare Italia, conform art. 89 alin. (3)

din Legea nr. 302/2004, pe o durată de 29 zile, cu începere de la 17 mai 2007

la 14 iunie 2007, stabilindu-se termen la 18 mai 2007 pentru audierea acestei

persoane.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut că mandatul european a fost emis împotriva cetățeanului

român P.D.C. în scopul derulării procedurilor penale în Italia pentru

săvârșirea infracțiunilor de „violență sexuală”, „exploatarea prostituției

minore”, „favorizarea intrării ilegale pe teritoriul statului italian de

persoane de destinat la prostituție”, că nu există motive de refuz al

executării, că cel urmărit a fost informat asupra existenței mandatului asupra

conținutului acestuia, asupra posibilității de a consimți la predarea către

statul emitent, precum și cu privire la drepturile sale procesuale, și că

astfel sunt întrunite cerințele art. 89 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei încheieri,

a declarat recurs în termen legal persoana solicitată P.D.C. care a susținut că

în mod greșit a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, că

textul art. 89 din Legea nr. 302/2004 este neconstituțional, că nu s-a întocmit

o minută de către completul de judecată pentru respingerea excepției și că pe

fond, arestarea s-a dispus greșit, neexistând probe de vinovăție.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii sub ambele aspecte, rejudecarea cauzei și

punerea în libertate a persoanei solicitate.

Recursul declarat nu este

întemeiat.

dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională

decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind

neconstituționalitatea unei legi sau a unei dispoziții dintr-o lege care are

legătură cu soluționarea cauzei, iar potrivit alineatului 6 al aceluiași text, dacă

excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), instanța

respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

Or, din examinarea actelor

dosarului se constată că excepția ridicată nu întrunește cerințele de

admisibilitate prevăzute de aceste texte legal.

Astfel, prin art. 23 din

Constituția României s-a statuat că arestarea preventivă se dispune de

judecător numai în cursul procesului penal și libertatea persoanei poate fi

îngrădită numai dacă există probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă

prevăzută de legea penală.

Potrivit dispozițiilor art. 88

1

alin. (5) din Legea nr. 302/2004 dacă mandatul european de arestare conține

informațiile necesare și este tradus conform art. 79 alin. (4), instanța

solicită procurorului general de pe lângă curtea de apel să ia măsurile

necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reținerea și prezentarea în

fața instanței.

Conform art. 89 alin. (3)

din Legea nr. 302/2004 instanța dispune prin încheiere motivată arestarea

persoanei solicitate.

Aceste dispoziții din legea

specială care consacră reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, urmare

a aderării României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, au

prioritate, față de dispozițiile legii interne, așa cum s-a stabilit prin art. 148

alin. (2) din Constituția României, referitor la preeminența dreptului

internațional.

Ca atare, sunt aplicabile

normele din Titlul III al Legii nr. 302/2004 care transpun integral Decizia

cadru nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind

mandatul de arestare european și procedurile de predare între statele membre

ale Uniunii Europene.

În cauză, a fost emis un

mandat european de arestare a persoanei solicitate P.D.C. de către autoritățile

judiciare italiene pentru infracțiunile de „violență sexuală”, „exploatarea

prostituției minore”, „favorizarea intrării ilegale pe teritoriul statului

italian de persoane de destinat la prostituție” în vederea efectuării urmăririi

penale, iar acest mandat constituie o decizie judiciară emisă de o autoritate

judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, care are la bază

un mandat de arestare emis în condițiile legii interne italiene, care nu a

putut fi adus la îndeplinire în Italia, întrucât persoana în cauză se afla în

România, membră a Uniunii Europene.

Prin urmare, mandatul

european de arestare nu se poate confunda cu mandatul de arestare preventivă

din dreptul intern, emis de judecătorul național român și supus regulilor

statornicite de art. 23 din Constituția României.

În consecință, prima

instanță a constatat în mod justificat că excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor menționate nu este admisibilă fiind contrară prevederilor art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și pe această bază a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale.

Privitor la susținerea din

recurs a persoanei solicitate în sensul că prima instanță nu ar fi întocmit o

minută de respingere a excepției, aceasta nu poate fi primită.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că prima instanță, premergător luării în discuție a

arestării recurentului, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale

această măsură fiind consemnată potrivit art. 355 alin. (1) raportat la art. 305

C. proc. pen., în partea introductivă a încheierii, nefiind obligatorie, așa

cum rezultă din conținutul art. 309 din același cod, întocmirea unei minute.

arestării persoanei solicitate P.D.C. se constată că ea a fost luată cu

respectarea dispozițiilor evocate ale art. 89 din Legea nr. 302/2004, a

drepturilor și garanțiilor procesuale ale respectivei persoane.

Mai este de menționat că

judecătorul român nu se poate pronunța asupra temeiniciei urmăririi ori asupra

oportunității arestării, întrucât s-ar aduce atingere principiului referitor la

recunoașterea reciprocă a hotărârilor penale.

În consecință, criticile

formulate de persoana solicitată în sensul greșitei luări a măsurii arestării

nu sunt întemeiate.

preced, constatând nefondate motivele de recurs invocate, Curtea urmează, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.D.C. cu

obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana

solicitată P.D.C. împotriva încheierii nr. 6/ MEA din 17 mai 2007 a Curții de

Apel Iași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 258/45/2007.

Obligă recurenta persoană

solicitată să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2007.